. Dreptul la repaus săptămânal. Recuperarea zilelor libere acordate ca măsură pentru desfășurarea în bune condiții a unui eveniment internațional.
Constituția României, art. 37 alin. (2) și art. 41 alin. (5)
Codul muncii, art. 132 alin. (3)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Contract colectiv de muncă
Dreptul la repaus săptămânal
Hotărâre de guvern
Spor salarial
Zile libere. Recuperare
Este nelegală prevederea cuprinsă în art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2007 potrivit căreia, prestarea muncii în zilele de sâmbătă pentru recuperarea zilelor libere acordate în cadrul săptămânii de lucru, ca măsură luată pentru desfășurarea în bune condiții a celei de a XI-a Reuniuni la nivel de șefi de state și de guvern a Organizației Internaționale a Francofoniei, nu conferă dreptul la salarizare corespunzătoare sau acordarea de timp liber corespunzător.
Faptul că prin clauzele contractului colectiv aplicabile reclamantei, și aflate în vigoare la data adoptării hotărârii de guvern, era prevăzut dreptul salariaților de a beneficia pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, de o zi liberă plătită și de un spor de 100% din salariul de bază, face ca prevederea în cauză să contravină atât dispozițiilor art. 132 alin. (3) din Codul Muncii, care stabilesc imperativ în sarcina angajatorilor obligația acordării unui spor la salariu în situația în care repausul săptămânal este acordat în alte zile decât sâmbăta și duminica, cât și dispozițiilor cuprinse în art. 37 alin. (2) și art. 41 alin. (5) din Constituția României, care garantează dreptul la repaus săptămânal, și respectiv caracterul obligatoriu al convențiilor colective.
ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 260 din 24 ianuarie 2008
Prin acțiunea înregistrată la data de 25.01.2007, reclamantul Sindicatul Salariaților din Învățământ a chemat în judecată pe pârâtul Guvernul României - reprezentat prin Primul Ministru, solicitând ca prin sentința ce se va pronunța să se dispună anularea art.l alin. (3) din H.G. din 15.09.2006, privind stabilirea unor măsuri pentru desfășurare în bune condiții a celei de a 11 - a Reuniuni la nivelul șefilor de stat și guvern a Organizației Internaționale a Francofoniei.
In motivarea acțiunii s-a arătat ca art.l alin. (3) din H.G. 1221/15.09.2006, interzice expres salarizarea suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător pentru activitatea prestată în plus, contravenind prevederilor art. 132 și art. 137 alin. (2) din Codul muncii, art. 40 alin. (3) lit. c) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel Național pe anii 2005 - 2006, ale art.20 alin. (3) și art.36 alin. (l) lit. i) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Învățământ și ale art. 19 alin. (3) și art.35 alin. (l) lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București.
Reclamantul a susținut ca toate aceste texte reglementează expres acordarea de timp liber corespunzător și a unui spor de salariu pentru activitatea prestata în zilele nelucrătoare, în categoria zilelor nelucrătoare fiind incluse ăi zilele de repaus săptămânal (sâmbăta și duminica).
A mai arătat reclamantul, ca membrii de sindicat sunt prejudicial în dreptul lor de a beneficia de o zi libera plătită și de un spor de 100% din salariul de baza, pentru activitatea desfășurată în zilele de 07,14 și 21 octombrie 2006, dar și de dreptul de a beneficia de un repaus săptămânal de 2 zile consecutive, în săptămânile 2-8 octombrie și 16-22 octombrie 2006, salariații beneficiind de o singură zi liberă.
Totodată, s-a mai susținut ca art. l alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 încalcă și prevederile art. 41 alin. (5) din Constituția României, potrivit cărora dreptul negocierii colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate.
Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ si fiscal a apreciat cererea reclamantului ca fiind nefondată, acesta făcând o interpretare eronată a dispozițiilor legale invocate, deoarece în speță, a fost o situație specială și anume, reuniunea la nivelul șefilor de stat și guvern a Organizației Internaționale a Francofoniei motiv pentru care, în vederea desfășurării în bune condițiuni a evenimentului menționat s-au acordat trei zile libere, necontestate de reclamant, zile libere care au reprezentat diminuarea timpului de muncă din săptămâna 25 - 29 sept.2006 și care, în mod normal, urmau sa fie recuperate cum s-a stabilit prin hotărâre.
În consecința, a constatat instanța că nu se poate invoca încălcarea dispozițiilor arătate de reclamant privind acordarea de timp liber corespunzător și a unui spor la salariu pentru activitatea prestată în zilele nelucrătoare de sâmbătă 7, 14 si 21 octombrie 2006, care reprezintă zile de repaus săptămânal.
S-a mai reținut ca invocarea de către reclamant a art.132 din Codul muncii nu este aplicabil în speță, deoarece acesta se referă la timpul de muncă care depășește atât durata normală, cât și numărul de zile lucrătoare, or în cauză se pune problema recuperam zilelor libere acordate în timpul săptămânii lucrătoare și nu o compensare a muncii prestate suplimentar.
A concluzionat Curtea de Apel București că dispozițiile H.G. nr. 1221/2006 nu încalcă prevederile art.41 alin. (5) din Constituția României privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective, deoarece potrivit art.243 alin. (l) din Codul muncii și art.7 alin. (2) din Legea 130/1996, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, astfel încât cererea reclamantului nu este rezonabilă.
Împotriva sentinței civile nr. 987 din 11 aprilie 2007 a Curții de Apel București-Secția a –VIII-a contencios administrativ și fiscal a formulat recurs în termen legal reclamantul Sindicatul Salariaților din Învățământ - București, prin care s-a solicitat admiterea căii de atac și modificarea în tot a hotărârii atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
Recurentul a apreciat că prin aplicarea art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006, membrii săi de sindicat sunt prejudiciați în dreptul lor de a beneficia de o zi liberă și de un spor de 100% din salariul de baza pentru activitatea desfășurată în zilele de 7, 14 și 21 octombrie 2006 - drept consacrat de art. 36 alin. (1) lit. (i) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramura Învățământ și art. 35 alin. (1) lit. h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București - dar și de dreptul de a beneficia de un repaus săptămânal de doua zile consecutive - în săptămânile 2-8 octombrie, 9-15 octombrie și 16-22 octombrie 2006 salariații beneficiind de o singura zi liberă, în contradicție totală cu prevederile art.132 din Codul muncii.
Sub acest aspect, recurentul a arătat că în mod total eronat instanța de fond a apreciat ca art. 132 din Codul muncii nu este aplicabil în speță, deoarece textul art. 132 alin. (1)-(3) vizează în exclusivitate zilele de repaus săptămânal, care, potrivit legii, trebuie să se acorde obligatoriu în două zile consecutive, de regulă sâmbăta și duminica. În condițiile în care Codul muncii reglementează obligativitatea a doua zile consecutive de repaus săptămânal - care nu s-au acordat în săptămânile 2-8 octombrie, 9-15 octombrie și 16-22 octombrie 2006 - era imperios necesar că, în situația în care acest lucru nu era posibil, să se acorde compensările stabilite de convențiile colective, fapt interzis expres prin art.1 alin. (3) din actul administrativ normativ atacat.
Totodată, a menționat recurentul, din cuprinsul sentinței recurate nu rezulta motivele pentru care instanța de fond a respins argumentul întemeiat pe dispozițiile art. 137 alin. (2) din Codul muncii, astfel că hotărârea atacată nu cuprinde nici motivele pe care se întemeiază.
În același timp, reclamantul a relevat că prima instanță a reținut în mod greșit că nu au fost încălcate dispozițiile art. 41 alin. (5) din Constituția României privind caracterul obligatoriu al convențiilor colective, fiind evident ca dispozițiile art.1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 interzic expres salarizarea suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător pentru activitatea prestată sâmbăta, aceste drepturi fiind garantate prin contractele colective de muncă aplicabile. Mai mult, s-a arătat, că a fost încălcat și principiul general consacrat de art.1 alin. (5) din Constituția României, în condițiile în care printr-o hotărâre de guvern (emisă în aplicarea legii) se încalcă, de fapt dispozițiile unei legi, respectiv a Codului muncii.
A mai învederat recurenta că, în opinia sa, Guvernul României și-a exercitat abuziv dreptul de apreciere prin inserarea în cuprinsul art.1 al HG nr. 1221/2006 a alin. (3) potrivit căruia „ Prestarea muncii în zilele de sâmbăta, potrivit alin. (2), nu conferă dreptul de salarizare suplimentară sau acordarea de timp liber corespunzător". Prin acest text, executivul încalcă voința părților contractelor colective de muncă, ceea ce denotă caracterul abuziv al acestei decizii, și încalcă prevederile art.7 alin. (2) ale Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă potrivit căruia „contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților" precum și ale art.30 alin. (1) din același act normativ, conform căruia „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți".
La nivel de ramură învățământ, s-a încheiat contract colectiv de muncă unic, acesta fiind înregistrat la Ministerul Muncii, Solidarității Sociale și Familiei și publicat în Monitorul Oficial al României. Conform art. 36 alin. (1) lit. i) din Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel de Ramura Învățământ „personalul din învățământ care prestează activitate într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau de sărbătoare legală ori religioasă beneficiază de o zi libera plătită și de un spor de 100% din salariul de bază".
In temeiul contractului la nivel de ramuă, a fost încheiat Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, care la art. 35 alin. (1) lit. h) reiterează dispozițiile contractului de nivel superior, stipulând la litera h) ca „ pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, zi liber sau de sărbătoare legală ori religioasă, salariatului i se acorda o zi liberă plătită și un spor de 100% din salariul de bază.
Prin întâmpinarea formulată în cauză Cancelaria Primului - Ministru a solicitat respingerea recursului declarat de Sindicatul Salariaților din Învățământ - București ca nefondat.
În speță, a învederat intimatul, nu sunt aplicabile dispozițiile art.132 din Codul muncii, întrucât în cazul prevăzut de H.G. nr. 1221/2006 munca prestată în zilele de repaus săptămânal reprezintă o măsură de recuperare a zilelor libere acordate în cadrul săptămânii lucrătoare 25-29 septembrie 2006, când timpul de muncă a fost considerabil mai mic decât durata normală, reglementată de art. 109 alin. (1) din Codul muncii. În concret, în săptămâna 25-29 septembrie 2006, salariații din sectorul public au avut 5 zile de repaus săptămânal în loc de 2 zile, cum prevede art. 110 alin. (1) din Codul muncii.
De asemenea, intimatul a susținut ca
nu sunt aplicabile nici dispozițiile art. 137 alin. (2) din Codul muncii,
care se referă la munca prestată în zilele de sărbătoare
legală, în condițiile în care recuperarea zilelor libere acordate în
cadrul săptămânii lucrătoare 25-29 septembrie 2006 nu s-a
făcut în zile de sărbătoare legală.
In fine, în ceea ce privește prevederile contractelor colective de muncă, invocate de recurent, s-a precizat că acestea nu sunt nici ele aplicabile în speță, neavând forța juridică superioara unei hotărâri de guvern, atâta vreme cât art. 243 alin. (1) din Codul muncii și art. 7 alin. (2) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă prevede că executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți.
Recursul este fondat.
Prevederea legală atacată în contencios administrativ de către recurenta Sindicatul Salariaților din Învățământ București este cuprinsă în art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/13 septembrie 2006 privind stabilirea unor măsuri pentru desfășurarea, în bune condiții, a cele de-a XI a Reuniuni la nivel de șefi de state și de guvern a Organizației Internaționale a Francofoniei, publicată în M.Of. I nr. 782/15 septembrie 2006 și are următorul conținut „ Prestarea muncii în zilele de sâmbătă, potrivit alin. (2), nu conferă dreptul la salarizare corespunzătoare sau acordarea de timp liber corespunzător".
Aceasta dispoziție legală este nelegală, întrucât intra în coliziune cu prevederile actelor normative cu forța juridică superioară în special cu art. 132 alin. (3) din Codul muncii, care stabilește că în situația în care repausul săptămânal se acordă în alte zile decât sâmbăta și duminica, salariații vor beneficia de un spor la salariu stabilit prin contractul colectiv de muncă sau, după caz, prin contractul individual de muncă. Acest text normativ nu poate fi interpretat în sensul indicat de intimatul pârât Guvernul României, Codul muncii stabilind imperativ și nu facultativ, în sarcina angajatorilor, obligația acordării unui spor la salariu.
Pe de alta parte, dispozițiile cuprinse în art.1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 sunt nelegale și datorită faptului ca prin acestea s-au încălcat prevederile art. 41 alin. (5) din Constituția României care dispun că dreptul la negocieri colective în materie de muncă și caracterul obligatoriu al convențiilor colective sunt garantate, art.7 alin. (2) și 30 alin. (1) din Legea nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit cu care contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale, constituie legea părților, iar executarea contractului colectiv de munca este obligatorie pentru părți, prevederile art. 36 alin. (1) lit. (i) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ, precum și prescripțiile art. 35 alin. (1) lit. (h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, fiind vătămat dreptul salariaților din Învățământ de a beneficia de o zi liberă plătită și de un spor de 100% din salariul de bază.
Intr-adevăr, potrivit art. 36 alin. (1) lit. (i) din și potrivit art. 35 alin. (1) lit. (h) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivelul Inspectoratului Școlar al Municipiului București, salariatul din Învățământ beneficiază pentru activitatea prestată într-o zi de repaus săptămânal, zi liberă sau de sărbătoare legală ori religioasă de o zi liberă plătită și de un spor de 100% din salariul de bază.
Potrivit art. 9 alin. (2) din Contractul Colectiv de Muncă Unic la Nivel de Ramură Învățământ, „dacă contractul nu este denunțat de niciuna din părți cu minimum 60 de zile înainte de data expirării lui sau dacă niciuna din părți nu are inițiativa renegocierii lui, contractul se prelungește automat pe o perioada de un an".
Nu rezultă din probele dosarului că contractul colectiv de muncă menționat mai sus a fost denunțat sau renegociat, nefiind îndeplinite cerințele art. 33 alin. (4) din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă care impun cerința notificării organului la care contractul a fost depus pentru înregistrare, pentru situația în care părțile contractante constata încetarea efectelor acestuia.
În cauză, reclamanta a dovedit vătămarea dreptului sau proteguit de lege, respectiv dreptul la repaus săptămânal, reglementat de art. 37 alin. (2) din Constituție și de art. 132 din Codul muncii, acest drept putând fi apărat de sindicat conform art. 9 din Constituția României.
Dreptul constituțional la repaus săptămânal a fost așadar vătămat de intimatul Guvernul României care, prin edictarea alineatului (3) al articolului 1 din H.G. nr. 1221/2006, a depășit limitele puterii sale discreționare, de apreciere.
In aceste condiții, reținând ca hotărârea atacată este nelegală și netemeinică și ca recursul declarat în cauza este fondat, s-a dispus admiterea recursului formulat de Sindicatul Salariaților din Învățământ București și modificarea sentinței civile pronunțată de Curtea de Apel București - Secția a VIII a contencios administrativ și fiscal în sensul admiterii acțiunii în contencios administrativ și a anularii art. 1 alin. (3) din H.G. nr. 1221/2006 privind stabilirea unor măsuri pentru desfășurarea în bune condiții a celei de-a XI a Reuniuni la nivel de șefi de stat și de guverne a Organizației Internaționale a Francofoniei, publicata în M. Of. nr. 782 din 15 septembrie 2006.