Somații de plată și titluri executorii. Proces-verbal de control. Natură juridică. Cerere de suspendare. Instanță competentă și procedură aplicabilă.
Codul de procedură fiscală, art. 172 și urm.
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c), art. 14-15
Cuprins pe materii: Drept financiar și fiscal
Indice alfabetic:Act adminstrativ-fiscal
Act de executare
Competență materială
Proces-verbal de control
Somație de plată
Titlu executoriu
Potrivit dispozițiilor art. 141 alin. (1) și art. 145 alin. (1) din Codul de procedură fiscală, somațiile de plată și titlurile executorii sunt acte de executare și nu acte administrative fiscale în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, care să poată face obiectul unei cereri de suspendare întemeiată pe dispozițiile art. 14-15 ale aceleiași legi organice. Rezultă că suspendarea titlurilor executorii și a somațiilor de plată privind creanțele fiscale nu poate fi dispusă decât în cadrul unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art. 172 și următoarele din Codul de procedură fiscală iar nu de către instanța de contencios administrativ sesizată conform art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
Este însă de competența de soluționare a instanței de contencios administrativ cererea de suspendare a procesului-verbal de control, care deși precede emiterea deciziei de impunere, produce efecte juridice prin el însuși, fiind un act administrativ-fiscal în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 și art. 41 din Codul de procedură fiscală, emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații fiscale.
I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 2720 din 26iunie 2008
La data de 14 septembrie 2007, SC F SRL Mioveni a solicitat ca în contradictoriu cu DGFP Argeș să se dispună conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, suspendarea următoarelor acte:
- Proces verbal de control nr. 10867 din 30 martie 2007, încheiat pentru suma totală de 1.659.548 lei
- Decizia de impunere , cu același număr și dată, emisă pentru suma totală de 1.659.548 lei
- Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 15 din 1 iunie 2007, pentru suma de 455.685 lei
- Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 201 din 28 mai 2007, pentru suma de 87.675 lei
- Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 13 din 1 iunie 2007, pentru suma de 586.729 lei
- Titlu executoriu emis în dosarul fiscal nr. 14 din 1 iunie 2007, pentru suma de 529.459 lei
- Somația de plată nr. 3/40/2007/2322 emisă în dosarul fiscal nr. 4 din 1 iunie 2007 pentru suma de 1.571.873 lei
- Somația de plată nr. 3/40/2007/2208 emisă în dosarul fiscal nr. 45 din 28 mai 2007 pentru suma de 87.675 lei
În motivarea cererii sale, reclamanta a arătat că existența pe rolul autorității publice pârâte a contestației formulate împotriva procesului-verbal de control financiar, având ca obiect anularea actelor constatatoare a căror suspendare a fost solicitată, echivalează cu dovedirea unui caz bine justificat, în sensul art. 14 și 15 din Legea nr. 554/2004.
De asemenea, a precizat că aplicarea actelor respective este de natură să prejudicieze în mod grav societatea, care se vede pusă în situația de a nu-și mai putea continua activitatea în viitor.
Ulterior, reclamanta și-a precizat cerea în sensul că solicită suspendarea executării actelor administrative fiscale mai sus menționate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a acțiunii introduse la Curtea de Apel Pitești – Secția comercială, contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. 811/46/2007 pentru anularea Deciziei nr. 207 din 16 iulie 2007 emisă de ANAF- Direcția Generală de Soluționare a Contestațiilor.
Prin sentința civilă nr. 96/F-C din 19 octombrie 2007, Curtea de Apel Pitești a respins excepiile invocate de pârâtă referitoare la necompetența materială a instanței și la inadmisibilitatea cererii de suspendare, ca neîntemeiate.
Totodată, a admis cererea reclamantei astfel cum a fost precizată, dispunând suspendarea executării tuturor actelor administrativ fiscale mai sus menționate, până la soluționarea definitivă și irevocabilă a litigiului.
În sfârșit, s-a constat că suma de 3000 de lei stabilită cu titlu de cauțiune a fost achitat de către societatea reclamantă.
Pentru a pronunța această hotărâre, prima instanță a reținut că emiterea actelor administrative fiscale prin care s-au stabilit mai multe creanțe fiscale este de natură a conduce la indisponibilitatea conturilor bancare ale reclamantei, paralizându-i practic întreaga activitate, cu consecințe grave și ireversibile în viitor. Că, după soluționarea contestației la executare, pârâta va putea să-și activeze titlurile executorii și să blocheze activitatea comercială a societății, în condițiile în care nu rezultă cu certitudine vinovăția acesteia.
Pe de altă parte, „aparența dreptului nu converge către legalitate și temeinicia actelor administrative fiscale”, iar blocarea activității poate determina chiar intrarea în stare de faliment a societății comerciale.
S-a mai arătat că pe durata suspendării actelor respective, creditoarea beneficiază oricum, de dobânzi și penalități de întârziere și că paguba iminentă a reclamantei este certă și viitoare, justificând măsura admiterii cererii de față.
În fine, curtea de apel a reținut că pârâta a mai procedat la o verificare a aceleiași perioade, stabilind un alt rezultat care o avantajează pe reclamantă, iar cercetarea penală a fost declanșată prin controlul altor societăți cu care aceasta a colaborat.
În plus, la dosarul pricinii există rapoarte de expertiză tehnică efectuate în alte cauze și chiar dacă au natura unor probe extrajudiciare, ele vizează aceleași acte administrative fiscale și conduc cel puțin la premiza diminuării sumelor de bani stabilite în sarcina reclamantei.
Împotriva sentinței, pârâta Direcția Generală a Finanțelor Publice Argeș a declarat recurs.
Recurenta a susținut, în cadrul unei prime critici, că hotărârea s-a dat cu încălcarea competenței altei instanțe în privința capătului de cerere având ca obiect suspendarea executării titlurilor executorii și a somațiilor de plată emise în dosarele fiscale la care se referă reclamanta. Că, instanța competentă să se pronunțe asupra acestei cereri este Judecătoria Pitești, conform art.172 alin.4) din Codul de procedură fiscală și art.373 alin.2) din Codul de procedură civilă.
Motivul de casare este fondat.
Potrivit dispozițiilor art.141 alin.1) și art.145 alin.1) din Codul de procedură fiscală, somațiile de plată și titlurile executorii sunt acte de executare și nu acte administrative fiscale în sensul art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004, care să poată face obiectul unei cereri de suspendare întemeiată pe dispozițiile art.14-15 ale aceleiași legi organice.
Rezultă deci, că suspendarea titlurilor executorii și a somațiilor de plată privind creanțe fiscale nu putea fi dispusă decât în cadrul unei contestații la executare întemeiată pe dispozițiile art.172 și următoarele din Codul de procedură fiscală și nu de către instanța de contencios administrativ sesizată conform art.14 și 15 din Legea nr.554/2004.
Deși excepția de necompetență materială a fost invocată de pârâtă prin întâmpinare, curtea de apel a respins-o cu motivarea că atât somațiile de plată, cât și titlurile executorii emise de organul fiscal în dosarele fiscale, „pot fi soluționate prin prorogare, având în vedere decizia de impunere și dispozițiile art.172 din Codul de procedură fiscală”.
Soluția ca și argumentele invocate în sprijinul său ignoră însă, nu numai natura juridică a titlurilor executorii și a somațiilor de plată emise în cadrul procedurii de executare silită de către organele fiscale competente, ci și reglementările legale existențe, care conferă instanțelor judecătorești de drept comun, competența materială de soluționare a unor asemenea contestații.
Recurenta a susținut apoi, că în mod greșit prima instanță a respins excepția de inadmisibilitate a capătului de cerere care se referă la suspendarea procesului-verbal de control nr.10867 din 30 martie 2007, întrucât acest act are în realitate, natura unui raport de inspecție fiscală care stă la baza emiterii deciziei de impunere și nu reprezintă un titlu de creanță susceptibil de executare silită.
Critica nu este întemeiată, deoarece recurenta însăși admite faptul că procesul-verbal de control încheiat de consilierii pârâtei Direcția generală a Finanțelor Publice Argeș a stat la baza emiterii deciziei de impunere nr.10867 din 30 martie 2007 pentru suma totală de 1.659.548 lei stabilită în sarcina reclamantei cu titlu de creanță fiscală.
Deși precede deciziei de impunere, procesul-verbal de control este, în sensul art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 și art.41 din Codul de procedură fiscală, un act administrativ fiscal emis de organul fiscal competent în aplicarea legislației privind stabilirea, modificarea sau stingerea unor drepturi și obligații fiscale.
Având un asemenea caracter, procesul-verbal de control financiar a produs efecte juridice prin el însăși și ca atare poate forma obiectul unei cereri de suspendare a executării actului administrativ conform art.14 și 15 din Legea contenciosului administrativ în vigoare, art.215 alin.2) din Codul de procedură fiscală.
În cadrul altei critici, recurenta a susținut că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, în ceea ce privește cuantumul sumei de bani stabilită de instanță cu titlu de cauțiune și a rezolvării date capătului de cerere având ca obiect suspendarea procesului – verbal de control și a deciziei de impunere nr.10867 din 30 martie 2007.
Motivul de recurs nu este fondat.
Cum deja s-a arătat, prin sentință, curtea de apel a constatat că suma de 3000 lei fixată cu titlu de cauțiune în baza art.215 alin.2 din C. proc. fisc. a fost achitată de către reclamantă.
Legiuitorul nu a stabilit un anumit procent fix, ci a prevăzut posibilitatea instanței competente de a obliga pe reclamantă la plata unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate, iar în cazul cererilor al căror obiect nu este evaluabil în bani, o cauțiune de până la 2000 lei.
Ținând seama de această reglementare și de faptul că societatea comercială a mai achitat anterior o cauțiune în valoare de 166.954,80 lei, orientată spre limita maximă, în dosarul nr.6884/280/2007 al Judecătoriei Pitești, fără temei se susține în recurs că suma de 3000 lei achitată cu același titlu nu ar fi suficientă.
În legătură cu rezolvarea dată cererii de suspendare a executării celor două acte administrative fiscale, Înalta Curte apreciază că ea este legală și temeinică.
Pentru această concluzie trebuie menționat în primul rând, cuantumul foarte ridicat al obligațiilor financiare suplimentare stabilite de organul de control financiar, respectiv suma totală de 1.659.548 lei, a cărei plată imediată, prin raportare la capitalul social subscris și vărsat al societății comerciale, ar produce în mod cert o pagubă iminentă și ireversibilă în patrimoniul său.
Prima instanță a reținut judicios existența cazului bine justificat, referindu-se la o anumită aparență de nelegalitate a actelor administrative fiscale, emise după ce un control financiar efectuat anterior la reclamantă, pe aceeași perioadă, nu a consemnat aspectele menționate în aceste acte.
Sub aspectul analizat este semnificativă hotărârea pronunțată de Curtea de Apel Pitești- Secția comercială și de contencios administrativ, prin sentința civilă nr.126/F-C din 19 decembrie 2007 în dosarul nr.811/46/2007.
Este vorba despre o hotărâre definitivă și irevocabilă prin care s-a dispus anularea deciziei nr.207 din 16 iulie 2007 și trimiterea contestației formulată de reclamantă, împotriva deciziei de impunere nr.10867/2007 la pârâta Agenția națională de Administrare Fiscală în vederea soluționării cauzei în fond.
În plus, societatea comercială a prezentat ca act nou în recurs și opinia exprimată la cererea sa de către expertul contabil ȘM. Acest expert a concluzionat că obligațiile fiscale suplimentare stabilite prin decizia de impunere nr.10867 din 30 martie 2007 nu reflectă realitatea și pot afecta negativ activitatea SC „F” SRL Mioveni.
De asemenea, a apreciat că societatea respectivă are motive justificate pentru a solicita instanței de judecată suspendarea executării deciziei de impunere emisă de pârâtă pentru suma totală de 1.659.548 lei, deoarece aplicarea actului poate conduce la încetarea temporară a activității sau chiar la falimentul agentului economic controlat.
Având în vedere considerentele expuse în cele ce preced recursul a fost admis numai în privința rezolvării date capetelor de cerere care au ca obiect suspendarea titlurilor executorii și a somațiilor de plată, celelalte dispoziții ale sentinței au fi menținute.