Contravenții prevăzute de Legea nr. 32/2000. Actul de sancționare. Legalitate.

 

 

                                                            Legea nr. 32/2000, art. 2, art. 20, art. 39

                                                            OG. nr. 2/2001

 

 

Cuprins pe materii : Drept administrativ.

Index alfabetic : decizie de sancționare

                             consiliul de administrație

                             act de control                            

                             contravenție

                        

 

            Temeiul legal al emiterii actului sancționator, prin care s-a reținut atât în sarcina unei societăți cât și a persoanelor semnificativ împuternicite să angajeze răspunderea asiguratorului, o serie de abateri de la obligațiile ce erau stabilite în sarcina lor,  îl constituie Legea nr. 32/2000,  care prin art. 39 alin.(5) stabilește că actul de sancționare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de această lege este decizia Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor.

          Fiind o lege specială care reglementează răspunderea contravențională în cazul asigurărilor, în raport cu norma generală în domeniul contravenției, reprezentată de O.G. nr. 2/2001, dispozițiile Legii nr. 32/2000 au prioritate, astfel încât absența din actul de control a mențiunilor prevăzute de O.G. nr.2/2001, referitoare la numele și prenumele contravenientului sau cele referitoare la faptele săvârșite, sunt lipsite de relevanță.

                       

           

ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 4788 din 17 decembrie 2008

 

           

            Prin acțiunea formulată la 26 iulie 2008, reclamanta D.A. a chemat în judecată Comisia de Supraveghere a Asigurărilor din România, solicitând anularea deciziei nr. 400/2007, prin care a fost sancționată contravențional în temeiul dispozițiilor din Legea nr. 32/2000.

            Prin precizare de acțiune, reclamanta a solicitat anularea hotărârilor CSA din 5 iunie 2007, 12 iunie 2007 și respectiv 24 iulie 2007, a procesului verbal de constatare din 11 aprilie 2007 și repunerea în situația anterioară în sensul restituirii amenzii achitate, în sumă de 15.963 lei. În subsidiar, s-a solicitat înlocuirea amenzii contravenționale cu sancțiunea „avertismentului scris”.

            Prin sentința civilă nr. 1172 din 9 aprilie 2008, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins excepția inadmisibilității acțiunii și pe fond a respins ca neîntemeiată acțiunea reclamantei.

            S-a reținut de instanță că decizia de sancționare a fost emisă cu respectarea dispozițiilor Legii nr. 32/2000, iar pretinsa descriere generică a faptelor ca și lipsa din procesul verbal de control a mențiunilor referitoare la numele reclamantei, nu sunt relevante sub aspectul legalității deciziei. S-a mai reținut că reclamanta a fost sancționată în calitatea sa de conducător executiv și membru al Consiliului de Administrație, potrivit dispozițiilor art. 3 alin.(1) lit.m din Ordinul nr. 3104/2004 și dispozițiilor art.3 din Ordinul  nr. 113117/2006, Consiliului de Administrație îi revine obligația de a urmări modul în care sunt respectate prevederile legale în vigoare și de a stabili și menține un control intern adecvat și eficient.

            Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta.

            Recurenta a apreciat că hotărârea Curții de Apel s-a dat cu aplicarea greșită a legii atunci când a considerat că nu sunt aplicabile dispozițiile O.G. nr. 2/2001, motivat prin aceea că, potrivit art. 39 alin.(5) din Legea nr. 32/2000, actul de sancționare pentru contravențiile prevăzute de această lege îl constituie Decizia Președintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor și nu procesul verbal de constatare, singurul act, care în opinia sa, putea identifica actele și omisiunile de care s-ar fi făcut vinovată ca și împrejurările prin care a contribuit direct sau indirect la săvârșirea lor.

            Astfel fiind și cum din actul de constatare lipsesc mențiuni în legătură cu numele său precum și descrierea faptelor sau a omisiunilor de care se face vinovată, decizia de sancționare este nulă de drept.

            O altă critică s-a referit la împrejurarea că așa zisele abateri au avut loc anterior perioadei în care a dobândit calitatea de membru al Consiliului de Administrație, și ca atare răspunderea a fost stabilită abuziv în sarcina sa.

            Tot abuziv s-a stabilit și cuantumul amenzii contravenționale atâta timp cât nu i se poate reține în sarcină omisiunea vreunei abateri.

          Recursul este nefondat.

            În baza hotărârii Consiliului C.S.A. și a Protocolului de colaborare încheiat cu Autoritatea de Supraveghere a Pieței Financiare din Austria – FUA, s-a realizat la S.C. U.V.I.G. S.A., un control asupra modului de aplicare a dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 32/2000, respectiv a obligației de organizare și desfășurare a activității cu prudență și profesionalism a normelor de aplicare a acestei legi,  control finalizat prin procesul verbal din 11 aprilie 2007.

            În baza acestui act de control, s-a reținut atât în sarcina societății cât și a persoanelor semnificativ împuternicite să angajeze răspunderea asiguratorului, o serie de abateri de la obligațiile pe care legea le stabilea în sarcina lor cum ar fi: raportarea eronată în perioada 31 decembrie 2005 – 30 septembrie 2006 a numărului de dosare de daună avizate și implicit valoarea rezervei de daune  aferente acestor dosare; nemenținerea coeficientului de lichiditate supraunitar prin încălcarea dispozițiilor art. 3 din Normele date în aplicarea ordinului nr. 3110/2003; nemenținerea marjei de solvabilitate disponibilă corespunzătoare activității de asigurări generale cel puțin egală cu marja de solvabilitate minimă; deficiențe constatate în legătură cu modul de constituire și menținere a rezervei tehnice; neconcordanța între datele înscrie în evidențele tehnice și cele înregistrate în contabilitate; rezerve de primă eronat constituite la 30 noiembrie 2006, data recunoașterii primei brute subscrise fiind ulterioară începerii perioadei de asigurare; întocmirea polițelor de asigurare ce fac obiectul contratului de reasigurare de tip franciză prin încălcarea dispozițiilor art. 20 alin.(2) din Legea nr. 32/2000; netransmiterea către clienți, la aniversarea contractului de asigurare a informațiilor despre bonusurile și sumele reprezentând participarea la profit; activitatea de control și audit organizată defectuos și nerespectare dispozițiilor referitoare la obligația de menținere și constituire a rezervei de beneficiar, fapte care în integritatea lor au determinat emiterea deciziei de sancționare nr. 400/2007 prin care reclamantei i s-a aplicat o amendă contravențională reprezentând 6 salarii nete din luna precedentă celei în care s-a constatat contravenția, dar nu mai mult de 100.000 Ron.

            Temeiul legal al emiterii acestui act sancționator îl constituie Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare și supraveghere a asigurărilor, care prin art. 39 alin.(5) stabilește că actul de sancționare pentru săvârșirea contravențiilor prevăzute de această lege este Decizia Președintelui CSA și nu procesul verbal de control. Fiind o lege specială care reglementează răspunderea contravențională în cazul asigurărilor, în raport de norma generală în domeniul contravenției, reprezentată de O.G. nr. 2/2001, dispozițiile Legii nr. 32/2000 au prioritate, astfel încât absența din actul de control a mențiunilor prevăzute de O.G. nr. 2/2001, referitoare la numele și prenumele contravenientului sau cele referitoare la faptele săvârșite, sunt lipsite de relevanță după  cum corect a apreciat și instanța de fond.

            Decizia de sancționare contestată în cauză este temeinică.

            Potrivit dispozițiilor art. 2 alin. A pct.11 din Legea nr. 32/2000, prin persoane semnificative se înțeleg membrii Consiliului de administrație și/sau ai consiliului director, … etc.

Potrivit art. 13 alin.(1) lit. m din Normele prudențiale privind managementul asiguratorului, puse în aplicare prin Ordinul nr. 3104/2004, în sarcina conducerii executive a societății de asigurare se regăsesc responsabilități privind urmărirea modului în care sunt respectate prevederile legale în vigoare și procedurile de raportare a rezultatelor acestei activități.

            Consiliul de administrație este potrivit acelorași norme, responsabil pentru stabilirea și menținerea  unui control intern adecvat și eficient.

            Astfel fiind și cum în cauză s-a dovedit că faptele reținute prin actul de control s-au produs în perioada în care recurenta avea calitatea de persoană semnificativă, în mod corect s-a dispus și sancționarea sa contravențională.

            De altfel în obiecțiunile formulate de membrii Consiliului de Administrație la constatările actului de control, printre care cele referitoare la nemenținerea coeficientului de lichiditate supraunitar, la nemenținerea marjei de solvabilitate; la modul defectuos de constituire și menținere a rezervelor tehnice, recurenta a precizat că este de acord cu concluziile organului de control.

            Pentru celelalte fapte reținute în sarcina recurentei prin decizia de sancționare cum ar fi, neconcordanța între datele înscrise în evidențele tehnice și cele din evidențele  contabile; constituirea eronată a rezervelor de primă  pentru polițele de asigurare ce fac obiectul unor contracte de reasigurare de tip fronting ca și netransmiterea către clienți a unor informați despre situația bonusurilor, legal și temeinic s-a apreciat că subzistă răspunderea recurentei care în  calitatea pe care o avea trebuia să conducă și să coordoneze activitatea zilnică conform atribuțiilor stabilite de legiuitor, fiind solidară cu răspunderea celorlalți administratori față  de societate .

            Astfel fiind și cum constatările organului de control s-au întemeiat pe baza evidențelor, rapoartelor și informațiilor  puse la dispoziție de societate, parte din ele fiind recunoscute direct de recurentă, așa cum rezultă  din pozițiile exprimate prin obiecțiunile la procesul verbal de control, iar parte indirect, prin remedierea dispusă  ulterior controlului, sancțiunea aplicată în temeiul dispozițiilor art. 39 alin.(3) lit. c din Legea nr. 32/2000 se justifică pe deplin.

            În ceea ce privește individualizarea sancțiunii cât și înlocuirea eventuală a acesteia cu „avertismentul scris”, funcțiile ocupate de recurentă în cadrul Consiliului de Administrație al S.C. U. S.A. cât și atribuțiile ce-i reveneau în calitatea respectivă, se apreciază că au justificat pe deplin aplicarea sancțiunii cu amenda contravențională.

            În raport de aceste considerente și având în vedere că prin motivele de casare s-au reiterat în fapt susținerile reclamantei din acțiune fără a se produce dovezi noi în sprijinul acesteia, recursul a fost respins ca nefondat.