Excepţie de nelegalitate a art. 2 din Normele metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creșterii copilului aprobate prin H.G. nr. 1825/2005. Excepţie admisă.
O.U.G. nr. 148/2005
Acordarea indemnizaţiei lunare de creștere a copiilor trebuie făcută, în virtutea dispoziţiilor O.U.G. nr.148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creșterii copilului, prin raportare la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul nașterilor.
Este nelegală prevederea cuprinsă în art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005, ce definește nașterea drept aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, ce adaugă astfel actului normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă și una multiplă.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 1947 din 4 aprilie 2007
Notă: H.G. nr. 1825/2005 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creșterii copilului, publicată in M. Of. nr. 7 din 04/01/2006, a fost abrogată de H.G. nr. 1025/2006, publicată în M.Of. nr. 704 din 17/08/2006
Prin acţiunea înregistrată la 28 aprilie 2006, reclamantul SI a solicitat anularea deciziei nr. 58 din 9 februarie 2006 emisă de pârâta Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureș și obligarea pârâtei la plata indemnizaţiei lunare în sumă de 800 RON pentru fiecare din minorii săi gemeni, născuţi la data de 25 mai 2004.
Reclamantul a invocat excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art. 2 și 3 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 pe care s-a întemeiat decizia contestată și prin încheierea de la 15 iunie 2006, Tribunalul Maramureș a dispus sesizarea Curţii de Apel Cluj pentru soluţionarea excepţiei.
În motivarea excepţiei, s-a susţinut că dispoziţiile art. 2 alin. (1), (2) și (3) din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 nu sunt în concordanţă cu prevederile art. 6 alin. (1) din O.U.G. nr. 148/2005, potrivit cărora concediul și indemnizaţia lunară se cuvin pentru fiecare din primele trei nașteri sau, după caz, pentru primii trei copii.
Prin sentinţa civilă nr. 314 din 4 septembrie 2006, Curtea de Apel Cluj a respins excepţia de nelegalitate invocată de reclamant, reţinând că Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 a fost abrogată și că eventuala sa nelegalitate a fost înlăturată prin efectul abrogării.
Această sentinţă a fost casată prin decizia nr. 3.358 din 11 octombrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie și Justiţie – Secţia de contencios administrativ și fiscal, ca urmare a admiterii recursului declarat de reclamant și s-a trimis cauza spre rejudecare la aceeași instanţă. Instanţa de recurs a constatat că, deși actul administrativ atacat a fost abrogat, a produs efecte juridice prin emiterea deciziei deduse judecăţii, motiv pentru care se impunea soluţionarea excepţiei invocate de reclamant.
În fond după casare, Curtea de Apel Cluj – Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunţat sentinţa civilă nr. 34 din 22 ianuarie 2007, prin care a admis excepţia și a constatat nelegalitatea dispoziţiilor art. 2 din Normele metodologice de aplicare a Ordonanţei de Urgenţă a Guvernului nr. 148/2005 aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005.
Instanţa de fond a reţinut că prin definiţia dată noţiunii de naștere, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 încalcă acte normative cu forţă superioară și instituie discriminări între persoane aflate în situaţii identice, respectiv între copiii proveniţi din aceeași naștere și cei rezultaţi dintr-o naștere simplă, care beneficiază de întreaga indemnizaţie.
Acordarea acestei indemnizaţii lunar și nu doar la momentul nașterii, o singură dată, confirmă că definiţia nașterii, avută în vedere la adoptarea O.U.G. nr. 148/2005, trebuie raportată la numărul de copii rezultaţi din naștere. De asemenea, s-a reţinut că la adoptarea acestui act normativ, legiuitorul a avut în vedere situaţia cea mai frecventă, aceea a nașterii simple, ceea nu poate exclude din sfera de aplicare și situaţiile de excepţie, înlăturând de la beneficiul legii anumite categorii de persoane, fără existenţa unei justificări obiective.
Împotriva acestei sentinţe, au declarat recurs pârâţii Guvernul României și Direcţia de Muncă, Solidaritate Socială și Familie Maramureș, solicitând casarea hotărârii în baza art. 304 pct. 9 și art. 3041 Cod procedură civilă și respingerea ca neîntemeiată a excepţiei de nelegalitate.
Recurenţii au susţinut că dispoziţiile art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 sunt conforme O.U.G. nr. 148/2005, care a prevăzut acordarea unei singure indemnizaţii lunare, indiferent de numărul de copii rezultaţi în urma nașterii, astfel cum s-a constatat în decizia nr. 937/2006 pronunţată de Curtea Constituţională.
Guvernul României a arătat că instanţa de fond nu a avut în vedere că măsurile de protecţie socială prevăzute de legea în aplicarea căreia a fost emis actul normativ contestat urmăresc îmbunătăţirea echilibrului social-economic al familiei și nu reprezintă măsuri de protecţie a copilului, cum sunt cele privind alocaţia de stat pentru copii.
Recurentul a precizat că norma legală a recunoscut dreptul la acordarea unei singure indemnizaţii pentru familie, chiar dacă aceasta are doi copii gemeni și că aceeași reglementare a fost menţinută de noile norme de aplicare a Ordonanţei de urgenţă, aprobate prin Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006.
Recursurile sunt nefondate.
Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 a fost adoptată pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a O.U.G. nr. 148/2005 privind susţinerea familiei în vederea creșterii copilului.
Prin acest act normativ au fost definiţi beneficiarii și situaţiile de eligibilitate pentru acordarea dreptului de indemnizaţie pentru creșterea copilului și au fost prevăzute condiţiile și procedurile de acordare a dreptului.
Normele metodologice prevăzute în art. 2 sunt însă în contradicţie cu dispoziţiile legale pentru aplicarea cărora au fost emise, deoarece definiţia stabilită pentru naștere, ca element de referinţă în acordarea indemnizaţiei lunare, creează o discriminare între persoanele aflate în situaţii identice, fără să există o justificare de ordin obiectiv.
Instanţa de fond a apreciat corect că acordarea indemnizaţiei lunare a fost raportată prin art. 6 din O.U.G. nr. 148/2005 la numărul copiilor născuţi, iar nu la numărul nașterilor, situaţie în care dispoziţiile art. 2 din normele metodologice sunt nelegale. Definind nașterea ca reprezentând aducerea pe lume a unuia sau a mai multor copii vii, art. 2 din Hotărârea Guvernului nr. 1825/2005 completează în mod nelegal actul normativ cu forţă superioară în aplicarea căruia a fost adoptat și încalcă principiul egalităţii de tratament între copiii proveniţi dintr-o sarcină simplă și multiplă.
Recurenţii au criticat neîntemeiat soluţia instanţei de fond, iar referirea la decizia nr. 937 din 19 decembrie 2006 pronunţată de Curtea Constituţională nu are relevanţă în prezenta cauză, întrucât intimatul-reclamant nu a invocat neconstituţionalitatea dispoziţiilor art. 6 alin. 1 din O.U.G. nr. 148/2005, motivând că acestea au fost încălcate prin actul administrativ contestat pe cale incidentă.
De asemenea, sunt fără relevanţă în prezentul litigiu susţinerile privind reglementarea cuprinsă în Hotărârea Guvernului nr. 1025/2006, avându-se în vedere că acest act normativ nu este aplicabil fondului pricinii, având ca obiect alte forme de protecţie socială acordate familiilor cu copii în vârstă de până la 2 ani, respectiv 3 ani în cazul copiilor cu handicap, cu începere de la 1 ianuarie 2007.
Faţă de titlul și obiectul de reglementare al actului administrativ contestat, va fi respinsă și susţinerea recurentului că indemnizaţia lunară nu reprezintă o măsură de protecţie a copilului, cu atât mai mult cu cât beneficiarul dreptului rezultă din norma legală cuprinsă în art. 6 din ordonanţa de urgenţă și nu poate fi stabilit prin trimitere la actele normative referitoare la alte forme de protecţie socială.
Recursurile au fost respinse ca nefondate.