Excepţie de nelegalitate Ordinul M.T.C.T. nr. 1702/2005. Instituirea prin ordin al ministrului transporturilor, construcţiilor și turismului a unui tarif pentru utilizarea spaţiului aerian aferent drumurilor naţionale. Nelegalitate.
O.G. nr.43/1997
În conformitate cu prevederile art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997, privind regimul drumurilor, pentru ocuparea zonei drumurilor prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare se aplică tarife de utilizare.
În raport cu această dispoziţie, este nelegală prevederea din ordinul Ministerului Transporturilor, Construcţiilor și Turismului nr.1702/2005, ce extinde aplicarea acestor tarife și cazului de traversare aeriană a drumurilor naţionale. Interpretarea potrivit căreia sintagma „suprateran” se referă nu numai la aplicarea directă pe sol ci și la aplicarea mediată, cu ajutorul stâlpilor pe care sunt montate cablurile aeriene, nu are suport legal și nu poate fundamenta soluţia de obligare a societăţilor de cablu la plata tarifului de utilizare a drumurilor, nefiind întrunite cerinţele art. 47 alin. (4) din O.G. nr. 43/1997.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 397 din 24 ianuarie 2007
Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile O.G. nr. 43/1997 privind regimul drumurilor
în forma republicată în M.Of. nr. 237 din 29/06/1998, cu modificările și completările ulterioare.
Prin acţiunea formulată la data de 21 decembrie 2005, reclamanta Asociaţia de Comunicaţii prin Cablu a chemat în judecată Ministerul Transporturilor, Construcţiilor și Turismului, solicitând anularea pct.9.1 de la litera C) din anexa 4 și pct.13 de la Nota din Anexa 4 la Ordinul nr.1702/12 decembrie 2005, prevederi care încalcă dispoziţiile art.47 alin.(4) din O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, prin instituirea unui tarif pentru utilizarea spaţiului aerian.
Astfel, reclamanta a arătat că pârâtul, în calitate de administrator al drumurilor, nu poate pretinde în baza actului normativ susmenţionat, o taxă pentru fiecare metru liniar de cablu TV care traversează spaţiul aerian al drumurilor, neputându-se susţine că aceste cabluri, suspendate în aer și fixate pe stâlpii proprietatea S.C. „Electrica” sau „Romtelecom” – societăţi care percep chirie – ar utiliza zona drumului, așa cum este ea definită de lege.
Prin sentinţa civilă nr.992 din 8 mai 2006 Curtea de Apel București – Secţia Contencios Administrativ și Fiscal a respins acţiunea ca nefondată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că dispoziţiile atacate sunt emise cu respectarea legii, instalaţiile de cablu TV traversând suprateran drumurile publice – stâlpii S.C. „Electrica” făcând medierea dintre drumuri și cabluri – aceste reţele utilizând practic zona drumurilor.
Împotriva sentinţei a declarat recurs reclamanta Asociaţia de Comunicaţii prin Cablu, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, reclamanta a arătat că potrivit O.G. nr.43/1997 „zona drumurilor, a podurilor, pasajelor, viaductelor, tunelurilor” cuprinde numai suprafeţe de teren, neincluzând și spaţiul aerian, împrejurare în raport de care apare ca nelegală perceperea unui tarif de utilizare pentru cablurile TV.
S-a mai menţionat că susţinerea instanţei în sensul că sintagma „suprateran” se referă nu numai la aplicarea directă pe sol ci și la aplicarea mediată, cu ajutorul stâlpilor pe care sunt montate cablurile aeriene nu are suport legal, în raport de înţelesul real al noţiunii de „zonă a drumurilor”, astfel cum este definită prin O.G. nr.43/1997.
Reclamanta a mai criticat încheierea și sub aspectul respingerii celui de-al doilea capăt de cerere, neputându-se impune încheierea unui contract de utilizare a zonei drumului, în condiţiile în care prin amplasarea cablurilor TV pe stâlpii aparţinând S.C. „Electrica” sau „Romtelecom” se folosește spaţiul aerian și nu zona drumurilor.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art.304 și 3041 C.proc.civ., Curtea a constatat că recursul este fondat, urmând a fi admis și a se dispune admiterea acţiunii.
Astfel, potrivit O.G. nr.43/1997 privind regimul drumurilor, art.14-17, zona drumului public cuprinde ampriza, zonele de siguranţă și zonele de protecţie. Ampriza este definită ca suprafaţă de teren ocupată de elementele constructive și anume: parte carosabilă, trotuar, piste pentru cicliști, acostamente, șanţuri, rigole, talazuri, șanţuri de gardă, ziduri de sprijin și alte lucrări de artă.
Ordonanţa definește și zonele de siguranţă ca fiind suprafeţele de teren situate de o parte și de alta a amprizei drumului precum și zonele de protecţie ca fiind suprafeţele de teren situate de o parte și de alta a zonelor de siguranţă.
Același act normativ prevede la art.47 alin. (4) că pentru ocuparea zonei drumurilor, prin amplasarea supraterană sau subterană a unor construcţii, instalaţii sau panouri publicitare se aplică tarife de utilizare.
Prin Ordinul nr.1702/2005 al Ministerului Transporturilor, Construcţiilor și Turismului, emis în baza O.G.nr.43/1997, privind aprobarea unor tarife aplicate de Compania Naţională de Autostrăzi și Drumuri Naţionale din România S.A. s-a prevăzut în anexa 4 lit.C) – amplasări de cabluri și conducte – pct.9 – amplasări de cabluri electrice, telefonice, TV – perceperea unui tarif și pentru cazul de traversare aeriană – pct.9.1.
În raport de textele legale susmenţionate, Curtea constată că este întemeiată susţinerea reclamantei în sensul că prin amplasarea cablurilor de televiziune prinse de stâlpi nu se utilizează zona drumurilor, cablurile fiind suspendate în aer și folosind spaţiul aerian, zonă ce nu se află în administrarea Companiei Naţionale de Autostrăzi și Drumuri Naţionale din România – S.A.
Instanţa a reţinut greșit sensul termenului „suprateran”, această noţiune însemnând „care se află așezat pe pământ”.
Ordonanţa nr.43/1997, prevăzând aplicarea unor tarife de utilizare a zonei drumurilor, se referă exclusiv la amplasarea supraterană sau subterană a construcţiilor sau instalaţiilor, neputându-se extinde această taxă și la zona spaţiului aerian unde sunt suspendate cablurile TV montate pe stâlpii S.C. „Electrica”sau „Romtelecom”, societăţi cărora de altfel, reclamanta le plătește chirie.
Cât privește susţinerea instanţei privind „aplicarea mediată” prin intermediul stâlpilor, aceasta nu are suport legal și nu poate fundamenta soluţia de obligare a societăţilor de cablu la plata tarifului de utilizare a drumurilor, nefiind întrunite cerinţele art.47 alin.(4) din O.G. nr.43/1997.
În consecinţă, Curtea reţine ca fiind întemeiată cererea reclamantei de anulare a prevederilor pct.9.1 lit.C) din anexa 4 a Ordinului nr.1702/2005.
În consecinţă, reclamanta nedatorând taxa pentru amplasarea reţelei aeriene de cablu TV, nu poate fi nici obligată să încheie un contract de utilizare a drumurilor, situaţie în care Curtea va admite și cel de-al doilea capăt de cerere, în sensul anulării pct.13 din Nota anexei 4 a Ordinului nr.1702/2005.
Pentru motivele arătate mai sus, Curtea, admiţând recursul, a casat sentinţa și a admis acţiunea astfel cum a fost formulată.