Audiovizual. Emisiune de televiziune. Publicitate mascată. Decizie de sancționare. Condiții de legalitate.
Legea nr. 504/2002, art. 27 alin. (1)
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Audiovizual
C.N.A
Decizie
Emisiune de televiziune
Publicitate mascată
Somație prealabilă
Potrivit dispozițiilor art. 112 alin. (1) din Decizia nr.787/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului „este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de teleshopping, în care să fie prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi identificate de public, de marcă, producător ori, prin modalități de comercializare (...)”, iar potrivit art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, publicitatea și teleshopingul se difuzează grupat, trebuie să fie ușor de identificat prin marcaje corespunzătoare și trebuie să fie separate de alte părți ale serviciului de programe, prin semnale optice și acustice.
Față de aceste dispoziții, constituie o formă de publicitate mascată, prezentarea în cadrul unei emisiuni de televiziune a unor informații legate exclusiv de activitatea desfășurată de către o anumită societate, în condițiile în care nu s-a putut demonstra că, pe tema abordată au fost oferite o serie de informații cu caracter general, care să vizeze mai multe firme având același obiect de activitate.
Sancționarea anterioară a societății de televiziune pentru încălcarea repetată a acelorași dispoziții legale, face ca lipsa somației prealabile prevăzute de art. 91 alin. (2) din Legea nr. 504/2004 să nu atragă nulitatea deciziei atacate.
I.C.C.J. , Secția de contencios administrativ și fiscal
Decizia nr. 4176 din 19 noiembrie 2008
Prin contestația înregistrată la 3 septembrie 2007, S.C. O S.R.L. București, a solicitat în contradictoriu cu Consiliul Național al Audiovizualului, anularea deciziei emise de acesta cu nr. 613/14 august 2007 și exonerarea de plata amenzii contravenționale în cuantum de 5.000 lei.
În motivarea contestației, s-a susținut că emisiunea transmisă la 20 iulie 2007, pentru difuzarea căreia postul a fost sancționat contravențional a avut un caracter informativ și nicidecum publicitar, după cum greșit s-a reținut de către Consiliul Național al Audiovizualului. S-a mai susținut că decizia de sancționare este lovită de nulitate, fiind emisă în absența somației pe care o impun dispozițiile art. 91 din Legea nr. 504/2002.
Prin sentința civilă nr. 270/30 ianuarie 2008, Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins contestația reținând pentru aceasta că decizia de sancționare este legală, emiterea ei nefiind condiționată sub sancțiunea nulității de existența prealabilă a unei somații.
Pe fondul cauzei, se reține caracterul pur publicitar al emisiunii difuzate în 20 iulie 2007, în care s-au oferit informații detaliate privind firma de selecție a forței de muncă și plasarea acesteia- fără ca postul de televiziune să o fi marcat corespunzător.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S.C. O S.R.L. susținând în esență că decizia de sancționare a fost emisă cu încălcarea dispozițiilor imperative prevăzute de art.91 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 în sensul absenței somației prealabile, deși aceasta era obligatorie având în vedere atât dispozițiile art. 27 alin. (1) din Legea audiovizualului cât și dispozițiile art. 112 alin. (1) din Codul audiovizualului.
Recurenta a invocat și netemeinicia deciziei de sancționare – față de specificul emisiunii difuzate și în care au fost prezentate informații cu caracter general privind posibilitățile de plecare la muncă în afara teritoriului țării, fără a se preciza o societate anume.
Recursul nu este fondat.
În conformitate cu dispozițiile art. 112 alin. (1) din Decizia nr.787/2006 a Consiliului Național al Audiovizualului „este interzisă difuzarea de emisiuni, altele decât cele de teleshopping, în care să fie prezentate bunuri sau servicii individualizate care pot fi identificate de public, de marcă, producător ori, prin modalități de comercializare – aceste restricții nu se referă la denumirea companiilor producătoare de bunuri”.
Potrivit dispozițiilor art. 27 alin. (1) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului, publicitatea și teleshoppingul se difuzează grupat, trebuie să fie ușor de identificat prin marcaje corespunzătoare și trebuie să fie separate de alte părți ale serviciului de programe prin semnale optice și acustice.
În raport de aceste dispoziții și având în vedere că prin emisiunea difuzată la 20 iulie 2007 recurenta-reclamantă a făcut public modul în care o anume firmă de plasare a forței de muncă „PJ” se ocupă de întocmirea dosarelor pentru ocuparea unor locuri de muncă în străinătate și de selecția personalului, temeinic și legal a fost apreciat ca echivalând cu o formă de publicitate mascată.
Deși a contestat, recurenta-reclamantă nu a putut demonstra că în fapt au fost oferite pe tema respectivă informații cu caracter general care să vizeze mai multe firme de plasare a forței de muncă, precum și condițiile generale cerute de acestea, toate informațiile difuzate fiind legate exclusiv de firma „PJ”.
În ce privește nerespectarea dispozițiilor art. 91 alin.2 din Legea nr. 504/2004 a audiovizualului, invocată de recurentă drept temei de constatare a nulității deciziei de sancționare, în mod corect s-a reținut că postul de televiziune a mai fost sancționat cu somație publică, pentru încălcarea acelorași dispoziții legale, caz în care în conformitate cu dispozițiile art. 91 alin. (3) din Legea nr. 504/2004 a fost amendat cu 2.500 lei – decizia nr.253/20 martie 2007.
Or, în condițiile în care scopul urmărit de legiuitor este de a proteja și respecta anumite valori în domeniul audiovizual, în raport cu o anumită tematică expres reglementată, prin dispozițiile alin. (3) al art. 91 este evident că în situația încălcării repetate a acelorași dispoziții legale, emiterea somației pentru fiecare articol și alineat din decizia de reglementare devine excesivă.
Astfel fiind, este evident că intenția legiuitorului nu a fost
să sancționeze cu nulitatea deciziei – lipsa somației
prevăzute de art. 91 alin.2, cu atât mai mult atunci când pentru
același gen de fapte, cum este și cazul în speță,
reclamanta a mai fost sancționată .
Recursul a fost respins ca nefondat.