Funcţionar public. Modificarea raporturilor de serviciu prin voinţa unilaterală a autorităţii publice. Revocarea detașării. Legalitate.

Legea nr.188/1999, art. 77

 

Detașarea dispusă pe o perioadă de 6 luni fiind, potrivit art.77 din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarului public, o măsură unilaterală, dispusă din iniţiativa și în interesul instituţiei publice în care urmează să-și desfășoare activitatea funcţionarul public, poate fi revocată sau modificată, chiar dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte.

            Totodată, măsura de revocare sau modificare a detașării poate fi dispusă și în perioada în care raporturile de muncă sunt suspendate de drept ca urmare a incapacităţii temporare de muncă, reglementarea din Codul muncii cu care se completează Legea nr. 188/1999, interzicând într-o astfel de situaţie doar măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.

 

Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,

                                                                   Decizia nr. 1697 din 21 martie 2007

 

Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public, în forma republicată în M.Of. nr. 251 din 22/03/2004, cu modificările și completările ulterioare. Legea nr. 188/1999 a fost republicată în M.Of. nr. 365 din 29/05/2007, articolele căpătând o nouă numerotare.

 

 

            Prin cererea înregistrată sub nr. 174/F/CA/2006 la Curtea de Apel Brașov, secţia de contencios administrativ și fiscal, reclamantul  AM a chemat în judecată pe pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor București, solicitând ca prin  sentinţa ce se va pronunţa instanţa să anuleze ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 200/1 februarie 2006 și ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 201/1 februarie 2006, cu obligarea la plata cheltuielilor de judecată.

            În motivarea acţiunii reclamantul a precizat că prin Ordinul nr. 7543/2 noiembrie 2005 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor, a fost detașat să lucreze o perioadă de 6 luni la Ministerul Administraţiei și Internelor – Punctul Naţional Focal, ulterior prin cele două ordine atacate nr. 200/1 februarie 2006 și respectiv nr. 201/1 februarie 2006, s-a transformat delegarea în detașare, limitându-i–se astfel dreptul de a promova în cariera sa profesională, pierzând o serie de sporuri ce i se cuveneau conform legii, salariul de merit, spor pentru condiţii vătămătoare, etc., într-un cuvânt producându-i-se pagube materiale și morale.

            Se invocă prin acţiune, excesul de putere al pârâtei Agenţia Naţională a Vămilor, deoarece a modificat  retroactiv detașarea sa pe o perioadă de 6 luni, într-o delegare de 90 zile, prin  Ordinul nr. 200/1 februarie 2006, iar prin  Ordinul nr. 201/1 februarie 2006, subsecvent primului, i-a încetat și delegarea prin cele două Ordine, încălcându-se dispoziţiile art.5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995.

            A susţinut  reclamantul că cele două ordine contestate sunt nelegale și pentru faptul că ele au fost emise în perioada în care se afla în incapacitate temporară de muncă, fiind spitalizat în luna februarie 2006 conform certificatului medical din 13 februarie 2006, acestea fiindu-i comunicate  abia la 13 martie 2006,  cu ocazia unui alt dosar  aflat pe rolul instanţei, când a constatat și modificările efectuate în carnetul său de muncă.

            Pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată și ca o consecinţă menţinerea celor două ordine, aceasta precizând că detașarea dispusă de pârâtă ca și măsură și act administrativ, poate fi revocată sau modificată fără acordul funcţionarului public, nefiind aplicabile prevederile Hotărârii Guvernului nr. 543/1995 care interzice fracţionarea delegărilor și detașărilor și nu revocarea sau modificarea lor.

            La termenul din 30 iulie 2006, reclamantul și-a precizat acţiunea, în sensul că a solicitat pe lângă anularea  celor două ordine și obligarea pârâtei la despăgubiri, reprezentând echivalentul  sporurilor legale, aplicate la salariul de bază din perioada 1 decembrie 2005 – 9 mai 2006,  respectiv indemnizaţia de conducere, salariul de merit, spor  de port-armă și spor pentru condiţii vătămătoare, cuantum neimpozabil.

            Faţă de această precizare de acţiune, pârâta a invocat excepţia prematurităţii, solicitând respingerea sa, întrucât nu s-a formulat de reclamant plângere prealabilă cu privire la acest petit, ceea ce conduce la inadmisibilitatea acesteia.

            S-au administrat probatorii cu acte  și în urma analizării acestora, prima instanţă a pronunţat sentinţa nr. 176/F din 11 septembrie 2006, prin care a admis excepţia prematurităţii formulării precizării de acţiune de către reclamant în contradictoriu cu pârâta  Autoritatea  Naţională a Vămilor, invocată  de aceasta, respingând astfel ca prematură, precizarea de acţiune privind despăgubirile solicitate.

            Prin aceeași sentinţă, a admis acţiunea formulată de reclamant și a dispus anularea Ordinelor cu nr. 200/1 februarie 2006 și nr. 201/1 februarie 2006, ambele emise de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, obligând pârâta și la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 4 lei RON taxa judiciară de timbru și 0,30 lei RON timbru judiciar și 700 lei RON, onorariu de avocat.

            Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut că potrivit Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005 emis de pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor, reclamantul a fost detașat pentru o perioadă de 6 luni începând cu 1 decembrie 2005 la Ministerul Administraţiei și Internelor – Punctul Naţional  Focal, având funcţia de manager public în cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor , ordinul respectiv neputând fi modificat în delegare, pentru că acesta a fost emis în baza adresei nr. 96521/23 septembrie 2005 a Ministerului Administraţiei și Internelor, pârâta fiind de acord cu  detașarea unui număr de persoane, printre care și reclamantul, iar câtă vreme ordinul de detașare nu a fost anulat, nu se putea dispune modificarea lui în delegare.

            A mai reţinut instanţa de fond, că pârâta a emis Ordinul nr. 200/1 februarie 2006, cu încălcarea prevederilor legale, în sensul că deși reclamantul se afla în incapacitate de muncă, totuși pârâta a procedat la modificarea detașării în delegare, ceea ce reprezintă încălcarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995, întrucât a fracţionat efectiv „detașarea” de la 6 luni la 90 de zile, chiar dacă a  numit-o delegare.

            Prin Ordinul nr. 200/1 februarie 2006 s-a dispus retroactiv modificarea detașării, începând cu 1 decembrie 2005, ceea ce este inadmisibil, chiar și în condiţiile în care Ministerul Administraţiei și Internelor cu adresele  nr. 144281/6 ianuarie 2005 și 144281/30 ianuarie 2006 a solicitat Autoritatea Naţională a Vămilor anularea Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005, ca urmare a faptului că Agenţia Naţională a Funcţionarilor publici nu a avizat detașarea reclamantului pe funcţia de manager public.

            În ce privește Ordinul nr. 201/1 februarie 2006, prin care   s-a dispus   încetarea aplicabilităţii Ordinului nr. 200/1 februarie 2006, se arată de către instanţa de fond că și acesta este emis nelegal, pentru că de asemenea s-au încălcat dispoziţiile  art. 5  din Hotărârea Guvernului  nr. 543/1995, pârâta pe cale ocolită încercând să anuleze efectele primului act administrativ, adică a Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005, de detașare, ordin care intrase deja în circuitul civil, fiind operat în carnetul de muncă al reclamantului.

            Referitor la despăgubirile solicitate de reclamant, prin precizarea de acţiune formulată ulterior, instanţa de fond a reţinut că acestea sunt  prematur formulate, atâta vreme cât cele două ordine contestate nu au fost anulate irevocabil ele putând fi solicitate și separat printr-o altă acţiune, chiar dacă nu au făcut obiectul unei plângeri  prealabile.

            Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Autoritatea Naţională a Vămilor Brașov – prin Direcţia Regională Vamală Brașov, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie și susţinând în esenţă că în mod greșit instanţa de fond a dispus anularea celor două ordine nr. 200/1 februarie 2006 și nr. 201/1 februarie 2006, ignorând faptul că acestea au fost emise cu  respectarea dispoziţiilor  art. 77 din Legea  nr. 188/1999 privind Statutul  Funcţionarilor Publici, conform cărora măsura detașării  dispusă pe o perioadă de 6 luni  poate fi revocată sau modificată, chiar dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte, fiind o măsură unilaterală, dispusă din iniţiativa și în interesul  instituţiei publice, care nu presupune acordul funcţionarului public, fiind prevăzută numai situaţia refuzului din partea acestuia.

            De asemenea susţine recurenta, măsura de revocare sau modificare a detașării  de transformare a acesteia în delegare, poate fi dispusă în perioada în care raporturile de muncă  sunt suspendate de drept, ca urmare a incapacităţii temporare de muncă (concediu) , Codul muncii (dreptul comun cu care se completează Legea nr. 188/1999) interzicând doar măsura desfacerii disciplinare a contractului de muncă.

            Nu au fost încălcate dispoziţiile art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995, așa cum susţine intimatul – reclamant, pentru că acest text de lege interzice doar fracţionarea delegărilor și detașărilor și nu modificarea acestora.

             Intimatul – reclamant a depus concluzii scrise, solicitând instanţei, respingerea recursului ca nefondat și menţinerea sentinţei recurate ca fiind legală și temeinică.

            Recursul este fondat.

            Ordinul nr. 7543 din 2 noiembrie 2005 emis de Autoritatea Naţională a Vămilor prin care reclamantul – intimat  MA  - manager public   la Direcţia Supraveghere și Control Vamal din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor a fost detașat, începând cu 1 decembrie 2005 la Ministerul Administraţiei și Internelor – Punctul Naţional Focal pe o perioadă de 6 luni, a avut în vedere adresa cu nr. 96521/23 septembrie 2005 a Ministerului Administraţiei și Internelor, prin care se stabilea în baza Raportului de Suplimentare pe anul 2004 pentru Planul de Acţiune 2004 – 2006 detașarea de personal vamal la Centrul de Cooperare Poliţienească Internaţional (Punctul Naţional Focal).

            Detașarea nu a avut la bază avizul Agenţiei Naţionale a Funcţionarilor Publici, din adresa cu nr. 1031636 din 30 ianuarie 2006, a acestei autorităţi, rezultând că nu era posibilă detașarea intimatului – reclamant – manager public  pe o funcţie publică de execuţie, nefiind asigurată respectarea dispoziţiilor art. 77 din Legea nr. 188/1999 republicată cu modificările ulterioare, raportate la prevederile  Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 56/2004 cu modificările  și completările ulterioare și ale Hotărârii Guvernului nr. 783/2005.

            Prevederile art. 77 alin. (1), alin. (2) și alin. (4) teza 1 din Legea nr. 188/1999 republicată, cu modificările ulterioare ce reglementează situaţia modificării raporturilor de serviciu prin detașare  și prevăd că aceasta se dispune  în interesul autorităţii sau instituţiei publice în care urmează să își desfășoare activitatea funcţionarul public, precizează că „detașarea se poate dispune doar dacă pregătirea profesională a funcţionarului public corespunde atribuţiilor și responsabilităţilor funcţiei publice pe care urmează să fie detașat. Pe perioada  detașării funcţionarul public își păstrează funcţia publică și salariul”.

            Având în vedere aceste dispoziţii legale, precum și faptul că Ministerul Administraţiei și Internelor a comunicat recurentei – pârâte că nu poate da curs Ordinului nr. 7543/2 noiembrie 2005 privind detașarea intimatului – reclamant, recurenta – pârâtă a emis iniţial Ordinul nr. 200/1 februarie 2006 prin care a modificat Ordinul de detașare în delegare pe o perioadă de 90 de zile, iar ulterior în aceeași zi, a emis Ordinul nr. 201/1 februarie 2006 prin care a constatat că începând cu data de 1 februarie 2006 își încetează aplicabilitatea ordinului emis iniţial.

            Contrar celor susţinute  de prima instanţă, cele două ordine au fost emise cu respectarea dispoziţiilor legale în materie, art. 76 și art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, republicată, cu modificările ulterioare.

            Măsura detașări dispusă pe o perioadă de 6 luni poate fi revocată sau modificată, chiar dacă a intrat în circuitul civil și a produs efecte, pentru că este o măsură unilaterală dispusă din iniţiativa și interesul instituţiei publice, în care urmează să-și desfășoare activitatea funcţionarul public așa cum se prevede în mod expres în art. 77 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarului public. Legea în art. 77 alin. (3) reglementează doar situaţia când funcţionarul public poate refuza măsura detașării în anumite situaţii.

            Totodată, această măsură de revocare/modificare a detașării și transformare a acesteia în delegare, poate fi dispusă și în perioada în care raporturile de muncă sunt suspendate de drept, ca urmare a incapacităţii temporare de muncă, în speţă, intimatul – reclamant susţinând că a fost în concediu medical, reglementarea din Codul muncii cu care se completează  Legea nr. 188/1999, interzicând doar măsura desfacerii  disciplinare a contractului de muncă.

             Oricum prin emiterea Ordinului nr. 201/1 februarie 2006, prin care s-a constatat că începând cu data de 1 februarie 2006  își încetează aplicabilitatea  Ordinul Autorităţii Naţionale a Vămilor nr. 200/1 februarie 2006, prin care intimatul – reclamant a fost delegat la Ministerul Administraţiei și Internelor – Punctul Naţional Focal, recurenta – pârâtă a avut în vedere și faptul că potrivit textului de lege – art. 76 din legea privind Statutul Funcţionarului public, este permisă delegarea, ca act unilateral al instituţiei fără acordul persoanei delegate, numai pe o perioadă de 60 de zile, peste această perioadă până la 90 de zile  fiind necesar acordul scris al persoanei în cauză.

            Nu poate fi reţinută nici încălcarea art. 5 din Hotărârea Guvernului nr. 543/1995, așa cum susţine  intimatul reclamant și instanţa de fond, pentru că acest text de lege interzice fracţionarea detașărilor și delegărilor și nu modificarea acestora.

            Așa fiind se constată că numai printr-o interpretare eronată  a textelor de lege aplicabile în speţă, instanţa de fond a concluzionat că trebuie a fi anulate, cele două ordine contestate, considerent pentru care recursul se privește ca fondat și urmează a fi admis, cu consecinţa modificării sentinţei atacate în sensul respingerii acţiunii formulate de reclamantul MA ca neîntemeiată.

            Constatând că cele două ordine nr. 200/1 februarie 2006 și nr. 201/1 februarie 2006, au fost emise cu respectarea  legii, nu mai poate fi pusă în discuţie problema existenţei unui prejudiciu adus reclamantului – recurent, pretenţiile formulate fiind subsecvente obiectului principal al acţiunii acela de anulare a celor două ordine, fiind inutilă astfel analizarea lor în calea de atac a recursului.

            Recursul a fost admis.