Cerere de lămurire a dispozitivului unei hotărâri judecătorești prin care s-a stabilit obligația emiterii unui certificate de atestare a dreptului de proprietate. Efectuarea unei expertize tehnice de specialitate. Compatibilitatea acestei probe cu procedura reglementată de art. 281ą din Codul de procedură civilă.
Cod procedură civilă, art. 2811
Legea nr. 554/2004, art.1 alin.(1),
art.8 alin.(1), art.18
Cuprins pe materii : Drept procesual civil. Hotărârile judecătorești.
Index alfabetic : lămurirea dispozitivului
expertiză
drept de proprietate. Întindere
Potrivit art. 2811 Cod procedură civilă, în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul său să înlăture dispozițiile potrivnice.
Scopul acestei proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăți la executare, în doctrina și jurisprudența procesual-civilă fiind consacrat, cu titlu de exemplu, cazul în care obiectul material al obligației stabilite prin dispozitiv este un teren pentru care nu au fost indicate vecinătățile și alte elemente de individualizare.
Efectuarea unei expertize, potrivit art. 201 alin. (1) din Codul de procedură civilă, în vederea individualizării obiectului dreptului a cărui recunoaștere se solicită, nu este incompatibilă cu procedura reglementată de art. 281ą din același cod.
ICCJ, Secția contencios administrativ și fiscal, decizia civilă nr. 4254 din 21 noiembrie 2008
Prin încheierea din 5 februarie 2008, Curtea de Apel București, Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, prin care solicita lămurirea dispozitivului sentinței nr. 1950/2007, în temeiul art. 2811 C.proc.civ.
Instanța de fond a reținut ca prin sentința civilă nr.1950/2007 s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta S.C. A. S.A. și a fost obligat pârâtul să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenul în suprafață de 19.540 mp. situat în București, în proprietatea exclusivă a reclamantei și pentru suprafața de 4917 mp. teren, în coproprietate cu Institutul de Cercetări și Ingineria Mediului București, conform documentației depuse de reclamantă.
Dezbaterea publică nu s-a purtat în legătură cu delimitarea exactă a terenului ci cu calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate pentru terenurile pentru care a depus documentația la instituția pârâtă.
Acesta este motivul pentru care instanța nu a considerat necesar să tranșeze problema identificării terenului pretins, aspectul respectiv nefiind contestat de părți, ci a stabilit că reclamanta este îndreptățită la eliberarea certificatului de proprietate pentru terenurile pretinse prin documentația depusă la autoritatea pârâtă.
De altfel, mai reține instanța de fond, autoritatea publică pârâtă a executat sentința cu privire la care pretinde că are nelămuriri, ceea ce dovedește, o dată în plus, faptul că nu se impune lămurirea dispozitivului.
Împotriva încheierii pronunțate de instanța de fond a declarat recurs Ministerul Mediului și Dezvoltării Durabile, invocând prevederile art. 304 pct. 8-9 C.proc.civ.
Recurentul a arătat că dispozitivul sentinței nr. 1950/2007 nu poate fi adus la îndeplinire, deoarece terenul pentru care a fost obligat să emită certificat de atestare a dreptului de proprietate face parte dintr-o suprafață mult mai mare de 117.466,41 mp și nu poate fi individualizat și delimitat prin raportare la documentația depusă la dosarul cauzei, iar instanța de fond a respins proba cu expertiza tehnică topografică pe care a solicitat-o.
A mai arătat că soluția pronunțată este lipsită de temei legal, pentru că dispozitivul hotărârii judecătorești trebuie să rezolve toate cererile părților, să aibă un conținut cât mai complet, să arate în mod concret în ce constă și care sunt limitele condamnării, pentru a putea fi pus în executare.
Recursul este fondat.
Potrivit art. 2811 C.proc.civ., în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înțelesul, întinderea sau aplicarea dispozitivului hotărârii ori acesta cuprinde dispoziții potrivnice, părțile pot cere instanței care a pronunțat hotărârea să lămurească dispozitivul său să înlăture dispozițiile potrivnice.
Scopul acestei proceduri constă în clarificarea dispozitivului, astfel încât să nu existe dificultăți la executare, în doctrina și jurisprudența procesual-civilă fiind consacrat, cu titlu de exemplu, cazul în care obiectul material al obligației stabilite prin dispozitiv este un teren pentru care nu au fost indicate vecinătățile și alte elemente de individualizare.
Or, în cauza de față, nu poate fi negată existența unei dificultăți în emiterea certificatului de atestare a dreptului de proprietate, în condițiile în care, pe de o parte, se vorbește despre un teren în suprafață de 19.540 mp – ca teren aflat în proprietate exclusivă și despre un altul în suprafață de 4917 mp – ca teren aflat în coproprietate cu o altă entitate, iar pe de altă parte, ambele loturi se află la aceeași adresă poștală, unde figurează un teren cu suprafață mult mai mare, de 117.466,41 mp, fără a fi indicate coordonatele exacte pentru identificarea lor.
Considerentul reținut de instanța de fond, în sensul că în litigiul soluționat prin sentința a cărei lămurire se solicită, dezbaterea nu s-a purtat în legătură cu delimitarea exactă a terenului, ci cu calitatea reclamantei de persoană îndreptățită la eliberarea unui certificat de atestare a dreptului de proprietate, este contrar spiritului reglementării contenciosului
administrativ prin Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a dedus judecății refuzul nejustificat de rezolvare a unei cereri referitoare la un drept prevăzut de lege (art. 20 din Legea nr. 15/1990), ipoteză pentru care art.1 alin.(1), art.8 alin.(1) și art.18 din Legea nr. 554/2004 instituie un contencios subiectiv, deplină jurisdicție, care nu se limitează la verificarea dimensiunii formale a legalității actului administrativ asimilat, ci presupune dreptul și în același timp obligația instanței de contencios administrativ de a dispune măsuri menite să constituie o modalitate adecvată de restabilire a dreptului sau a interesului legitim lezat, pentru ca acesta să nu rămână iluzoriu și în același timp să nu aducă atingere dreptului sau intereselor legitime ale altor subiecte de drept.
Individualizarea obiectului dreptului a cărui recunoaștere se solicită se impune cu atât mai mult în cazul dreptului de proprietate, drept real în virtutea căruia titularul exercită în mod direct și nemijlocit atributele asupra unui bun determinat
Din această perspectivă, Înalta Curte constată că lămurirea tuturor împrejurărilor de fapt legate de individualizarea loturilor și delimitarea lor în raport cu întreaga suprafață de teren aflată la adresa poștală indicată în sentință, necesita efectuarea unei expertize tehnice de specialitate, potrivit art. 201 alin.(1) C.proc.civ., administrarea acestei probe nefiind incompatibilă cu procedura reglementată de art. 2811 C.proc.civ.
Urgența în rezolvarea cererii, impusă de art. 2811 alin.(2), nu poate prevala asupra imperativului lămuririi depline a tuturor aspectelor privind întinderea și aplicarea dispozitivului sentinței.
Având în vedere toate considerentele arătate, recursul a fost admis și, în temeiul art. 20 alin.(3) din Legea nr. 554/2004, coroborat cu art. 312 alin. (3) C.proc.civ., a fost casata încheierea atacată și trimisa cauza la aceeași instanță pentru rejudecarea cererii de lămurire a dispozitivului.