Antrepozit fiscal. Refuzul acordării. Decizie. Motivare. Indicarea incompletă a temeiului de drept. Consecințe.
Codul de procedură fiscală, art. 46
Cuprins pe materii: Drept financiar fiscal
Indice alfabetic: Act administrativ fiscal
Antrepozit fiscal
Decizie. Motivare
Dreptul la apărare
Nulitate
Temei de drept
Faptul că în decizia prin care s-a refuzat acordarea antrepozitului fiscal, organul abilitat indicând incomplet textele legale, nu a detaliat încadrarea în drept a faptelor constatate, în condițiile în care starea de fapt a fost clar și integral expusă, cu descrierea riguroasă a celor constatate, nu atrage aplicabilitatea dispozițiilor art. 46 din Codul de procedură fiscală privitoare la nulitatea actelor administrativ fiscale.
Partea nu a fost privată de dreptul la apărare, întrucât a luat cunoștință de faptele imputate și a cunoscut în raport de acestea, ce apărări era necesar să formuleze, prin consultarea actelor normative menționate chiar în decizie.
I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 3044 din 23 septembrie 2008
Prin acțiunea formulată de reclamanta S.C. DTI S.R.L. Timișoara s-a solicitat anularea deciziei nr. 101/29 mai 2008 emisă de Ministerul Economiei și Finanțelor - Comisia pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, decizie prin care a fost respinsă cererea formulată de societatea reclamantă pentru autorizarea ca antrepozitar, pentru un antrepozit fiscal de țigarete. S-a solicitat și obligarea pârâtului la acordarea autorizației de antrepozit fiscal.
În motivarea acțiunii s-a arătat că la data de 28.09.2006, în condițiile stabilite de Legea nr. 571/2003 privind Codul fiscal și ale H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Legii nr. 571/2003 cu modificările și completările ulterioare, societatea reclamantă a înregistrat la Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș o cerere privind acordarea autorizației de antrepozit fiscal, cererea înregistrată la autoritatea administrativă menționată sub nr. 49233 din 28.09.2006. S-a arătat că societatea a depus toate documentele prevăzute de lege.
La data de 19.10.2006, adică la un termen de trei săptămâni de la înregistrarea cererii la care reclamanta a făcut referire, Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș a comunicat societății adresa nr. 23541/19.10.2006 prin care a solicitat completarea dosarului cu o serie de documente care au fost depuse de societatea reclamantă la data înregistrării cererii de acordare a autorizației de antrepozit fiscal, mai precis la data de 28.09.2006. Reclamanta a învederat că nu cunoaște motivul pentru care autoritatea administrativă a solicitat din nou documentele depuse cu ocazia înregistrării cererii, dar cu toate acestea societatea reclamantă a depus încă o dată documentele solicitate pentru acordarea autorizației, însă nici de această dată autoritatea administrativă nu a răspuns cererii formulate și prin adresele nr. 27438 din 21.11.2006 și nr. 29491 din 14.12.2006 s-a evidențiat că societatea reclamantă nu ar fi depus situația privind sediile secundare.
Reclamanta a arătat că, după ce s-a conformat solicitărilor formulate în diverse rânduri de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, această autoritate administrativă a trimis întreaga documentație la Ministerul Economiei și Finanțelor Publice - Comisia Pentru Autorizarea Antrepozitelor Fiscale și a Importatorilor de Produse Accizabile Supuse Marcării, acțiune care se identifică prin adresa nr. 8408 din 12.04.2007, deci la un interval de șapte luni de le depunerea cererii de către societatea reclamantă, iar prin Decizia nr. 101 din 29.05.2007, comunicată la data de 05.06.2007, autoritatea administrativă centrală a respins cererea formulată de societatea reclamantă, apreciind că din analiza documentației depuse și din analiza referatului nr. 8408 din 06.04.2007 întocmite de Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș, societatea nu îndeplinește condițiile legale de autorizare.
Reclamanta a subliniat că motivele avute în vedere de către autoritatea administrativă centrală cu ocazia respingerii cererii formulate de reclamantă nu au nici un corespondent în legislația fiscală sau în alte acte normative care stabilesc modalitatea de acordare a autorizației antrepozitului fiscal, iar respingerea cererii reprezintă un abuz din parte autorității administrative pârâte.
Prin sentința civilă nr. 6/2008 a Curții de Apel Timișoara -Secția contencios administrativ și fiscal, acțiunea a fost admisă reținându-se că din considerentele deciziei nr. 101/2007 nu rezultă în mod concret care sunt dispozițiile legale pe care reclamanta nu le îndeplinește.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs în termen pârâtul prin Direcția Generală a Finanțelor Publice Timiș.
În motivarea recursului s-a arătat că decizia a fost motivată în drept fiind indicate: Legea n. 571/2003 privind Codul Fiscal, Hotărârea Guvernului nr.44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, O.M.F. nr. 218/2005.
Recursul este fondat.
În cuprinsul deciziei contestate sunt indicate normele legale conform cărora se respinge cererea petentei: Codul Fiscal, H.G. nr. 44/2004 privind Normele metodologice de aplicare a Codului Fiscal, modificate, O.M.F. nr. 218/2005 modificat.
Decizia este concret motivată în fapt și se precizează care sunt condițiile pe care reclamanta nu le îndeplinește pentru autorizare, după cum urmează:
- documentele prezentate nu corespund cu realitatea - în cererea de autorizare ca antrepozit fiscal, în partea a II-a la secțiunea Informații privind antrepozitul fiscal propus, pct.3 „arătați dacă anterior a fost respinsă, revocată sau anulată vreo autorizație..." este înscris „nu este cazul pentru SC DTI SRL”. În realitate, aceasta a mai solicitat autorizație de antrepozitar pentru un atrepozit fiscal de producție țigarete situat în aceeași locație pentru care se solicită autorizație, cerere respinsă prin Decizia nr. 439/20.12.2005;
- locația
declarată nu corespunde realității: planul general de amplasare
a locației precum și planul în detaliu nu corespund cu realitatea
prezentată de către administratorul societății la fața
locului, în sensul că locația pentru care se
solicită autorizarea ca și antrepozit fiscal este jumătatea
nordică din structura clădirii, în realitate întregul ansamblu de
producție a țigaretelor, se aflau
în jumătatea sudică a clădirii;
- la solicitarea organului fiscal teritorial, reprezentantul societății nu a facilitat accesul în toate încăperile aferente antrepozitului fiscal propus;
- societatea nu a făcut dovada deținerii dreptului de folosință sub orice formă legală a terenului pe care este amplasat antrepozitul fiscal propus;
- conform certificatului constatator 3391/05.03.2007 emis de către Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul Timiș, asupra clădirii, utilajelor de producție țigarete, precum și a materiilor prime necesare procesului de fabricație, exista instituită măsura sechestrului asigurător.
De asemenea, în decizie se specifică faptul că s-a avut în vedere procesul verbal nr. 8408/6 aprilie 2007 al Direcției Generale a Finanțelor Publice Timiș, proces verbal în care este consemnată pe larg situația constatată de inspectorii fiscali, precum și textele legale încălcate din H.G. nr. 44/2004, pct.8 alin. (9).
Chiar dacă decizia contestată nu detaliază încadrarea în drept a faptelor constatate, acestea sunt descrise și precizate, situația de fapt este clar expusă iar indicarea incompletă a textelor legale nu atrage nulitatea actului, astfel cum prevăd dispozițiile art. 46 Cod procedură fiscală.
Partea nu a fost privată de dreptul la apărare, întrucât a luat cunoștință de faptele imputate și a cunoscut, față de acestea, ce apărări este necesar să formuleze, prin consultarea actelor normative menționate chiar în decizie.
Având în vedere că pricina nu a fost analizată pe fond, în urma admiterii recursului și casării sentinței, cauza va fi trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe.