Dreptul la un proces echitabil. Principiul respectării dreptului la apărare. Elemente de conţinut ale acestui drept.
Constituţia României, art. 24
C.E.D.O art. 6
Codul de procedură civilă, art. 156
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Cerere de amânare.
Certificat medical
Dreptul la un proces echitabil
Dreptul la apărare
Principiul contradictorialităţii și oralităţii procesului civil
Părţile. Participare și punerea de concluzii
Soluţionarea fondului cauzei. Pronunţarea hotărârii.
Principiul dreptului la apărare impune să fie asigurată tuturor părţilor posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv în faza formulării concluziilor cu ocazia soluţionării cauzei în fond.
Constituie o încălcare a acestui principiu soluţionarea cauzei fără a se ţine seama de cererea de amânare formulată de către una dintre părţi, justificată prin certificat medical, chiar dacă aceasta a fost depusă la dosar după terminarea ședinţei de judecată, însă nu înainte de pronunţarea sentinţei în cauza dedusă judecăţii.
I.C.C.J. , Secţia de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 3104 din 4 iunie 2009
Prin cererea adresată Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie, reclamantul IC a solicitat anularea Hotărârii nr. 832 din 28 noiembrie 2007 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, obligarea C.S.M. să propună Președintelui României numirea în funcţia de procuror fără examen sau concurs, întrucat îndeplinește condiţiile prevăzute de lege pentru aceasta și obligarea pârâtului la plata daunelor morale în valoare de 100.000 lei.
În motivarea cererii a arătat faptul că a formulat cerere pentru numirea în funcţia de procuror, fără examen sau concurs, la Parchetul de pe lângă Judecătoria Botoșani, iar prin hotărârea nr. 293 din 27 noiembrie 2007 a Secţiei pentru procurori a C.S.M. s-a constatat faptul că îndeplinește condiţiile pevăzute de lege pentru numirea în funcţia de procuror, fără examen sau concurs.
Reclamantul a criticat faptul că, deși s-au constatat îndeplinite condiţiile legale de către Secţia pentru procurori a C.S.M., Plenul C.S.M. în mod nelegal, prin hotărârea ce face obiectul acţiunii de faţă a respins cererea de numire în funcţia de procuror.
Prin decizia nr.1952/15.05.2008, I.C.C.J. – Secţia contencios administrativ și fiscal a trimis cauza pentru competentă soluţionare Curţii de Apel Suceava –Secţia contencios administrativ, având în vedere că petentul nu are calitatea de magistrat iar hotărârea ce face obiectul acţiunii de faţă are caracterul unui act administrativ.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii București a formulat întâmpinare, invocând în principal, inadmisibilitatea acţiunii întrucât reclamantul nu a urmat, anterior sesizării instanţei, procedura prealabilă, instituită de art. 7 din Legea nr.554/2004.
Prin sentinţa nr. 160 din 12 decembrie 2008, Curtea de Apel Suceava -Secţia comercială, contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondată acţiuna formulată de reclamantul Ioanovici Constantin și a respins excepţia inadmisibilităţii acţiunii invocată de pârât.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Analizând cu prioritate excepţia inadmisibilităţii acţiunii, instanţa de fond a constatat că pârâtul a parcurs procedura prealabilă prevăzută la art. 7 din Legea nr. 554/2004, existând răspunsul dat reclamantului de pârât care dezvoltă aceleași susţineri din întâmpinare (fila 3).
Pe fondul cauzei a reţinut că prin hotărârea nr.293 din 27.11.2007, Secţia pentru procurori a Consiliului Superior al Magistraturii a constatat îndeplinirea de către reclamant a condiţiilor prevăzute de art. 33 al. 5, 7, 8 și 10 din Legea nr.303/2004 printre care și cea pentru numirea sa în funcţia de procuror.
Prin hotărârea nr.832 din 30.11.2007, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a respins cererea de numire în funcţia de procuror formulată de reclamant.
A apreciat instanţa de fond că în realizarea selecţiei, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a avut în vedere datele ce rezultă din dosarele profesionale ale candidaţilor și nu în ultimul rând faptul că reglementarea art.33 alin.5, 7, 8, 9 și 10 din Legea nr. 303/2004, republicată nu constituie pentru orice candidat un drept la numirea în funcţie, ci doar o vocaţie.
S-a interpretat că, în funcţie de numărul locurilor aprobate pentru a fi ocupate prin această procedură pentru numirea în funcţia de procuror, fără concurs și de criterii obiective, Plenul Consiliului Superior al Magistraturii a fost îndreptăţit să realizeze o selecţie între candidaţii care, prin faptul îndeplinirii condiţiilor legale, au doar vocaţie la numirea în funcţia de procuror fără concurs.
A concluzionat instanţa de fond în sensul că, în contextul în care principalul scop al selecţiei este se asigure încadrarea în limita locurilor aprobate, o astfel de selecţie apare firească și își este temeiul juridic în prevederile art.35 al. 1 lit. a din Legea nr.317/2004, republicată, potrivit cărora doar Plenul (nu și secţiile) poate propune Președintelui României numirea în funcţia de judecător și procuror, dar și a prevederilor art. 29 al. 3 din Regulamentul privind organizarea și desfășurarea concursului de admitere în magistratură, precum și procedura de numire în funcţiile de judecător și procuror fără concurs.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul Ioanovici Constantin criticând-o pentru nelegalitate și neteminicie, invocând și situaţia prevăzută de art.304 pct.9 Cod procedură civilă.
Prin motivele de recurs, recurentul susţine, în esenţă, că:
- judecarea cauzei a avut loc cu încălcarea dreptului la apărare deoarece la termenul când s-a judecat pricina s-a aflat în imposibilitate de prezentare din motive de sănătate, aspect dovedit cu actul medical depus la dosar;
- raporturile sale juridice cu intimatul s-au născut anterior abrogării art. 35 alin.5-10 din Legea nr.303/2004, așa încât dispoziţiile O.U.G. nr.46/2008 nu i-ar fi opozabile retroactiv;
- procedura de selecţie nu este un atribut al Plenului Consiliului Superior al Magistraturii ci al Secţiei de procurori;
Intimatul, Consiliul Superior al Magistraturii a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, susţinând că este leaglă și temeinică sentinţa recurată.
Analizând recursul, Înalta Curte a constatat următoarele:
Motivul de recurs care vizează încălcarea dreptului la apărare este fondat.
Chiar dacă procedura de judecată în faţa instanţelor de contencios administrativ impune necesitatea judecării de urgenţă a litigiului, aceasta nu presupune încălcarea unor drepturi și garanţii procesuale fundamentale precum dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiţii de contradictorialitate.
Principiul dreptului la apărare impune să fie asigurată, tuturor părţilor posibilitatea de a participa la toate fazele procesuale, inclusiv în faza formulării concluziilor cu ocazia soluţionării cauzei în fond.
Din certificatul medical emis la 02.12.2008, depus la dosarul cauzei, rezultă că recurentul în perioada 01-31.12.2008 s-a aflat în concediu medical.
Este adevărat că cererea de amânare a cauzei însoţită de certificatul medical, a fost depusă la dosar după terminarea ședinţei de judecată, însă nu înainte de pronunţarea sentinţei în cauza dedusă judecăţii.
Prin soluţionarea cauzei în fond la 12.12.2008, fără a se ţine seama de cererea de amânare formulată de recurent justificată prin certificatul medical care cuprinde perioada 01-31.12.2008, a fost îngrădit dreptul la apărare al acestuia ceea ce atrage nulitatea hotărârii.
În susţinerea celor reţinute, Înalta Curte apreciază necesar a face referire și la noţiunea de “proces echitabil”, consacrată prin art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului dat fiind faptul că unul din elementele esenţiale ale acestei noţiuni este dreptul la apărare. Deseori, în jurisprudenţa sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a subliniat faptul că dreptul la un proces echitabil impune să fie respectat dreptul fiecărei părţi să-și pledeze cauza în aceleași condiţii care să nu o dezavantajeze în mod semnificativ faţă de partea adversă.
Având în vedere considerentele expuse cât și dispoziţiile art. 20 din Legea nr.554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborate cu art. 312 alin.1 teza I, alin. 3 din Codul de procedură civilă, recursul a fost admis, sentinţa recurată casată, cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanţe.