Dreptul la un proces echitabil. Rolul judecătorului naţional în aplicarea prioritară a normelor internaţionale în materia drepturilor omului. Cerere de revizuire formulată în condiţiile art. III din Legea nr. 262/2007 . Inadmisibilitate.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art. 6
Constituţia României, art. 20 alin. (2)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Revizuire specială.
Dreptul la un proces echitabil
Principiul securităţii raporturilor juridice
Judecător naţional
Prin dispoziţiile cu caracter tranzitoriu cuprinse în art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, legiuitorul a instituit o cale nouă de atac, extraordinară, împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunţate anterior intrării în vigoare a noii legi, hotărâri trecute în puterea lucrului judecat.
Posibilitatea repunerii în discuţie a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin introducerea unei căi de atac extraordinare care nu exista la momentul finalizării litigiului în care se pronunţase hotărârea respectivă, constituind un element nou, imprevizibil în mod absolut pentru părţile litigante, este de natură a înfrânge dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 par. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, prin atingerea adusă principiului securităţii raporturilor juridice.
Astfel fiind, judecătorul naţional este obligat să înlăture aplicarea acestor dispoziţii, cu consecinţa respingerii ca inadmisibilă a cererii de revizuire promovată în temeiul lor.
Î.C.C.J, Secţia contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 4615 din 26 octombrie 2009
La data de 27 august 2007, recurenta MV a formulat cerere de revizuire a Deciziei civile nr.1833 din 29 martie 2007 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie în dosarul nr.16381/1/2006, solicitând admiterea cererii de revizuire, declararea ca admisibilă a excepţiei de nelegalitate invocată și, pe fond, admiterea excepţiei și declararea nelegalităţii art.2 din H.G.nr.1528/2003.
În motivare, revizuenta a invocat dispoziţiile art.III din Legea nr.262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr.554/2004, raportat la art.322 Cod procedură civilă.
A arătat că, prin hotărârea judecătorească atacată, instanţa de contencios administrativ a declarat ca fiind inadmisibilă excepţia de nelegalitate a art.2 din H.G. nr.1528/2003 întrucât vizează un act administrativ individual emis anterior anului 2005, însă în actuala reglementare, procedura prevăzută de art.4 din Legea nr.554/2004 se aplică și actelor administrative adoptate sau emise anterior intrării în vigoare a legii.
Prin întâmpinare, intimata Comisia locală de fond funciar Giroc a invocat excepţia lipsei calităţii procesual active și excepţia lipsei de interes a revizuentei MV.
Motivează intimata că revizuenta este moștenitoarea lui AA, iar demersul judiciar al acestuia în dosarul nr.12370/325/2005 al Judecătoriei Timișoara, având ca obiect constatarea nulităţii absolute a unor titluri de proprietate a fost respins pentru lipsa calităţii procesual active a acestuia.
Apreciază intimata că din moment ce faţă de aceasta a fost invocată și admisă excepţia lipsei calităţii procesual active, pe cale de consecinţă nici revizuenta nu are calitate procesual activă și nici interesul de a susţine mai departe acest demers judiciar și nici de a solicita revizuirea deciziei atacate.
În ședinţa publică din 25 ianuarie 2008, din oficiu, Înalta Curte a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art.III din Legea nr.262/2007 în raport de prevederile art.15 alin.2 din Constituţia României, care consacră principiul neretroactivităţii legii, iar prin Decizia nr.702 din 17 iunie 2007, Curtea Constituţională a respins ca neîntemeiată excepţia reţinând că „instituirea unui nou caz special, de revizuire a hotărârilor judecătorești pronunţate în baza Legii nt.554/2004, rămase definitive și irevocabile….., nu reprezintă o imixtiune a puterii legiuitoare” și, în același timp, dispoziţiile criticate nu au caracter retroactiv, întrucât legalitatea actelor administrative emise anterior intrării în vigoare a legii se apreciază prin raportare la actele normative în vigoare la data respectivă.
În aceeași cauză, în ședinţa din 6 februarie 2009, revizuenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a dispoziţiilor art.29 alin.(1) și alin.(6) din Legea nr.47/1992 prin raportare la dispoziţiile constituţionale ale art.20 alin.1 referitor la tratatele internaţionale privind drepturile omului și art.146 privind atribuţiile Curţii Constituţionale.
Prin Decizia nr.1038 din 9 iulie 2009, Curtea Constituţională a respins excepţia de neconstituţionalitate menţionată, reţinând că s-a pronunţat în numeroase rânduri asupra textelor de lege criticate în cauză și nu au intervenit elemente noi, de natură să justifice reconsiderarea jurisprudenţei în materie a Curţii Constituţionale.
Examinând cererea de revizuire de faţă, Înalta Curte constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.283 din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel Timișoara-Secţia de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr.3266/CA/2006, a respins ca inadmisibilă excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.2 din H.G. nr.1528/2003.
În acest sens s-a constatat că actul administrativ atacat este un act individual pentru că privește transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a comunei Giroc și întrucât a fost emis în anul 2003 nu cade sub incidenţa unor reglementări procedurale ulterioare, în vigoare din 7 ianuarie 2005, în caz contrar ar fi încălcat principiul neretroactivităţii legii civile, consacrat și de art.1 Cod civil.
Recursul declarat de MV în calitate de moștenitor al reclamantului AA a fost respins de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie prin Decizia nr.1833 din 29 martie 2007 pronunţată de Secţia de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. 1638/2006.
Pentru a se pronunţa această hotărâre, instanţa de control judiciar a apreciat că actul administrativ atacat pe calea excepţiei de nelegalitate este un act individual pentru că privește transmiterea unor terenuri agricole din proprietatea publică a Comunei Giroc și în acord cu practica Înaltei Curţi privind actele administrative unilaterale cu caracter individual emise anterior Legii nr.554/2004, atacate pe calea excepţiei de nelegalitate, nu pot face obiectul controlului judiciar și a concluzionat că nu sunt noi aprecieri care să indice necesitatea unei schimbări a practicii judiciare, în condiţiile legii, astfel încât soluţia de respingere a excepţiei de nelegalitate a H.G.nr.1528/2003 este legală și a fost menţinută de instanţa de recurs.
Revizuenta are calitate procesual activă în raport cu prevederile art.322 și urm. Cod procedură civilă, întrucât a participat la judecata cauzei în care s-a pronunţat hotărârea a cărei revizuire se cere.
În această cale de atac competenţa instanţei se limitează la verificarea condiţiilor de admisibilitate ale revizuirii și cum revizuenta are calitate procesual activă are implicit și interes în condiţiile art.III din Legea nr.262/2007 pentru modificarea și completarea legii contenciosului administrativ nr.554/2004.
Cererea de revizuire de faţă excede cazurilor comune reglementate de dispoziţiile art. 322 din Codul de procedură civilă, fiind formulată în temeiul unei reglementări tranzitorii cuprinse în dispoziţiile art. III din Legea nr. 262/2007 pentru modificarea și completarea Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004 care are următorul cuprins:
„Hotărârile judecătorești pronunţate în baza Legii nr. 554/2004, rămase definitive și irevocabile fără soluţionarea pe fond a excepţiei de nelegalitate, care a fost respinsă ca inadmisibilă, pot forma obiectul unei cereri de revizuire, care se poate introduce în termen de 3 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi”.
Din textul citat, rezultă că legiuitorul a instituit o cale nouă de atac, extraordinară, împotriva unor hotărâri judecătorești irevocabile, pronunţate anterior intrării în vigoare a noii legi, hotărâri trecute în puterea lucrului judecat.
Deși Curtea Constituţională, prin decizia anterior indicată, a considerat că norma examinată este constituţională, Înalta Curte va aplica cu prioritate, în temeiul art. 20 alin. (2) din Constituţie, reglementările internaţionale, respectiv Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Noul caz de revizuire analizat înfrânge dreptul la un proces echitabil, consacrat de art. 6 par. 1, prin prisma atingerii aduse principiului securităţii raporturilor juridice, „care se regăsește în totalitatea articolelor Convenţiei, constituind unul din elementele fundamentale ale statului de drept” (C.E.D.O., Hotărârea din 6 decembrie 2007, Beian împotriva României sau Hotărârea din 15 noiembrie 2007, Belasin împotriva României), așa încât judecătorul naţional este obligat să îl înlăture.
Această soluţie este impusă de faptul că legiuitorul a creat în mod nepermis posibilitatea repunerii în discuţie a unei hotărâri judecătorești irevocabile prin introducerea unei căi de atac extraordinare care nu exista la momentul finalizării litigiului în care se pronunţase această hotărâre, inducând un element nou, imprevizibil în mod absolut pentru părţile litigante. În mod evident, efectul acestei reglementări este de natură a perturba grav raporturile juridice irevocabil tranșate de instanţele de judecată, creând premisele unor condamnări ale Statului român la Curtea Europeană a Drepturilor Omului, la fel ca în multe cauze, între care și cele anterior indicate.
Cererea de revizuire a fost respinsă ca inadmisibilă.