TVA aferentă serviciilor publice prestate în baza unui contract de delegare a gestiunii încheiat potrivit Legii nr. 326/2001. Deducere. Nelegalitate.
Legea nr. 571/2003, art. 145 alin. (3)
Cuprins pe materii: Drept financiar și fiscal
Indice alfabetic: Consiliu local
Gestiune delegată
Servicii publice de gospodărire comunală
Sistem de iluminat stradal. Reabilitare.
Societate comercială
TVA. Deducere.
În temeiul dispoziţiilor art. 145 alin. (3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA aferentă achiziţiilor numai dacă aceste achiziţii sunt în folosul operaţiunilor sale taxabile. Prin urmare, în cazul unor bunuri sau servicii facturate care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate în scopul operaţiunilor sale taxabile, taxa pe valoarea adăugată nu este deductibilă.
Operaţiunile efectuate pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal desfășurate în condiţiile Legii nr. 326/2001, privind serviciile publice de gospodărie comunală, în gestiune delegată, fiind în legătură cu obiectul de activitate al consiliului local iar nu al societăţii prestatoare, nu se încadrează în categoria celor care beneficiază de deducerea TVA, nefiind efectuate în folosul operaţiunilor taxabile ale societăţii însăși.
I.C.C.J. , Secţia de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 3054 din 3 iunie 2009
Notă: Legea nr. 326/2001, legea serviciilor publice de gospodărire comunale a fost abrogată prin Legea nr. 51/2006, legea serviciilor comunitare de utilităţi publice, publicată în M.Of. nr. 254 din 21/03/2006.
Prin sentinţa civilă nr. 816/CA din 9 octombrie 2008, Curtea de Apel Constanţa – Secţia comercială, maritimă și fluvială, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca nefondată, acţiunea formulată de reclamanta S.C. CU S.R.L. în contradictoriu cu pârâta Direcţia Generală a Finanţelor Publice Constanţa – Activitatea de Control Fiscal, având în ca obiect anularea deciziei nr. 42 din 15 iunie 2007, anularea deciziei de impunere nr. 2094 din 30 martie 2007 și a raportului de inspecţie fiscală din data de 29 martie 2007, emise de pârâtă, precum și suspendarea actelor administrative până la rămânerea definitivă a sentinţei.
Totodată, a fost respinsă cererea de suspendare formulată de reclamantă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa a reţinut că actele fiscale prin care s-a stabilit, în esenţă, că reclamanta nu poate beneficia de dreptul de deducere a TVA în cuantum de 2.223.590 lei pe perioada aprilie-iulie 2004, septembrie – noiembrie 2004 și ianuarie 2005, sunt legale și temeinice.
S-au înlăturat susţinerile reclamantei privind nulitatea deciziei de impunere, pe motiv că, Ordinul M.F.P. nr. 1109/2004, invocat de reclamantă, nu mai era în vigoare la acel moment, fiind aplicabil Ordinul M.F. nr. 972/2006, ale cărei prevederi s-au respectat și în considerarea dispoziţiilor art. 145 alin.(3) din Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal, care au fost respectate de către autoritatea fiscală.
Astfel, s-a apreciat că, întrucât operaţiunile efectuate de reclamantă, pentru reabilitarea sistemului de iluminat stradal și reabilitarea tramei stradale, activităţi în gestiune delegată, în legătură cu obiectul de activitate al Consiliului Local al Municipiului C, iar nu al societăţii, acestea au fost încadrate corect de pârâtă în prevederile art. 129 alin.(5) din Legea nr.571/2003, iar reclamanta a fost considerată în mod legal, din punct de vedere al TVA, cumpărător-revânzător potrivit pct.7 alin.(1) din H.G. nr.44/2004, situaţie în care nu poate beneficia de deducere TVA care se poate efectua numai dacă achiziţiile sunt în folosul operaţiunilor sale taxabile.
Faţă de dezlegarea dată primului capăt al acţiunii, instanţa a apreciat că se impune și respingerea cererii de suspendare a actelor administrative în discuţie.
Împotriva susmenţionatei sentinţe, a declarat recurs, în termenul legal, reclamanta S.C. C.U. S.R.L. susţinând că hotărârea atacată este nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
-gestiunea a fost delegată în baza Legii nr. 326/2001, societatea încheind contracte potrivit dispoziţiilor acesteia și a HCLM nr. 351/2001, iar art. 129 alin.1 lit.d din Codul fiscal prevede posibilitatea efectuării de prestări servicii în baza unui ordin emis de/sau în numele unei autorităţi publice;
- serviciile către Consiliul local au fost facturate, însă preţul facturat este subdimensionat raportat la costuri, deoarece Legea nr. 326/2001 nu prevede o modalitate concretă de stabilire a preţului, ci doar modalitatea de suportare a cheltuielilor aferente gestiunii delegate;
-solicitarea de restituire a TVA formulată de societate este legală, având în vedere dispoziţiile art. 145 alin.13 Cod fiscal, potrivit cărora „Taxa pe valoarea adăugată aferentă bunurilor și serviciilor achiziţionate, destinate realizării obiectivelor proprii de investiţii, stocurilor de produse cu destinaţie specială, finanţate de la bugetul de stat sau de la bugetele locale, se deduce potrivit prevederilor legale”.
- instanţa a înlăturat în mod nejustificat concluziile expertizei contabile, fără a motiva această decizie;
-în situaţii de fapt identice, în anii anteriori, autoritatea fiscală a considerat legală rambursarea de TVA, pentru ca în prezent, în perioada ulterioară anului 2004, fără să fi intervenit vreo modificare legislativă, să se considere că nu există această obligaţie de restituire.
Recursul este nefondat,.
Măsura de neacordare a dreptului de deducere a taxei pe valoarea adăugată aferentă achiziţiilor destinate investiţiilor publice în cuantum de 255.927 lei a fost stabilită de organele de inspecţie fiscală în temeiul prevederilor art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal, potrivit cărora orice persoană impozabilă are dreptul să-și deducă taxa pe valoarea adăugată numai dacă bunurile și serviciile achiziţionate sunt destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile.
Fondul problemei privește solicitarea recurentei-reclamante, care susţine că îndeplinește toate condiţiile impuse de lege pentru a beneficia de dreptul de deducere a TVA aferentă cheltuielilor aferente lucrărilor de reparaţii și reabilitări ale sistemului de drumuri publice și iluminat public, a sistemului de semaforizare și a sistemului de indicatoare rutiere.
Potrivit art.145 alin.3 din Legea nr.571/2003 privind Codul Fiscal dacă bunurile și serviciile achiziţionate destinate utilizării în folosul operaţiunilor sale taxabile, orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA datorată sau achitată, aferentă bunurilor care i-au fost livrate și prestaţiile de serviciu care i-au fost prestate ori urmează să fie prestate de o altă persoană impozabilă.
Faţă de textul de lege mai sus menţionat se poate observa faptul că, legiuitorul, în mod clar și fără echivoc a stabilit, că orice persoană impozabilă înregistrată ca plătitor de TVA are dreptul să deducă TVA aferentă achiziţiilor numai dacă aceste achiziţii sunt în folosul operaţiunilor sale taxabile.
Prin urmare, în cazul unor bunuri sau servicii facturate care nu sunt legate de obiectul de activitate al persoanei impozabile sau nu au fost efectuate în scopul operaţiunilor sale taxabile, taxa pe valoarea adăugată nu este deductibilă.
Pentru activitatea de administrare recurenta-reclamanta percepea un tarif care trebuia să conţină toate cheltuielile directe cu serviciile efectuate pentru repararea, întreţinerea și extinderea reţelei de drumuri și iluminat public.
Ori achiziţiile de servicii facturate de societăţile prestatoare nu se regăsesc în tariful de administrare stabilit prin Convenţia 1757/2004 și nici în preţul chiriei stabilit prin contractul de închiriere, situaţie în care susţinerea reclamantei potrivit căreia aceste cheltuieli sunt efectuate în scopul realizării de venituri nu este întemeiată.
În mod corect s-a considerat că recurenta-reclamantă este un cumpărător-revânzător, potrivit pct.7 alin.1 din H.G. nr. 44/2004, deoarece primește de la vânzător o factură întocmită pe numele său și ar fi avut drept de deducere a TVA dacă ar fi facturat aceste servicii către cumpărătorul Consiliul Local al Municipiului Constanţa.
Dispoziţiile Legii nr. 326/2001, invocate de recurentă, nu reglementează modul de formare a tarifelor sau aspecte fiscale, ci serviciile publice de gospodărire comunală, astfel că aceste dispoziţii nu sunt incidente în materia deducerii de TVA.
Concluziile expertizei contabile au fost în mod justificat înlăturate de instanţă, deoarece expertul nu avea competenţa de a se pronunţa asupra problemelor de drept ale speţei, iar unele constatări ale acestuia au fost infirmate de celelalte probe ale dosarului, respectiv calificarea ca investiţii proprii a unor cheltuieli cu bunuri aparţinând domeniului public (reţeaua de drumuri și iluminat public).
Referitor la lipsa de consecvenţă a autorităţii fiscale în soluţionarea cererilor de restituire TVA formulate de societate, aceasta, deși imputabilă legal funcţionarilor publici respectivi, nu poate constitui în sine un motiv de anulare a actelor ce fac obiectul prezentului dosar.
Recursul a fost respins ca nefondat.