Titluri de participare. Transfer. Impozit pe profit. Scutire.
Legea nr. 414/2002, art. 8 lit. b)
Cuprins pe materii: Drept financiar și fiscal
Indice alfabetic: Cesiune
Executare silită
Gaj
Impozit pe profit
Titluri de participare
Potrivit articolului 8 lit. b) din Legea nr. 414/2002, privind impozitul pe profit, diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare sunt venituri neimpozabile iar potrivit dispozițiilor pct. 8.1 din Instrucțiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, aprobate prin H.G. nr. 859/2002, veniturile obținute ca urmare a aplicării prevederilor art. 8 lit. b) din lege, sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, cesionării sau retragerii titlurilor de participare.
Enumerarea din Instrucțiuni fiind limitativă, nu poate fi extinsă și la alte situații, astfel încât suma obținută din transferul unui pachet de acțiuni ca urmare a executării silite a unui gaj – sumă de altfel, înregistrată în contabilitatea reclamantei în contul special de rezervă, cu păstrarea destinației inițiale - este neimpozabilă.
ICCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 1741 din 22 aprilie 2008
Notă: Legea nr. 414/2002, privind impozitul pe profit, a fost abrogată la data de 01.01.2004, odată cu intrarea în vigoare a Codului fiscal, adoptat prin Legea nr. 571/2003.
Prin acțiunea formulată la data de 18 august 2006 reclamanta S.C. CSC SRL prin administrator judiciar a solicitat anularea deciziei nr.115 din 7 iulie 2006 emisă de Agenția Națională de Administrare Fiscală și a deciziei de impunere nr.304 din 17 ianuarie 2006 emisă de Direcția Generală a Finanțelor Publice Prahova.
În motivarea acțiunii reclamanta a arătat că obiectul contestației l-a constituit suma de 3.873.544 lei impozit pe profit stabilit suplimentar, 1.422.753 lei dobânzi și 426.040 lei penalități de întârziere, fiind motivată pe faptul că baza de impunere a anului 2003 nu a fost diminuată, diferențele favorabile de valoare ale acțiunilor deținute de SC R SA se constituie într-un venit neimpozabil iar acțiunile au constituit obiect al unui gaj ce a fost executat silit și că înregistrarea eronată a pierderilor din creanțe datorate de S.C.”HM”SRL nu constituie o influență asupra profitului.
A mai susținut reclamanta că prin decizia nr.115 din 7 iulie 2006 i-a fost greșit respinsă contestația întrucât diferența dintre valoarea titlurilor de participare la momentul executării lor silite de către S.C.” SNTGN “ SA Mediaș și valoarea inițială a acestor titluri nu reprezintă venit impozabil în cauză nefiind aplicabile dispozițiile art.8.1 din instrucțiunile aprobate prin H.G. nr.859/2002.
A mai precizat reclamanta că în ceea ce privește constituirea provizionului pentru S.C.HM.SRL înregistrarea greșită efectuată de societate nu are nicio influență asupra profitului.
Prin sentința civilă nr.39/2007 a Curții de Apel Ploiești – Secția comercială și de contencios administrativ, acțiunea a fost admisă în parte, menținându-se actele contestate pentru sumele de 3.541.331 lei impozit pe profit, 1.300.731 lei dobânzi și 389.546 lei penalități, precum și pentru sumele necontestate din decizia de impunere.
Instanța a reținut că reclamanta nu datorează impozitul pe profit aferent anului 2003 , de 332.213 lei pentru suma de 1.328.854 lei reprezentând provizionul constituit pentru S.C.”HM”SRL, care a fost anulat pe baza hotărârii definitive de intrare în faliment a S.C.”HM”SRL, întrucât potrivit raportului de expertiză efectuat în cauză, suma nu influențează profitul.
În ce privește suma de 17.683.895 lei reprezentând venituri obținute din cedarea titlurilor de participare deținute de reclamantă la S.C.”R” SA Alba Iulia către SNTGN SA Mediaș, instanța, pe baza raportului de expertiză contabilă efectuat în cauză, a reținut că reclamanta datorează impozit pe profit conform art.8 din Legea nr.414/2002 și pct.8.1 din H.G. nr.859/2002, întrucât s-a realizat un transfer de proprietate al acțiunilor prin cesiune.
Împotriva acestei sentințe au declarat recursuri în termen reclamanta și pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova în nume propriu și pentru Agenția Națională de Administrare Fiscală.
În motivarea recursului formulat de reclamantă s-a arătat în esență: că decizia de impunere nr.304/2006 a fost dată în urma unui control parțial și operațiunile respective s-au regăsit în bilanțurile contabile ale anilor anteriori fără să se considere de către Direcția Generală a Finanțelor Publice a județului Prahova că reclamanta nu a efectuat înregistrări contabile corecte, o primă consecință fiind accesoriile fiscale calculate, de 1.690.277 RON, că expertul a tras o concluzie eronată referitor la transferul proprietății asupra pachetului de acțiuni deținute de reclamantă la S.C.”R”SA către SNTGN Mediaș; că expertul nu putea calcula accesoriile fiscale și nu putea stabili culpa reclamantei nefiind învestit cu acest obiectiv; că valoarea acțiunilor a fost decisă de Adunarea Generală a Acționarilor a S.C.”R”SA și nu de un acționar pentru propriul pachet de acțiuni (Adunarea Generală a Acționarilor a S.C.”C”SA); că prin hotărârea Adunării Generale a Acționarilor a S.C.”C”SA nr.90 din 25 martie 2003 s-a dispus cu privire la evidențierea în contabilitatea proprie a înregistrărilor legale rezultate din diferența de valoare la pachetul de acțiuni de la S.C.”R”SA; că acest aspect este important deoarece transferul proprietății nu s-a făcut la un preț negociat și a avut loc nu prin cesiune, ci prin executarea gajului asupra pachetului de acțiuni, că diferențele favorabile de valoare privind pachetul de acțiuni transferat către creditor prin executarea gajului, reprezentând un aport la capitalul social al acelei societăți, se înregistrează la reclamantă într-un cont de rezervă și impozitarea se face doar dacă sumei i se schimbă destinația; că potrivit art.8 lit.b) din Legea nr.414/2002 aceste sume sunt neimpozabile; că prin OMF nr.1784/2002 s-a stabilit că aceste sume se înregistrează în creditul contului 1068 „Alte rezerve”, articol contabil: 261 = 1068 – creșterea de valoare înregistrată, contul de rezerve fiind 1068; că s-ar datora impozit numai dacă s-ar schimba destinația rezervelor, conform art.9 alin.5 din Legea nr.414/2002.
În motivarea recursului declarat de pârâte s-a arătat în esență: că, în ce privește provizioanele se aplică dispozițiile Legii nr.414/2002 și ale H.G. nr.859/2002 și nu H.G. nr.830/2002 și că reclamanta, neînregistrând anularea provizionului la cheltuieli nedeductibile în contul „pierderi din creanțe” și-a diminuat baza de impozitare pe anul 2003.
Înalta Curte reține următoarele:
Referitor la suma de 17.683.895 lei reprezentând, conform susținerilor organelor fiscale, venituri obținute din cedarea titlurilor de participare deținute de S.C.”C” SRL la S.C.”R” SA către S.C. SNTGN SA Mediaș.
Din probele administrate în cauză rezultă că titlurile de participare deținute de S.C.”C” la S.C.”R” (865.212 acțiuni) au fost constituite gaj în favoarea creditorului SC SNTGN SA, conform contractului nr.8364 din 10 septembrie 2003 pentru datoria în cuantum de 245.782.367.447 ROL . Contractul de garanție a fost învestit cu formulă executorie la cererea creditorului de către Judecătoria Ploiești în dosarul nr.14396/2003 și s-a efectuat executarea, astfel încât reclamanta a operat în evidența contabilă stingerea datoriei față de SC SNTGN SA prin ieșirea din patrimoniu a titlurilor de participare la S.C.”R”SA (865.212 acțiuni) cu valoarea contabilă de 183.000.000.000 lei.
Este de precizat faptul că valoarea cu care s-au mărit titlurile de participare a fost stabilită prin Hotărârea Adunării Generale a Acționarilor nr.17 din 16 septembrie 2002 a S.C.”R”SA . Diferența față de valoarea de înregistrare în contabilitate a acțiunilor executate și valoarea prin care s-a stins datoria a fost înregistrată în evidența contabilă a S.C.”C”SA pe baza acestui act, a actului adițional la actul constitutiv al S.C.”R”SA și a certificatelor de mențiuni.
Înregistrarea s-a operat ca o ieșire din patrimoniu a acțiunilor și a fost efectuată în conformitate cu pct.36 din OMF nr.1784/2003, în creditul contului nr.1068 „Alte rezerve”, articol contabil 263 = 1068 – creșterea de valoare înregistrată.
Organele fiscale, ca și instanța de fond, au apreciat operațiunea de transmitere a titlurilor către Transgaz ca un transfer de proprietate al acțiunilor prin cesiune, căreia i se aplică dispozițiile pct.8.1 din Instrucțiunile privind metodologia de calcul a impozitului pe profit, aprobate prin H.G. nr.859/2002.
Calificarea este greșită.
Art.8 lit.b) din Legea nr.414/2002 privind impozitul pe profit, prevede că diferențele favorabile de valoare ale titlurilor de participare sunt venituri neimpozabile. Iar pct.8,1 din H.G. nr.859/2002 menționează că veniturile obținute ca urmare a aplicării prevederilor art.8 lit.b) din lege sunt impozabile la data transmiterii cu titlu gratuit, cesionării sau retragerii titlurilor de participare.
Enumerarea textului este limitativă și nu poate fi extinsă la alte situații.
În cazul de față este vorba despre executarea silită și nicidecum de cesiune. Nu sunt aplicabile nici dispozițiile pct.9.12 din H.G.nr.859/2002, care se referă numai la vânzare și la diferențele nefavorabile și de asemenea, situațiile nu pot fi extinse la executarea silită și la diferențele favorabile.
În situația executării silite nu există vreo normă care să impună impozitarea.
Plusul de valoare al acțiunilor a fost înregistrat în contabilitatea reclamantei în contul special de rezervă. Conform art.9 alin.5 din Legea nr.414/2002 această sumă ar putea fi impozitată numai în situația în care reclamanta i-ar schimba destinația.
Până în prezent, potrivit bilanțurilor contabile anuale, suma este evidențiată în contul 1068 rezerve, cu aceeași destinație, diferență de valoarea titluri de participare.
Așadar, impozitarea sumei obținute din executarea silită a gajului a fost greșit impozitată, actele fiscale urmând a fi anulate în acest sens, în urma admiterii recursului declarat de reclamantă și a admiterii în totalitate a acțiunii.
Referitor la suma de 1.328.854 lei privind constituirea unui provizion pentru S.C.”HM” Slobozia aflată în faliment .
Înalta Curte constată că sentința este corectă în această privință.
Din probele administrate în cauză rezultă că în luna martie 2003 reclamanta a constituit acest provizion, deductibil fiscal. Suma a fost scoasă din activ în luna mai 2003 în baza încheierii Tribunalului Ialomița din data de 15.VI.2001 prin care s-a dispus închiderea procedurii falimentului S.C. HM SRL. În luna mai 2003 a fost anulat provizionul.
Organele fiscale au constatat că suma are caracter de pierdere și cum nu concură la obținerea veniturilor, nu este o cheltuială deductibilă, conform art.9 alin.1 din Legea nr.414/2002 și H.G. nr.859/2002 pct.9.1
Aprecierea organelor fiscale este eronată.
Regimul deductibilității fiscale a provizioanelor a fost reglementat special prin H.G.nr.830/2002 care în art.1 alin.1 lit.a) prevede că „agenții economici persoane juridice constituie provizioane deductibile fiscal pentru clienții neîncasați, în cazul falimentului acestora, pe baza hotărârii judecătorești de deschidere prin care se atestă această situație, în limita creanței neacoperite prin avansurile încasate și garanțiile deținute de agentul economic asupra clienților respectivi și orice alte elemente asiguratorii. Diminuarea sau anularea provizioanelor se efectuează prin trecerea acestora pe venituri în cazul încasării creanței, înregistrării acesteia pe cheltuieli sau pe baza unei hotărâri judecătorești definitive de declarare a falimentului, prin care se certifică imposibilitatea încasării creanței”.
Cum reclamanta a avut pierderi din creanțe înregistrate pentru S.C.”HM”SRL, în sumă de 13.288,.547.724 lei, pentru care în luna martie 2003 a constituit provizion, acesta este deductibil fiscal, societatea debitoare fiind declarată în faliment prin hotărâre judecătorească.
Pentru aceste considerente recursul declarat de pârâte a fost respins ca nefondat.