Evaluare profesională. Comunicarea calificativului. Cerere de suspendare. Inadmisibilitate.
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 14
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Act administrativ. Caracteristici.
Calificativ.
Cerere de suspendare. Inadmisibilitate
Evaluare profesională
Operațiune tehnico-materială
Adresa prin care se comunică personalului didactic rezultatul (calificativul) evaluării activității profesionale nu este un act administrativ, în sensul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Fiind o simplă operațiune tehnico-materială de încunoștințare, realizată într-o etapă a procesului de evaluare iar nu manifestarea de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă de a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice prin ea însăși, această adresă nu poate face obiectul unei cereri de suspendare întemeiate pe prevederile art. 14 din Legea nr. 554/2004.
I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 3026 din 23 septembrie 2008
Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța Secția contencios administrative, reclamantul SM a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului solicitând ca prin hotărâre judecătorească, în temeiul art.14 alin. (1) din Legea nr.554/2004, să se dispună suspendarea efectelor calificativului "nesatisfăcător" stabilit cu prilejul evaluării, până la pronunțarea instanței de fond.
Motivând acțiunea, reclamantul a învederat, că din momentul începerii activității sale în funcție, au fost efectuate evaluări anuale ale căror rezultate au fost concretizate prin calificativul „foarte bine", pentru ca, prin adresa nr.26256/04.03.2008 să i se comunice, în urma evaluării activității manageriale desfășurate în funcția de inspector școlar general la Inspectoratul Școlar al Județului Tulcea, împrejurarea că pentru perioada 01.09.2006 - 31.08.2007, în conformitate cu prevederile Ordinului nr.1223/2007, i-au fost acordate 58,00 puncte, corespunzătoare calificativului „nesatisfăcător".
Reclamantul a opinat că procedura de evaluare este nelegală întrucât, pe de o parte, Comisia de evaluare a acționat în baza unui act normativ inexistent, întrucât ordinul nr.1223/2007 nu a fost publicat în M.Of al României, publicarea fiind o condiție esențială pentru intrarea în vigoare a actului iar, pe de altă parte, analiza Comisiei a fost una arbitrală și abuzivă, deoarece faza preliminară a evaluării nu a fost realizată pentru anul școlar întreg si nu s-a solicitat un raport explicativ al acesteia. A apreciat, totodată, că ordinul nu cuprinde o procedură de evaluare, ci numai dispoziții ambigue care lasă la latitudinea inspectorilor modul în care se acționează în acest context.
A mai arătat reclamantul că în speță sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 privind admisibilitatea cererii de suspendare, întrucât a solicitat prin cerere pârâtului, revocarea calificativului, există „un caz bine justificat" în sensul textului de lege citat, întrucât exercitarea funcției de inspector general, în paralel cu menținerea efectelor juridice ale calificativului, ar leza prestigiul și activitatea didactică, precum și o pagubă iminentă, deoarece încetarea contractului de management ca efect al calificativului, ar avea consecințe de ordin moral, dar ar crea si prejudicii materiale având în vedere pierderea drepturilor salariale și a dreptului de a beneficia de promovări ulterioare.
Pârâtul a depus întâmpinare la dosarul cauzei, invocând, pe cale de excepție, inadmisibilitatea acțiunii, dat fiind faptul că adresa de comunicare a calificativului nu are caracterul unui act administrativ, pe fond solicitându-se respingerea acțiunii pentru neîndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Prin sentinței civile nr. 266/CA din 3 aprilie 2008 a Curții de Apel Constanța - Secția comercială, maritimă și fluvială, contencios administrativ și fiscal a fost respinsă excepția inadmisibilității cererii invocată de pârât. Totodată, instanța a admis acțiunea formulată și a dispus suspendarea efectelor create de adresa nr.26256/04.03.2008 emisă de Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului de acordare a calificativului „nesatisfăcător", până la soluționarea cauzei pe fond.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut, în ce privește excepția invocată, că singura condiție prevăzută de lege este ca a reclamantul să aibă pe rol acțiune de fond împotriva actului a cărui suspendare se cere, condiție care în speță este îndeplinită, iar actul administrativ contestat adresa nr.26256/04.03.2008 a cărui suspendare se solicită întrunește elementele definitorii prevăzute de lege în conținutul art.2 alin. 1 lit."c" din Legea nr. 554/2004.
În ce privește fondul cauzei, prima instanță a reținut că sunt întrunite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea executării actului întrucât reclamantul a depus contestație împotriva rezultatului evaluării activității sale manageriale, în speță putând fi reținută existența unui caz bine justificat, în condițiile în care din împrejurările cauzei rezultă o îndoială, puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate a acestui act precum și existența unei pagube iminente, deoarece încetarea contractului de management ar cauza reclamantului o pagubă de ordin material prin pierderea drepturilor salariale și, totodată, calificativul „nesatisfăcător" conduce la imposibilitatea pentru reclamant de a mai beneficia de promovări ulterioare în alte funcții manageriale sau gradații de merit.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs, în termenul legal pârâtul Ministerul Educației, Cercetării și Tineretului, prin intermediul căruia a fost criticată atât modalitatea de soluționare a excepției inadmisibilității acțiunii, cât și soluția adoptată asupra fondului cauzei.
S-a susținut, astfel, că actul contestat nu întrunește elementele definitorii ale actului administrativ prevăzute de art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004, cum greșit a reținut prima instanță, prin această adresă fiindu-i comunicat doar reclamantului calificativul acordat ca urmare a activității sale, calificativ care atunci când este „nesatisfăcător” reprezintă un act premergător emiterii unui act administrativ.
Sub aspectul fondului, s-a apreciat că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a prevederilor Legii nr.554/2004 în speță nefiind întrunite cerințele impuse prin art.14 și 15 din această lege pentru a se dispune suspendarea executării unui act administrativ, evident pentru ipoteza în care s-ar putea reține că adresa contestată are un astfel de caracter.
În justificarea acestei concluzii, s-a susținut că rezultatul evaluării este consecința modului de desfășurare a activității într-o anumită perioadă și nu este strâns legată de prestigiul și activitatea ulterioară a persoanei în cauză, atât cadrele didactice cât și personalul de îndrumare și control fiind supus evaluării.
Cazul justificat privește împrejurări legate de starea de fapt și de drept care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului contestat, condiție neîndeplinită în speță întrucât simpla formulare a unei contestații pentru revocarea calificativului nu poate conduce la o astfel de îndoială puternică și evidentă asupra prezumției de legalitate.
Pe de altă parte, prin acordarea acestui calificativ nu se creează o pagubă iminentă inspectoratului școlar județean, cum în mod greșit a reținut instanța de fond, fără a aduce vreo argumentare a îndeplinirii acestei ipoteze prevăzută de legiuitor, ca de altfel nici reclamantului a cărui eliberare din funcția de conducere ar conduce la revenirea sa la catedră.
Recursul este fondat.
În conformitate cu prevederile art.14 din Legea nr.554/2004, în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente după sesizarea, în condițiile art.7 a autorității publice care a emis actul sau a autorității ierarhic superioare, persoana vătămată poate să ceară instanței competente să depună suspendarea executării actului administrativ unilateral până la pronunțarea instanței de fond.
Suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute la art.14 și prin cererea adresată instanței competente pentru anularea, în tot sau în parte, a actului atacat, în acest caz suspendarea putând fi dispusă până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, astfel cum se prevede prin art.15 din aceeași lege.
Actul administrativ este definit prin art.2 alin.1 lit.c) din Legea nr.554/2004 ca fiind actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice .
Pentru a respinge excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârât prin întâmpinare, prima instanță a considerat că legea nu condiționează admisibilitatea unei astfel de cereri de îndeplinirea unei proceduri prealabile și nici de verificarea caracterului unilateral sau normativ al actului contestat, fiind suficientă doar existența pe rolul instanței a unei acțiuni pentru anularea actului, condiție care în speță ar fi fost îndeplinită.
Susținerile pârâtului în sensul că adresa atacată nu are caracterul unui act administrativ au fost apreciate ca nefondate, motivat de faptul că această adresă emisă de autoritatea administrativă va fi urmată de luarea unei măsuri, respectiv de emiterea unui ordin de către autoritate.
Soluția astfel adoptată și argumentele aduse în sprijinul ei sunt însă eronate, deoarece prevederile art.14 ale Legii contenciosului administrativ nr.554/2004 se referă in terminis la suspendarea executării unui act administrativ, astfel cum a fost definit prin dispozițiile art.2 alin.(1) lit.c) din aceeași lege organică.
Or, adresa nr.25256/04.03.2008 prin care Direcția Generală Management Resurse Umane din cadrul Ministerului Educației, Cercetării și Tineretului i-a comunicat reclamantului punctajul acordat în urma evaluării activității managerial și calificativul corespunzător acestuia nu are un astfel de caracter, întrucât nu exprimă o manifestare de voință unilaterală a unității emitente, susceptibilă a da naștere, a modifica sau a stinge raporturi juridice, prin ea însăși, fiind o simplă operațiune tehnico-materială de încunoștințare realizată într-o etapă a procesului de evaluare, calificativul corespunzător punctajului acordat putând fi contestat în condițiile art.5 (2) din Ordinul nr.1223/31.05.2007, respectiv la Cabinetul secretarului de stat pentru învățământ preuniversitar, în termen de 5 zile de la comunicare.
Având în vedere aceste considerente, care fac de prisos examinarea celorlalte apărări ale părților referitoare la temeinicia hotărârii, Înalta Curte, a admis recursul și a modificat sentința atacată în sensul respingerii cererii de suspendare formulată de reclamant, ca fiind inadmisibilă.