Obligaţia informării corecte și a pluralismului. Respectarea de către radiodifuzori a regulii „celor trei părţi”. Reguli de monitorizare.

Legea nr. 504/2002

Decizia CNA nr.519/2005

 

 

Potrivit dispoziţiilor art. 4 alin.(1) și art. (5) din Decizia CNA nr. 519/2005, privind asigurarea informării corecte și a pluralismului, radiodifuzorii sunt obligaţi ca în cadrul emisiunilor de știri, în cazul prezentării unor probleme de interes public, să asigure autorităţilor publice centrale, majorităţii parlamentare și opoziţiei parlamentare, câte 1/3 fiecăreia, din timpul total destinat exprimării punctelor de vedere, iar în cadrul emisiunilor de dezbatere, divertisment și sportive, condiţii egale de exprimare, atât pentru reprezentanţii puterii cât și pentru cei ai opoziţiei.

            Monitorizarea respectării regulii „celor trei părţi” operată de CNA prin raportarea la emisiunile difuzate la ore de maximă audienţă, este în concordanţă cu prevederile instrucţiunilor nr.1/2005, de aplicare a Deciziei nr.519/2005, emise de CNA, asigurarea existenţei unor condiţii egale de exprimare fiind esenţial legată de prezentarea punctelor de vedere în cadrul unor emisiuni având cote de audienţă similare.

 

Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,

                                                                   Decizia nr. 1360 din 5 martie 2007

 

Notă: Decizia CNA nr. 514/2005 privind asigurarea informării corecte și a pluralismului, publicată in M. Of. nr. 888 din 04/10/2005, a fost abrogată prin Decizia CNA nr. 130/2006, abrogată șa rândul său de Decizia nr. 187/2006 privind Codul de reglementare a conţinutului audiovizual, publicată in M. Of. nr. 338 din 14/04/2006.

 

 

 

            Prin cererea înregistrată la Curtea de Apel București la 13 octombrie 2006, Societatea Română de Televiziune (S.R.T.V.) a declarat recurs împotriva sentinţei civile nr. 1538 din 26 iunie 2006 pronunţată de Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal solicitând casarea hotărârii Curţii de Apel București și în fond să se admită acţiunea formulată de SRTV și să se anuleze decizia C.N.A. nr. 706 din 21 decembrie 2005.

            În motivarea recursului, s-a precizat că prin cererea de chemare în judecată recurenta-reclamantă a contestat amenda aplicată de C.N.A. pentru încălcarea prevederilor art. 4 alin. (1) și art. 5 din decizia C.N.A. nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte și a pluralismului.

            Sub acest aspect recurenta-reclamantă susţine (fără a se susţine nelegalitatea instrucţiunii nr. 1/2005 a C.N.A., art. 1) că monitorizarea operată de C.N.A., trebuia făcută în raport de singurul criteriu  al timpului de exprimare” fără ca din acest timp să se facă distincţii în funcţie de audienţă acest criteriu „al audienţei” neexistând în instrucţiunile nr. 1/2005 ale C.N.A.

            S-a mai susţinut că în privinţa art. 2 din instrucţiunile suscitate s-a formulat excepţia nelegalităţii textului conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 întrucât în decizia nr. 519/2005 se prevedea că „în emisiunile de dezbatere, de divertisment și sportive, reprezentanţii puterii și ai opoziţiei în cazul în care sunt invitaţi, vor beneficia de condiţii egale de exprimare.

            S-a precizat că sintagma „în cazul în care sunt invitaţi” presupune că radiodifuzorul are deplină independenţă în a aprecia necesitatea prezenţei unor persoane în acest tip de emisiuni.

            Recurenta susţine că emisiunile de dezbatere, divertisment, sportive  nu sunt emisiuni de informare (știri), ci emisiuni de atitudine și prin specificul lor presupun că persoanele invitate sunt invitate în considerarea unor competenţe care ţin de specificul emisiunii, de mesajul dorit a fi transmis de către realizator. Este la latitudinea realizatorului emisiunii de a invita personalităţi politice iar dacă a invitat de exemplu un interpret cu o anumită orientare politică nu înseamnă susţine recurenta, că trebuie să participe și reprezentanţi ai forţei politice opuse cum interpretează C.N.A. art. 2 din Instrucţiunile nr. 1/2005.

            Se susţine că excepţia de nelegalitate trebuie observată și în raport cu art. 6 alin. (2) din Legea nr. 504/2002 a audiovizualului: „independenţa editorială a radiodifuziunilor este recunoscută și garantată de prezenta lege”.

            Se precizează de recurentă că „interpretarea dată de C.N.A. în  Instrucţiunea nr. 1/2005 – art. 2- este contrară independenţei editoriale impunând radiodifuzorului să aducă invitaţi în emisiuni indiferent dacă aceștia corespund sau nu demersului editorial.

            Recursul este nefondat.

Prin sentinţa nr. 1538 din 26 iunie 2006, Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a de contencios administrativ și fiscal,  a respins acţiunea formulată de reclamanta Societatea  română de televiziune ca neîntemeiată.

            S-a concluzionat de instanţa de fond că decizia contestată (nr. 706 din 21 decembrie 2005 a C.N.A. prin care reclamanta a fost sancţionată cu 2500 RON pentru încălcarea art. 4 alin. (1) și art. 5 din decizia CNA nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte și a pluralismului), este legală și temeinică, reclamanta nefiind vătămată într-un drept recunoscut de lege, întrucât în aplicarea monitorizării s-a aplicat regula celor 3 părţi, potrivit art. 1 din Instrucţiunea nr. 1/2005 potrivit căreia, monitorizarea se face având în vedere timpul de exprimare directă al reprezentantului autorităţii centrale majorităţii parlamentare și a opoziţiei parlamentare, astfel că nu se poate invoca lipsa de obiectivitate ori aplicarea de reguli neclare, ori insuficient reglementate.

            Pentru asigurarea informării corecte și a pluralismului s-a dispus monitorizarea la ore de maximă audienţă cu respectarea principiilor egalităţii de tratament și a evitării discriminării vreunui radiodifuzor, întrucât la o astfel de oră se realizează ratingul, prin impactul produs de emisiuni asupra publicului fidel.

            A mai precizat instanţa de fond că procedându-se contrar, ar însemna ca publicul să fie privat de informare corectă și obiectivă de vreme ce punctul de vedere al uneia din părţi spre exemplu al autorităţilor publice este difuzat la o oră de maximă audienţă, iar punctul de vedere al celeilalte părţi de exemplu, al opoziţiei este transmis la o oră cu audienţă scăzută ceea ce nu este corect, fiind discriminatoriu.

            Recurenta-reclamantă a fost amendată cu 2500 RON, pentru încălcarea art. 4 alin. (1 ) și art. 5 din decizia CNA nr. 519/2005 privind asigurarea informării corecte și a pluralismului.

            Potrivit acestor dispoziţii, radiodifuzorii sunt obligaţi ca, în cadrul emisiunilor de știri, în cazul prezentării unor probleme de interes public, autorităţile publice centrale, majoritatea parlamentară și opoziţia parlamentară trebuie să beneficieze, fiecare, de câte o treime din timpul total destinat exprimării punctelor de vedere, iar în cadrul emisiunilor de dezbatere, divertisment și sportive, reprezentanţii puterii și ai opoziţiei, trebuie să beneficieze de condiţii egale de exprimare.

            În perioada monitorizată recurenta-reclamantă nu a respectat aceste prevederi, în sensul că, în emisiunile de știri, reprezentanţii autorităţii publice centrale au fost prezenţi în emisiunile monitorizate în procent de 54,2% în timp ce majoritatea parlamentară și-a exprimat punctul de vedere în legătură cu problemele dezbătute în proporţie de 25,1% iar opoziţia parlamentară în proporţie de 20,7%.

            În emisiunile de dezbateri, în care au fost invitaţi să-și exprime punctele de vedere, reprezentanţii puterii au fost prezenţi în emisiunile monitorizate de 13 ori, în timp ce reprezentanţii opoziţiei au fost prezenţi de 5 ori.

            Intimata C.N.A. a precizat prin  întâmpinarea că în recursul promovat, recurenta reclamantă prezintă apărări care nu au fost cenzurate de instanţa de fond.

            Înalta Curte de Casaţie și Justiţie  constată că de fapt nu se critică instrucţiunile nr. 1/2005 sub aspectul art. 1 și 2 și nici nu este vorba de o excepţie de nelegalitate cu privire la art. 2 din instrucţiuni, ci ceea ce se invocă și contestă este modul de monitorizare operat de C.N.A.

            Potrivit art. 15(6) din Legea audiovizualului nr. 504/2002  s-a emis instrucţiunea nr. 1 din 11 octombrie 2005 privind metodologia de aplicare a deciziei nr. 519/2005. Pentru instrucţiuni și recomandări legea prevede că se fac publice, fără a fi  obligatorie publicarea lor în Monitorul Oficial. Aducerea la cunoștinţă publică s-a făcut către toţi radiodifuzării  invitaţi la sediul C.N.A. inclusiv reprezentanţii societăţii române de televiziune care nu au avut obiecţii nici la emiterea deciziei nr. 519/2005 nici la emiterea instrucţiunii nr. 1  din 11 octombrie 2005, nici a deciziei nr. 130/2006 sau nr. 187/2006.

            De altfel instrucţiunea nr. 1 din 11 octombrie 2005 a și fost publicată pe site-ul C.N.A.

            Potrivit art. 1 din instrucţiunea nr. 1 din 11 octombrie 2005, monitorizarea respectării, în cadrul programelor de știri, a regulii „celor trei părţi”, prevăzută de art. 4 alin. (1) din Decizia nr. 519/2005 se face având în vedere timpul de exprimare directă al reprezentanţilor autorităţilor publice centrale, majorităţii și opoziţiei parlamentare.

            Monitorizarea pentru regula „celor 3 părţi” se exprimă în puncte din timpul dedicat exprimării publice, în conformitate cu prevederile art. 4 din instrucţiunea nr. 1/2005.

            Cât privește susţinerea recurentului că în cazul emisiunilor de știri au fost monitorizate doar „Jurnalul de la ora 19 pe considerente de audienţă este neîntemeiată, configurând o privire simplistă a monitorizării în afara sensului art. 1 din instrucţiunea nr. 1/2005.

            Potrivit art. 45 alin. (1)  din Legea audiovizualului nr. 504/2002 cu modificările și completările ulterioare, măsurarea audienţelor și a cotelor de piaţă se realizează de instituţii specializate, în conformitate cu standardele și uzanţele internaţionale.

            Pentru monitorizarea emisiunilor de știri, s-a luat în calcul cota înregistrată la orele de maximă audienţă, care pentru recurentă o reprezintă jurnalul de la ora 19,00.

            Programul de știri „Jurnalul” difuzate la orele 19,00 pe plan naţional, are o cotă de audienţă mai mare decât cel din  cadrul ediţiei „Jurnalului de noapte” difuzat la orele 23,00. S-a contorizat exclusiv timpul de exprimare directă al reprezentanţilor autorităţilor publice centrale, majorităţii și opoziţiei parlamentare la ediţia „Jurnalului” de la ora 19.

            Aceasta este de astfel așa cum a precizat intimata practica utilizată în ţările din Uniunea Europeană care este motivată  de  realizarea ratingului în emisiunile din „prime-time”.

            Intimata a prezentat argumentul, însușit de instanţa de fond cât și de instanţa de recurs  că „a prezenta părerea unei părţi cu privire la o informaţie de interes public la o oră la care știrile sunt difuzate în timpul zilei, și a veni cu opinia celeilalte părţi difuzată, de exemplu, în ediţia știrilor de la orele 19,00 când audienţa înregistrează cota cea mai mare, nu constituie condiţii egale de exprimare, publicul telespectator nefiind informat în mod corect și obiectiv, în legătură cu opiniile exprimate de părţi”.

            Mai mult, timpul de exprimare directă al reprezentanţilor autorităţii publice centrale, majorităţii și opoziţiei parlamentare, exprimat în procente este contorizat pe întreaga durată a monitorizării din luna respectivă.

            Deci sub aspectul primului motiv de recurs susţinerea recurentei este neîntemeiată. Și sub aspectul celui de-al doilea motiv de recurs susţinerea recurentei este neîntemeiată.

            Art. 2 al instrucţiunii C.N.A. nr.1 din 11 octombrie 2005 privind metodologia de aplicare a deciziei nr. 519/2005 prevede că, monitorizarea respectării principiului „condiţiilor egale de exprimare” prevăzută în art. 5 al deciziei C.N.A. nr. 519/2005 se va face având în vedere participarea numerică a invitaţilor, astfel încât la sfârșitul fiecărei luni, participarea reprezentanţilor puterii și opoziţiei să fie egală.

            Deci scopul urmărit de art. 2 din instrucţiunile  nr. 1/1005 este asigurarea unui echilibru al apariţiilor televizate al oamenilor politici de la putere și de la opoziţie, pe fiecare lună monitorizată și nu în cadrul aceleiași emisiuni așa cum greșit interpretează recurenta. În acest fel se asigură un echilibru în privinţa condiţiilor de exprimare, lucru care nu se putea face decât printr-o evaluare numerică de ordin cantitativ.

            A proceda altfel ar însemna crearea condiţiilor pentru discriminare privind condiţiile de exprimare, ar însemna crearea unui cadru ce ar putea fi acuzat de manipulare a opiniilor politice.

            Art. 2 din instrucţiuni nu are nici o legătură cu încălcarea independenţei editoriale a radiodifuziunilor această noţiune neavând legătură cu modul de operare al monitorizării. Hotărârea atacată este legală și temeinică în mod corect reţinându-se de instanţa de fond încălcarea art. 4 și art. 5 din decizia C.N.A. nr. 519/2005 atunci când recurenta-reclamantă Societatea română de televiziune a fost amendată.

            Susţinerea din recurs că în cauză ar fi identificabilă o excepţie de nelegalitate conform art. 4 din Legea nr. 554/2004 în privinţa art. 2 din instrucţiunile C.N.A. nr. 1/2005 în sensul că   s-ar încălca independenţa editorială a  radiodifuzorilor care au deplină independenţă în a aprecia necesitatea prezenţei unei persoane într-un anumit tip de emisiuni este total neîntemeiată.

            Așa cum a precizat recurenta-reclamantă prin cererea de chemare în judecată ceea ce  o nemulţumește pe recurentă nu sunt instrucţiunile, ci în accepţiunea acesteia modul de monitorizare iar susţinerea că s-ar încălca prin instrucţiuni, independenţa radiodifuziunilor este  fără nici un suport real în cauză.

            Nu alegerea persoanei pentru astfel de emisiuni este în discuţie ci respectarea principiului ca la exprimare să se respecte regula celor 3 părţi așa cum este prevăzută de art. 3 alin. (1) din  decizia C.N.A nr. 519/2005, cu care de altfel recurenta este de acord.

Recursul a fost respins.