Contract colectiv de muncă. Actul de înregistrare. Caracter. Posibilitatea atacării lui pe calea contenciosului administrativ.
Legea nr. 130/1996
Legea nr. 554/2004
Acţiunea având ca obiect contestarea actului prin care a fost înregistrat un contract colectiv de muncă, în temeiul art. 25-28 din Legea nr. 130/1996 este de competenţa de soluţionare a instanţei de contencios administrativ. Astfel, în condiţiile în care, potrivit dispoziţiilor art. 28 din Legea nr. 130/1996 se recunoaște părţii vătămate dreptul de a ataca în faţa instanţei de contencios administrativ refuzul nejustificat de înregistrare a contractului colectiv de muncă, act administrativ asimilat, cu atât mai mult temei va exista un drept la acţiune în baza legii contenciosului administrativ împotriva actului de înregistrare a contractului colectiv de muncă, act administrativ tipic.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr.619 din 1 februarie 2007
Prin sentinţa civilă nr.614 din 14.03.2006 Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins acţiunea formulată de reclamanta Federaţia Naţională a Sindicatelor din Chimie – Petrochimie „LE” în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale și Familiei, Federaţia Patronală din Ramura Industriei Chimice și Petrochimice „F” și Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie „CA” prin care solicită anularea actului administrativ reprezentat de înregistrarea nr.805 din 12.04.2005 a contractului colectiv de muncă încheiat la nivelul ramurii chimie – petrochimie între Federaţia Patronală din Ramura Industriei Chimice și Petrochimice „F” și Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie „CA” pe anii 2006 – 2006 publicat în M.Of. al României Partea a V-a din data de 4 mai 2005 și totodată, să se constate nulitatea acestui contract.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa de fond a reţinut, că reclamanta nu participase la încheierea contractului colectiv de muncă anterior și a actelor adiţionale, semnase cu federaţia patronală un contract colectiv de muncă la nivel de grupuri de unităţi, motivat de o salarizare superioară, cu valabilitate până la 23 mai 2006 și nu și-a manifestat intenţia de a participa la negocierea contractului colectiv de muncă pentru anii 2005 – 2006 decât la data de 10.01.2005, după ce fazele prenegocierilor și negocierilor începuseră, deci nu se poate imputa Federaţiei Patronale „F” faptul că nu a invitat reclamanta la negociere.
De altfel, federaţia patronală nu refuză participarea la negocieri, condiţionând însă ca aceasta să ia procedura negocierii ei în faza în care se găsea și făcând propunerea ca negocierile să continue numai cu F.S.L.C.P. iar reclamanta să participe cu statut de observator urmând ca în anul 2006 să se renegocieze un nou contract pornind de la cel existent, în urma exprimării poziţiei sale, reclamanta urmând să primească o copie a contractului în acea fază.
A mai reţinut instanţa de fond că la data înregistrării contractului colectiv de muncă erau îndeplinite condiţiile prevăzute de art.26 alin.(1) din Legea nr.130/1996 în sensul că au fost respectate dispoziţiile art.13, părţile participante la negociere au făcut dovada cerinţelor de reprezentativitate și au semnat acest contract, iar lipsa reclamantei a fost determinată de manifestarea târzie a acesteia de a participa la negociere, după ce implicit fusese de acord ca negocierea să se desfășoare fără prezenţa sa.
De asemenea, instanţa a apreciat că reclamanta avea la îndemână procedura prevăzută de art.7 și următoarele din Legea nr.168/ 1999 privind soluţionarea conflictelor de muncă, însă în lipsa declanșării acestei proceduri și în condiţiile în care contractul colectiv de muncă continuă să-și producă efectele, o anulare a înregistrării acestuia nu-și găsește finalitatea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta, invocând prevederile art.304 pct.8 și 9 din C.proc.civ. și susţinând că instanţa de fond:
- a interpretat greșit actul dedus judecăţii și a schimbat natura și înţelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia;
- a pronunţat o hotărâre lipsită de temei legal prin aplicarea greșită a art.17 din Legea nr.130/1996.
Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie și Petrochimie a depus întâmpinare prin care a susţinut că reclamanta este terţ în raport cu contractul colectiv de muncă a cărui nulitate a cerut-o, iar potrivit art.28 din Legea nr.130/1996 există un drept la acţiune în faţa instanţei de contencios administrativ numai în cazul și împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă. În concluzie, a cerut respingerea recursului, susţinând că soluţia instanţei de fond este legală și temeinică.
Ulterior, reclamanta a formulat o cerere prin care, pe de o parte a răspuns la întâmpinarea depusă în cauză și, pe de altă parte, cerând admiterea recursului, casarea sentinţei atacate, rejudecarea cauzei și anularea Contractului colectiv de muncă nr.805/03 din 12.04.2005, și-a completat acţiunea introductivă solicitând să se constate și nulitatea Actului adiţional nr.2899 din 28.12.2006 la acest contract colectiv de muncă.
Recursul este neîntemeiat.
1. Referitor la primul motiv de recurs, reglementat la art.304 pct.8 din Codul de procedură civilă, rezultă că este neîntemeiat, instanţa de fond soluţionând cauza în raport cu obiectul stabilit de reclamantă, interpretând în mod corect actul juridic dedus judecăţii, fără a schimba natura sau înţelesul acestuia.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod corect că obiectul acţiunii îl formează cererea de anulare a actului emis de Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale și Familiei pentru înregistrarea Contractului colectiv de muncă nr.805 din 12.05.2005 încheiat între Federaţia Patronală „F” și Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie – Petrochimie Cartel Alfa, precum și cererea de constatare a nulităţii acestui contract colectiv de muncă, pe cale de consecinţă.
Din considerentele hotărârii pronunţate rezultă că instanţa de fond a soluţionat cauza în limitele cadrului procesual stabilit de reclamantă, în raport cu obiectul acţiunii și cu natura juridică a actului dedus judecăţii.
Astfel, respingând excepţia invocată de pârâte, instanţa de fond a reţinut în mod judicios că actul emis de minister în temeiul art.25-28 din Legea nr.130/1996, prin care a înregistrat contractul colectiv de muncă nr.805 din 12.04.2005, are natura juridică a unui act administrativ de autoritate, a cărui contestare atrage competenţa instanţei de contencios administrativ în condiţiile prevederilor Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Din acest motiv, nu poate fi primită nici susţinerea făcută prin întâmpinare de Federaţia Sindicatelor Libere din Chimie și Petrochimie, potrivit căreia, în conformitate cu art.28 din Legea nr.130/1996, numai împotriva refuzului înregistrării contractelor colective de muncă, partea nemulţumită se poate adresa instanţelor în condiţiile Legii nr.554/2004.
Într-adevăr, interpretând dispoziţiile art.28 din Legea nr.130/ 1996 prin prisma prevederilor generale ale Legii nr.554/2004, dacă se recunoaște dreptul la acţiune în cazul refuzului nejustificat de înregistrare a contractului colectiv de muncă (act administrativ asimilat), cu atât mai mult temei există un drept la acţiune împotriva actului administrativ de înregistrare a contractului colectiv de muncă (actul administrativ tipic), în condiţiile Legii contenciosului administrativ.
2. Referitor la cel de-al doilea motiv de recurs, prevăzut la art.304 pct.9 din C.proc.civ., în sensul că prin interpretarea și aplicarea greșită a prevederilor art.17 din Legea nr.130/1996, instanţa de fond a pronunţat o hotărâre nelegală și netemeinică, acest motiv de recurs este neîntemeiat.
Într-adevăr, potrivit art.17 alin.(1) lit.b) din Legea nr.130/ 1996 privind contractul colectiv de muncă, republicată, la negocierea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, participă organizaţiile sindicale care:
- au statut legal de federaţie sindicală;
- au independenţă organizatorică și patrimonială;
- organizaţiile sindicale componente au, cumulat, un număr de membri cel puţin egal cu 7% din efectivul salariaţilor din ramura respectivă.
Or, instanţa de fond a reţinut în mod corect că federaţia reclamantă nu participase la negocierile și semnarea Contractului colectiv de muncă pe ramura industriei chimice și petrochimice pe anii 2001 – 2004 și nu a adus la cunoștinţa Federaţiei Patronale „F”faptul că prin sentinţa civilă nr.1/REP din 28.03.2003 a Tribunalului București – Secţia IV Civilă, dobândise caracterul de reprezentativitate.
Astfel, în mod judicios a reţinut instanţa de fond că, la cererea cu nr.17 din 10.01.2005 prin care federaţia reclamantă cerea participarea la negocierile începute, Federaţia Patronală „F” nu a răspuns cu un refuz, ci a condiţionat ca participarea la negocieri să se facă din faza în care ajunseseră la data respectivă.
Pe de altă parte, instanţa de fond a reţinut corect că Ministerul Muncii, Solidarităţii Sociale și Familiei a procedat în mod legal la înregistrarea contractului, fiind îndeplinite cerinţele art.26 alin.(1) din Legea nr.130/1996, potrivit cărora contractele colective de muncă nu vor fi înregistrate dacă:
- sunt încheiate cu încălcarea prevederilor art.13;
- părţile nu fac dovada îndeplinirii cerinţelor de reprezentativitate;
- nu sunt semnate de toţi reprezentanţii părţilor la negociere.
Or, în cauză, neparticiparea federaţiei reclamante la negocierea contractului colectiv de muncă la nivel de ramură, s-a datorat culpei sale prin aceea că și-a manifestat târziu intenţia de participare și a comunicat după ce prenegocierea și negocierea contractului se aflau în faze evaluate și faptul că dobândise legal caracterul de reprezentativitate.
În concluzie, soluţia instanţei de fond este legală și temeinică, recursul fiind astfel respins ca nefondat.