Luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989. Solicitarea eliberării documentelor de călătorie gratuită. Refuz nejustificat.
Legea nr.341/2004, art. 5 alin.(1) lit.k)
Legea nr.554/2004
Faptul că o persoană având calitatea de luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989, nu s-a prezentat la autoritatea competentă pentru a ridica documentele necesare valorificării drepturilor ce-i sunt conferite de art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, nu justifică atitudinea autorităţii competente de a nu-i comunica acesteia documentele solicitate, cu atât mai mult cu cât legal solicitantul nu avea obligaţia prezentării în persoană la sediul autorităţii pentru procurarea lor.
Fiind vorba astfel, de un refuz nejustificat solicitantul este îndreptăţit să primească despăgubiri materiale și morale pentru vătămarea dreptului său legitim.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 1630 din 20 martie 2007
Prin sentinţa civilă nr. 2087 din 3 octombrie 2006, Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a respins, ca neîntemeiată, acţiunea formulată de reclamantul TG în contradictoriu cu pârâţii Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989,” S.C. „METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N. Transport Feroviar de Călători „C.F.R. Călători” – S.A., prin care solicita obligarea primului pârât să-i predea documentele ce-i asigură, pentru anul 2006 și, respectiv, pentru anii 2006-2007, exercitarea drepturilor conferite de art. 5 alin. (1) lit. k) din Legea nr. 341/2004, obligarea celorlalţi doi pârâţi să-i predea aceste documente și obligarea pârâţilor vinovaţi de nepredarea documentelor la plata de despăgubiri pentru împiedicarea exercitării dreptului legal menţionat, începând cu luna martie 2006 și până la data predării documentelor respective, cuantumul acestor despăgubiri fiind precizat la 20 RON/lună, în cazul călătoriei cu metroul, și la 2400 RON/an, în cazul călătoriei pe cale ferată, precum și obligarea pârâţilor la plata de penalităţi pe zi de întârziere, în cuantum de 100 RON, cu plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut, că nu există nici o dispoziţie legală care să permită expedierea prin poștă a documentelor solicitate de reclamant, o asemenea operaţiune fiind, de altfel, supusă riscului pierderii documentelor sau ajungerii lor în posesia altei persoane, revenind reclamantului obligaţia de a se prezenta la sediul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor, în timpul programului cu publicul, pentru a primi documentele solicitate, ceea ce, însă, acesta nu a făcut.
Reclamantul a declarat recurs, arătând că judecătorul fondului nu și-a motivat în drept soluţia, limitându-se la un simplu raţionament ce se plasează însă în afara chestiunilor legale ce ar fi trebuit analizate, întrucât nu s-a solicitat de către reclamant expedierea prin poștă a documentelor de transport gratuite.
Recurentul a arătat că instanţa de fond deși trebuia să oblige autorităţile pârâte la predarea documentelor de transport gratuite, a reţinut culpa sa, deși nu este stipulată în lege obligaţia de prezentare a beneficiarului la sediul pârâţilor pentru a intra în posesia documentelor de transport ce i se cuvin.
În fine, recurentul-reclamant, învederând că a dovedit în susţinerea acţiunii sale că are calitatea de beneficiar al dreptului conferit prin art.5 lit.k din Legea nr.341/2004, și că nu i s-a răspuns petiţiei din data de 8.05.2005, a precizat că la mijlocul lunii decembrie 2006, Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989 i-a înmânat documentele solicitate, necesare transportului gratuit pe linia ferată și metrou aferente anului 2006. Drept urmare, recurentul și-a restrâns și precizat ulterior recursul de faţă ca și acţiunea iniţială în sensul expres menţionat în partea introductivă a prezentei hotărâri.
Recursul este fondat.
Recurentul-reclamant, deţinător al unui certificat eliberat la data de 23.12.2005, ce confirmă titlul de „Luptător pentru victoria revoluţiei române din decembrie 1989 – Luptător rănit și reţinut”, beneficiază de drepturile conferite de Legea nr.341/2004, astfel cum o atestă chiar acest document, incluzând transportul urban gratuit cu mijloacele de transpot în comun și, anual, 12 călătorii gratuite pe calea ferată, la clasa I dus-întors cu toate categoriile de trenuri de călători (art.5 alin.1 lit.k din Legea nr.341/2004).
Rezultă totodată, incontestabil, că urmare a demersurilor întreprinse de recurentul-reclamant în vederea obţinerii documentelor care să-i permită transportul gratuit cu trenul și metroul și a răspunsurilor primite de la intimaţii S.C. „METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” – S.A., prin care i s-a comunicat că respectivele documente se distribuie numai de intimata Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, acesta s-a adresat la data de 8.05.2006 intimatei cu aceeași solicitare, la care însă, nu a mai primit nici un răspuns.
Înalta Curte apreciază că în sensul Legii nr.554/2004, recurentul-reclamant a dovedit vătămarea ce i-a fost produsă în dreptul său legal conferit de Legea nr.341/2004 prin nesoluţionarea de către autoritatea competentă respectiv intimata - pârâtă Secretariatul de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, a solicitărilor sale legitime, cu atât mai mult cu cât, contrar celor reţinute de către instanţa de fond, nu se poate stabili o culpă în sarcina recurentului-reclamant prin simplul fapt al neprezentării la sediul autorităţilor emitente, pentru înmânarea documentelor solicitate, câtă vreme o astfel de obligaţie și/sau procedură nu este legal prevăzută.
Apărarea intimatei în sensul postării pe site-ul autorităţii a informaţiilor necesare pentru emiterea acestor documente nu prezintă, în opinia Înaltei Curţi, relevanţă din perspectiva prevederilor Legii nr.554/2004, refuzul de soluţionare a solicitării recurentului – reclamant apărând astfel ca total nejustificat.
În fine, pe acest ultim aspect Înalta Curte nu poate să nu reţină că și împrejurarea survenită ulterior pronunţării hotărârii atacate, constând în predarea către recurent a documentelor solicitate, necesare transportului gratuit pe calea ferată și cu metroul pentru anul 2006, de către reprezentantul Secretariatului de Stat pentru Problemele Revoluţionarilor din Decembrie 1989, efectuată prin intermediul executorului judecătoresc, la sediul acestuia, reprezintă un argument în plus în sensul celor arătate, respectiv a inexistenţei unei obligaţiii legale prevăzute în sarcina solicitantului, care să poată paraliza sau măcar justifica atitudinea pasivă a autorităţii competente să emită documentele de transport.
Reţinând așadar vătămarea produsă recurentului-reclamant, potrivit art.1 din Legea nr.554/2004, Înalta Curte, urmare a admiterii recursului și a modificării hotărârii atacate, a admis în parte acţiunea restrânsă a reclamantului-recurent, respectiv în ceea ce privește acordarea despăgubirilor pentru daunele materiale și morale cauzate, potrivit art.18 alin. (3) din Legea nr.554/2004, în cuantumul solicitat și în mod obiectiv cuantificat de recurentul – reclamant și care, de altfel nici nu a fost contestat, de intimaţii-pârâţi.
Cum din actele și lucrările dosarului nu a rezultat nici o culpă din partea intimatelor pârâte S.C. „METROREX CFR CĂLĂTORI” – S.A. și S.N.T.F.C. „C.F.R. Călători” – S.A. în ceea ce privește nesoluţionarea solicitărilor legitime formulate de recurentul-reclamant TG, în condiţiile în care nu le revin competenţe în emiterea unor astfel de documente, Înalta Curte a dispus numai obligarea pârâtei-intimate la plata despăgubirilor către acesta, în cuantum de 180 lei reprezentând contravaloare călătorii metrou și la 617 lei contravaloare călătorii pe calea ferată. Totodată a respins ca neîntemeiate celelalte cereri ale recurentului faţă de celelalte două pârâte – intimate, cu aplicarea art.274 – 276 Cod procedură civilă în același sens.