Contract administrativ. Procedură prealabilă. Condiţii de formă.
Legea nr.554/2004, art.7 alin. (6)
Potrivit art. 7 alin. (6) din Legea nr. 554/2004, în situaţia contractelor de natură administrativă, procedura prealabilă ce urmează a fi îndeplinită, îmbracă forma concilierii prevăzută în cazul litigiilor comerciale, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile art. 720¹ Cod procedură civilă.
Această procedură poate fi considerată îndeplinită, chiar dacă din corespondenţa purtată între părţi lipsește invitaţia expresă la conciliere, scopul urmărit de legiuitor fiind atins în condiţiile în care, din această corespondenţă rezultă fără echivoc, atât încercarea reclamantului de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului apărut, cât și comunicarea către pârât a pretenţiilor bănești formulate, cu indicarea temeiului legal al acestora.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 1789 din 27 martie 2007
Prin sentinţa nr. 67 din 29 martie 2006 – urmare a sesizării de către Judecătoria Rădăuţi, prin sentinţa civilă nr. 3094/2005, de declinare a competenţei – Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, contencios administrativ și fiscal a respins, ca inadmisibilă, acţiunea formulată de reclamantul Consiliul Local al comunei H, prin primar, în contradictoriu cu pârâta Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală și Pescuit, fostă Agenţia SAPARD București, prin care solicita obligarea pârâtei la plata sumei de 1.131.100.306 ROL, reprezentând cheltuieli efectuate cu organizarea de șantier, foloase nerealizate pentru organizare de șantier, taxe ISC, dobândă achitată, precum și foloase nerealizate, sumă derivând din executarea contractului cadru de finanţare încheiat de reclamantă cu pârâta în 2003.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a admis excepţia neîndeplinirii procedurii administrative prealabile, reţinând, că reclamanta nu a respectat prevederile art. 7 alin. (1) și (6) din Legea nr. 554/2004 și art. 7201 din Codul de procedură civilă, referitoare la procedura concilierii directe, adresele nr. 270 din 9 februarie 2006 și, respectiv, nr. 398 din 23 februarie 2005 înaintate pârâtei nefăcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută de dispoziţiile legale menţionate.
Reclamantul a declarat recurs, arătând că instanţa de fond în mod greșit a apreciat în cauză, că adresele nr.270/2006 și respectiv nr.398/2005 nu pot fi considerate ca făcând dovada îndeplinirii procedurii prealabile, în modalitatea prevăzută de art.7201 Cod procedură civilă. În ciuda faptului că nici unul din aceste înscrisuri nu poartă denumirea de plângere și chiar dacă urmare a respectivelor demersuri nu s-a mai încheiat, formal, un proces-verbal de conciliere, recurentul susţine că din conţinutul lor rezultă fără dubiu încercările de soluţionare pe cale amiabilă a litigiului, după cum o demonstrează de altfel și corespondenţa ce a urmat și poziţia intimatei pârâte.
Recursul este fondat.
Incontestabil, contractul cadru încheiat de părţi la data de 19.02.2003 din care derivă pretenţiile bănești ce formează obiectul acţiunii de faţă are natură administrativă.
Așa fiind potrivit art.7 alin.(6) din Legea nr.554/2004, procedura prealabilă ce urmează a fi îndeplinită îmbracă forma concilierii în cazul litigiilor comerciale, fiind aplicabile în mod corespunzător prevederile art.7201 Cod procedură civilă.
Potrivit acestui din urmă text legal, în materie comercială, înainte de introducerea cererii de chemare în judecată, reclamantul trebuie să încerce soluţionarea litigiului prin concilierea directă cu cealaltă parte. În acest scop, reclamantul trebuie să convoace partea adversă, comunicându-i pretenţiile sale și temeiul legal precum și actele pe care se întemeiază acestea, urmând ca rezultatul concilierii să fie consemnat într-un înscris cu arătarea pretenţiilor reciproce și a punctelor de vedere ale părţilor referitoare la obiectul litigiului.
Contrar celor reţinute de instanţa de fond, Înalta Curte apreciază că prin corespondenţele trimise pârâtei – intimate anterior datei de introducere a acţiunii în contencios administrativ, respectiv prin adresele nr.1488/8.02.2005 și nr.398/23.02.2005, la care se adaugă și răspunsurile primite, recurenta-reclamantă a îndeplinit procedura prealabilă a concilierii, în spiritul prevederilor art.7201 Cod procedură civilă.
Astfel deși este adevărat că strict formal, adresele în cauză nu îndeplinesc chiar toate condiţiile prevăzute de art.7201 Cod procedură civilă, lipsind în primul rând invitaţia formală, expresă, la conciliere, Înalta Curte apreciază că se impune interpretarea logică, și realistă a prevederilor art.7201 Cod procedură civilă tocmai pentru ca acestea să-și atingă scopul avut în vedere de legiuitor și fără a împiedica nejustificat părţile în realizarea drepturilor lor.
Din această perspectivă Înalta Curte, examinând înscrisurile sus menţionate împreună cu răspunsurile transmise de intimata-pârâtă, reţine că finalitatea și sensul urmărit de legiuitor prin această prevedere, a fost pe deplin atins, pe de o parte pentru că rezultă fără echivoc încercarea reclamantului – recurent de soluţionare pe cale amiabilă litigiului apărut, iar pe de altă parte, comunicarea către intimata-pârâtă a pretenţiilor bănești formulate ca și a temeiului legal al acestora.
La rândul său, intimata – pârâtă și-a exprimat poziţia și punctul de vedere faţă de pretenţiile reclamantului-recurent, prin adresele de răspuns, depuse la dosar.
În aceste condiţii, reţinând și demersurile ulterioare ale părţilor, Înalta Curte apreciază că ar fi excesiv de formală și în afara scopului urmărit de legiuitor interpretarea în sensul că în cauză nu s-a realizat încercarea de conciliere prevăzută de art.7201 Cod procedură civilă pentru a se putea promova acţiunea de faţă.
Recursul a fost admis iar cauza a fost retrimisă spre rejudecare aceleiași instanţe în vederea cercetării și analizării fondului cererii reclamantului.