Competenţa materială a instanţei de contencios. Prorogarea legală de competenţă nu poate opera împotriva normelor imperative de competenţă.
Codul de procedură civilă, art. 17
Legea nr. 554/2004, art. 1
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Cerere principală. Capete de cerere accesorii
prorogare legală de competenţă
Instanţa de contencios administrativ. Competenţa
Întabulare
Norme imperative.
Din conţinutul prevederilor art. 1 din Legea nr. 554/2004, rezultă că obiectul unei acţiuni în contencios administrativ este limitat strict la următoarele aspecte: anularea actului administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei cauzate.
Instanţa de contencios administrativ, admiţând acţiunea în anularea unui act administrativ nu se poate pronunţa și asupra unor aspecte accesorii cererii principale, ce nu cad în competenţa sa strictă de soluţionare, prorogarea legală de competenţă prevăzută de art. 17 din Codul de procedură civilă neputând opera împotriva regulilor imperative de competenţă.
Astfel, capătul de cerere privind radierea din cartea funciară a dreptului de proprietate asupra imobilului ce face obiectul deciziei atacate în contencios administrativ și întabulare a dreptului respectiv în favoarea reclamantului, nu poate fi soluţionat de instanţa de contencios administrativ, aceasta fiind datorare să dispună disjungerea acestui petit și trimiterea spre soluţionare la instanţa de drept civil – căreia îi revine competenţa materială.
Î.C.C.J, Secţia contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 4656 din 28 octombrie 2009
Prin sentinţa civilă nr. 20/F din 27 ianuarie 2009, Curtea de Apel Brașov – Secţia de contencios administrativ și fiscal a admis acţiunea în contencios administrativ formulată și precizată de reclamanta Biserica A în contradictoriu cu pârâţii Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparţinut Cultelor Religioase din România, S.C. „T.A.” SA Sfântu Gheorghe și Statul Român prin Municipiul Sfântu Gheorghe reprezentat prin Primar și a dispus rectificarea Cărţii Funciare nr. 3756 a localităţii Sfântu Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei S.C. „TA” SA Sfântu Gheorghe asupra terenului nr. top 789/2 în suprafaţă de 160 mp. și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român.
Totodată, s-a dispus anularea deciziei nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Guvernul României – Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparţinut Cultelor Religioase din România, precum și restituirea în natură către reclamantă a imobilului-teren în suprafaţă de 160 mp., identificat, cu titlul de retrocedare în baza O.U.G. nr. 94/2000 republicată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că din probatoriile administrate în cauză, inclusiv expertiza judiciară topografică, a rezultat că parcela cu nr. top 789/2 de 160 mp. suprafaţă teren înscrisă în C.F. nr. 3756 Sf. Gheorghe, a fost intabulată fără titlu în favoarea pârâtei S.C. „TA” SA, astfel încât potrivit art. 34 pct. 1 din Legea nr. 7/1996 înscrierea astfel efectuată nu este valabilă.
Reţine instanţa de fond, că în realitate acest imobil aparţine Statului Român prin Municipiul Sfântu Gheorghe în urma preluării abuzive de la cultul religios reclamant, împrejurare care permite potrivit art. 2 din O.U.G. nr. 94/2000, restituirea în natură a imobilului, în prezent acest teren fiind liber, folosit ocazional ca parcare.
Pentru o reparare integrală a pagubei cauzate, corelativ cererii de anulare a actului administrativ vătămător reprezentat de decizia nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de pârâtă, mai reţine instanţa de fond, este admisibilă cererea reclamantei în sensul rectificării CF nr. 3756 Sf. Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al pârâtei și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român și pe cale de consecinţă intabularea dreptului de proprietate al reclamantei, situaţie în care este justificată cererea acesteia de restituire în natură a imobilului, potrivit O.U.G. nr. 94/2000, republicată.
Împotriva sentinţei a declarat recurs, în termenul prevăzut de lege, pârâta S.C. „TA” SA, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, invocând motivele de casare sau modificare a hotărârii atacate prevăzute de art. 304 pct. 4 Cod procedură civilă – „când instanţa a depășit atribuţiile puterii judecătorești”, art. 304 pct. 6 Cod procedură civilă – „când instanţa a acordat mai mult decât ceea ce s-a cerut, ori ceea ce nu s-a cerut”, și art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă „când hotărârea pronunţată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii”.
Prin motivele de recurs formulate, recurenta-pârâtă susţine în esenţă că instanţa a acordat mai mult decât s-a cerut, prin reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român asupra imobilului în litigiu, fiind încălcat dreptul său de proprietate reprezentat prin certificatul de atestare a dreptului de proprietate, certificat a cărei veridicitate nu a fost pusă niciodată la îndoială, valabilitatea sa nefiind contestată.
Mai susţine recurenta că soluţia instanţei de fond este criticabilă și sub aspectul faptului că instanţa a dat câștig de cauză reclamantei, cu toate că din probele administrate nu a rezultat cu certitudine calitatea sa de succesoare în drepturi a Bisericii A, nefiind dovedită astfel calitatea sa de persoană îndreptăţită a solicita anularea deciziei susmenţionate.
S-a solicitat admiterea recursului și în principal casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă, iar în subsidiar modificarea în tot a sentinţei în sensul respingerii acţiunii.
Au formulat întâmpinări, intimata-reclamantă Biserica A și intimata-pârâtă Comisia Specială de Retrocedare, solicitând respingerea recursului ca nefondat și menţinerea sentinţei instanţei de fond ca fiind legală și temeinică.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 1 din Legea nr. 554/2004, Legea contenciosului administrativ, orice persoană care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim, de către o autoritate publică, printr-un act administrativ sau prin nesoluţionarea în termenul legal a unei cereri, se poate adresa instanţei de contencios administrativ competente, pentru anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei ce i-a fost cauzată.
Rezultă, din textul de lege enunţat, că obiectul acţiunii în contencios administrativ poate fi anularea actului, recunoașterea dreptului pretins sau a interesului legitim și repararea pagubei cauzate.
Astfel spus în cadrul unei acţiuni în contencios administrativ, recunoașterea sau realizarea unui drept ori a unui interes legitim vătămat sunt condiţionate de existenţa unui act administrativ nelegal, tipic sau asimilat.
În speţă, obiectul acţiunii în contencios administrativ formulate de reclamanta Biserica A, îl constituie anularea deciziei nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparţinut Cultelor Religioase din Românie, prin care s-a respins cererea de restituire în natură a terenului înscris în C.F. nr. 3756 Sf. Gheorghe, sub nr. top 789/2 în suprafaţă de 160 mp., reclamanta considerând că este îndreptăţită la restituirea în natură a acestui imobil, decizie care întrunește elementele constitutive ale unui act administrativ în înţelesul Legii contenciosului administrativ, fiind sesizată astfel instanţa competentă – cea de contencios administrativ.
În condiţiile în care pe parcursul judecăţii, reclamanta și-a precizat acţiunea, solicitând și rectificarea CF nr. 3756 Sfântu Gheorghe în sensul radierii dreptului de proprietate al S.C. „TA SA pentru parcela cu nr. top 789/2 în suprafaţă de 160 mp. și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, respectiv intabularea dreptului său de proprietate asupra imobilului revendicat și care face obiectul deciziei atacate în contencios administrativ, procedura ce trebuie urmată pentru a putea opera restituirea în natură a imobilului, instanţa era datoarea să dispună disjungerea cauzei și să trimită spre soluţionare la instanţa competentă din punct de vedere material și anume instanţa de drept civil, cu privire la acest capăt de acţiune.
Art. 17 Cod procedură civilă, privind prorogarea de competenţă, invocat de instanţa de fond, nu este aplicabil în speţă, deoarece prorogarea de competenţă nu poate avea loc împotriva regulilor imperative de competenţă.
Instanţa de contencios administrativ nu se poate pronunţa asupra unor aspecte ce ţin de rectificarea Cărţii Funciare, radierea unui drept de proprietate și reînscrierea dreptului de proprietate al Statului Român, respectiv intabularea acestui drept de proprietate asupra imobilului în litigiu – suprafaţa de 160 mp., decât cu încălcarea regulilor de competenţă, în materia contenciosului administrativ aceste reguli fiind stricte.
Aceasta cu atât mai mult cu cât potrivit art. 34 din Legea nr. 7/1996, situaţiile în care se poate cere rectificarea cărţii funciare sunt limitativ prevăzute de lege, iar acestea nu pot fi verificate și aplicate speţei de faţă, decât în urma unei analize concrete făcută numai de instanţa de drept comun, cu atât mai mult cu cât prin întâmpinările depuse recurenta-pârâtă a precizat că acest teren este în proprietatea sa, fiind inclus în certificatul de atestare a dreptului de proprietate asupra terenului seria M 08 nr. 0381 și anexa la acesta, certificat ce este în vigoare nefiind contestat în instanţă.
Este cert că în speţă, numai după lămurirea aspectelor legate de înscrierea în cartea funciară, în funcţie de stabilirea caracterului legal sau nelegal al acestora determinându-se și adevăratul proprietar al imobilului, instanţa de contencios administrativ poate face și o analiză corectă a legalităţii actului administrativ contestat și reprezentat de decizia nr. 966 din 4 septembrie 2006 emisă de Guvernul României - Comisia Specială de Retrocedare a unor Bunuri ce au aparţinut Cultelor Religioase din România.
În consecinţă, se impune admiterea recursului declarat de pârâta S.C. „TA l” SA și casarea sentinţei cu trimiterea cauzei spre rejudecare la aceeași instanţă, în speţă operând motivul de casare prevăzut de art. 304 pct. 3 Cod procedură civilă, unul din capetele de acţiune fiind soluţionat cu încălcarea competenţei altei instanţe.