Respingerea ca
inadmisibilă a unei cereri formulate în temeiul art.
57 Cod procedură civilă. Încălcarea principiului
disponibilității și a principiului
contradictorialității.
C.proc.civ., art.
57, art. 85
Cuprins pe materii : Drept procesual civil.
Index alfabetic : cerere de
chemare în judecată a altor persoane
principiul disponibilității
principiul
contradictorialității
Instanța de judecată a nesocotit, atunci când a
apreciat ca inadmisibilă cererea de chemare în judecată a unei alte
persoane formulată de pârât pe temeiul prevederilor art.57-59 din Codul de
procedură civilă, principiul disponibilității în procesul
civil și al contradictorialității, și nu a dat
eficiență dispozițiilor imperative cuprinse în art.57 alin.(4)
din Codul de procedură civilă,
Analiza întrunirii sau nu, în concret, a cerințelor de
admisibilitate a cererii de chemare în judecată a altor persoane, în
special a celor indicate de art.57 alin.(1) din cod, se impune fi
făcută, așadar, prin raportare și la prevederile art.85 din
Codul de procedură civilă, numai după citarea celui introdus
(chemat) în judecată.
ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 1529 din 19 martie 2009
Prin
acțiunea înregistrată pe rolul Curții de Apel București,
reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman a solicitat în contradictoriu
cu pârâtul Ministerul Sănătății anularea Autorizației
de Funcționare nr.7381/EN/13365 emisă în data de 18.12.2007 pe numele
S.C. H.P. SRL pentru înființarea unei farmacii în Municipiul Alexandria.
Pârâtul
Ministerul Sănătății Publice a invocat excepția lipsei
calității procesuale active și a lipsei de interes.
Prin
sentința nr.2554 din 7 octombrie 2008, Curtea de Apel București,
Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca
inadmisibilă acțiunea.
Instanța
a reținut că reclamantul nu a înțeles să cheme în
judecată beneficiarul autorizației contestate, respectiv S.C. H.P.
SRL, solicitând anularea unui act administrativ care produce efecte juridice în
patrimoniul unei terțe persoane, fără a chema în judecată
și această persoană juridică.
S-a
mai reținut că instanța de judecată nu poate dispune cu
privire la drepturile conferite unei persoane printr-un act administrativ
fără a-i acorda acesteia posibilitatea de a-și formula
apărările.
Împotriva sentinței a
formulat recurs reclamantul Colegiul Farmaciștilor Teleorman, care a
susținut că hotărârea este nelegală, întrucât prin
respingerea ca inadmisibilă a cererii instanța de fond a procedat
greșit prin raportare la
prevederile art.129 alin. (5) C.proc.civ., care obligă instanța de judecată
să aibă un rol activ.
Respingerea ca
inadmisibilă a acțiunii este nelegală și prin raportare la
dispozițiile Legii nr.554/ 2004, în
condițiile în care emitentul autorizației de funcționare este
Ministerul Sănătății Publice. Or, având calitatea de emitent
al actului administrativ contestat, Ministerul Sănătății
Publice avea deopotrivă calitate procesuală pasivă în
cauză, iar Colegiul Farmaciștilor Teleorman are calitate
procesuală activă față de împrejurarea că emiterea
unui act administrativ, respectiv autorizația de funcționare a unei
farmacii, s-a realizat fără ca, în prealabil, să existe un aviz
al instituției recurente.
Recursul este întemeiat
și a fost admis, pentru considerentele ce urmează.
Pârâtul Ministerul
Sănătății Publice a invocat, înaintea instanței de
fond, două excepții procesuale, anume excepția lipsei
calității procesuale active a reclamantului Colegiul
Farmaciștilor Teleorman și excepția lipsei de interes în
promovarea acțiunii, ambele excepții având natura unor excepții
de fond, absolute și peremptorii.
Pe de altă parte, prima
instanță a invocat din oficiu excepția
inadmisibilității acțiunii în contencios administrativ, pe care
a admis-o, după punerea ei în discuția părților.
In consecință acțiunea
reclamantului a fost respinsă, cu motivarea că, în condițiile în
care reclamantul a solicitat anularea unui act administrativ care produce
efecte juridice în patrimoniul unei terțe persoane, fără a chema
în judecată și această persoană juridică, cererea de
chemare în judecată nu poate fi admisă, instanța de
judecată neputând dispune cu privire la
drepturile conferite prin actul administrativ atacat fără a-i acorda
persoanei juridice beneficiare posibilitatea de formulare a
apărărilor corespunzătoare. Pe de altă parte, instanța
de fond a mai reținut că nu putea să dispună din oficiu
introducerea în cauză a beneficiarului autorizației, deoarece s-ar fi
încălcat principiul disponibilității, și că nu se
putea da curs solicitării pârâtului de introducere în cauză a S.C.
H.P. SRL întrucât regulile cuprinse în art.49-65 din Codul de procedură
civilă nu permit un asemenea demers, devreme ce în cauză nu erau
aplicabile prevederile art.57 alin.(1) din cod, terțul beneficiar neputând pretinde aceleași drepturi ca reclamantul.
Potrivit prevederilor art.137
alin. (1) din Codul de procedură civilă, instanța de
judecată se va pronunța mai întâi asupra excepțiilor de
procedură și asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în
parte, cercetarea în fond a pricinii.
Instanța de
judecată, în condițiile invocării în fața sa, în mod
concomitent, a mai multor excepții procesuale, era datoare să
deducă ordinea de soluționare a acestora din caracterul și
efectele pe care le produc diferitele excepții în cadrul procesului civil,
prioritate în cazul dat având, în mod categoric, excepția lipsei
calității (legitimării) procesuale active a reclamantului –
asupra căreia însă, instanța nu s-a pronunțat.
Prima instanță, pe
de altă parte, a nesocotit, atunci când a apreciat ca inadmisibilă
cererea de chemare în judecată a S.C. H.P. SRL, formulată de pârâtul
Ministerul Sănătății Publice pe temeiul prevederilor
art.57-
întâmpinare și de pe înscrisurile de la
dosar”.
Analiza întrunirii sau nu, în
concret, a cerințelor de admisibilitate a cererii de chemare în
judecată a altor persoane, în special a celor indicate de art.57 alin.(1)
din cod, se impunea fi făcută, așadar, prin raportare și la
prevederile art.85 din Codul de procedură civilă, numai după
citarea celui introdus (chemat) în judecată de pârâtul Ministerul
Sănătății Publice, anume a beneficiarului actului
administrativ a cărui anulare se solicita prin acțiunea în contencios
administrativ.
În raport de cele mai sus
arătate, reținându-se incidența în cauză a motivului de
recurs prevăzut de art.304 pct.