Ședințe de judecată: Ianuarie | | 2025
Sunteți aici: Pagina de început » Detalii jurisprudență

 

 

Brevet de invenție. Anulare. Înscrierea în Registrul Național al Brevelor de Invenție a mențiunii anulării. Caracterul operațiunii. Instanță competentă să judece cererea de radiere.

Legea nr. 64/1991

Legea nr. 554/2004

 

           

Este admisibilă pe calea contenciosului administrativ acțiunea având ca obiect radierea înscrierii în Registrul Național al Brevetelor a mențiunii de anulare a unui brevet de invenție. Această operațiune a înscrierii, cuprinzând o manifestare de voință cu caracter individual a unui organ de specialitate al administrației publice centrale aflat în subordinea Guvernului – OSIM -  de natură să  modifice sau să  stingă anumite raporturi juridice, întrunește elementele definitorii prevăzute de art. 2 lit. c) din Legea nr. 554/2004, în ceea ce privește actul administrativ.

În condițiile în care Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție, nu reglementează nicio procedură prin care un inventator se poate apăra în cazul în care fără cunoștința lui i-a fost anulat brevetul de invenție, respingerea ca inadmisibilă a acțiunii acestuia formulată pe calea contenciosului administrativ ar conduce la încălcarea dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, în sensul îngrădirii accesului acestuia la un tribunal.

 

Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,

                                                                   Decizia nr. 2420 din 10 mai 2007

 

             Prin cererea adresată Curții de Apel București, reclamanții PV, RI, CM, ș.a. au chemat în judecată Oficiul de Stat pentru Invenții și Mărci (O.S.I.M.) solicitând anularea actului administrativ, prin care pârâtul O.S.I.M. a dispus înscrierea în Registrul Național al Brevetelor de Invenție a mențiunii hotărârii de anulare a brevetului de invenție nr. 101922 și publicarea în B.O.P.I. nr. 1/2006 a dispozitivului sentinței civile nr. 330/2005 a Tribunalului București – Secția a V-a civilă și a Încheierii de ședință din 1 septembrie 2005 a aceluiași tribunal, obligarea pârâtului O.S.I.M. să radieze din Registrul Național al Brevetelor de Invenție mențiunea hotărârii de anulare a brevetului de invenție nr. 101922, să fie obligat pârâtul O.S.I.M. să publice în B.O.P.I. – hotărârea judecătorească definitivă și irevocabilă ce se va pronunța în cauză, cu obligarea la  plata cheltuielilor de judecată.

            Curtea de Apel București – Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 3617/13 decembrie 2006 a admis excepția inadmisibilității și a respins cererea reclamanților ca inadmisibilă.

            Pentru a motiva această soluție, instanța de fond a reținut că în speță, nu rezultă că efectuarea operațiunii de înscriere în Registrul Național al Brevetelor de Invenție a mențiunii de anulare a brevetului de invenție și publicarea în B.O.P.I.  dispozitivului sentinței civile nr. 330/2005 a Tribunalului București reprezintă un act administrativ așa cum este el definit de Legea nr. 554/2004, fiind însă operațiuni obligatorii prevăzute în sarcina O.S.I.M. de art. 40 din Legea nr. 64/1991 privind brevetele de invenție.

            Pentru că nu au fost îndeplinite condițiile prevăzute de lege – art. 1 din Legea nr. 554/2004 și pentru că Legea nr. 64/1991 prevede o procedură specială a fost respinsă acțiunea ca inadmisibilă.

            Împotriva acestei sentințe reclamanții au declarat recurs, arătând că punerea în executare a sentinței civile nr. 330/7 aprilie 2005 a Tribunalului București – Secția a V-a civilă de către O.S.I.M., deși această hotărâre nu îi era opozabilă, a reprezentat o manifestare de voință care este un act administrativ în sensul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004.

            O.S.I.M. a refuzat să comunice și să depună la dosar copia cererii prin care a fost făcută mențiunea.

            Se critică soluția instanței de fond și pentru că Legea nr. 64/1991 nu prevede existența vreunei proceduri speciale prin care să atace actul administrativ al O.S.I.M. prin care acesta a executat o hotărâre  judecătorească care nu-i era opozabilă, iar în cauză nu este aplicabil art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 pentru că nu a fost indicată legea organică care să prevadă o procedură, pentru că Legea nr. 64/1991 nu ar fi o lege organică, în înțelesul Constituției României.

            Prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă și pentru că nu există nicio altă cale pentru protejarea drepturilor personal – nepatrimoniale și patrimoniale acestora li se încalcă dreptul la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului și art. 21 din Constituția României.

            Recursul este fondat.

            Reclamanții-recurenți s-au adresat instanței de contencios administrativ considerându-se vătămați în drepturile lor printr-un act administrativ emis de O.S.I.M. prin care s-a dispus înscrierea  în Registrul Național al Brevetelor de Invenție a unei mențiuni de anulare a unui brevet de invenție.

            Instanța de fond a respins cererea ca inadmisibilă, atât pentru motivul că operațiunea contestată nu este un act administrativ cât și pentru acela că prin Legea nr. 64/1991 cu privire la brevetele de invenție a fost instituită o procedură specială, care excede cadrului procesual stabilit prin legea contenciosului administrativ.

            Chiar dacă instanța de fond a definit actul administrativ, a apreciat că în speță, nu am fi în prezența unui asemenea act, însă, administrativ este orice act unilateral cu caracter individual sau normativ, emis de o autoritate publică în vederea executării sau a organizării executării legii, dând naștere, modificând sau stingând raporturi juridice.

            Actul care se contestă cuprinde o manifestare de voință, cu caracter individual, prin care au fost modificate anumite raporturi juridice, de către o autoritate publică pentru că O.S.I.M., potrivit art. 67 din Legea nr. 64/1991, este un organ de specialitate al administrației publice centrale în subordinea Guvernului, ca autoritate unică în domeniul protecției proprietății industriale.

            Aceste dispoziții trebuie coroborate cu cele ale art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004, potrivit cărora „Nu pot fi atacate pe calea contenciosului administrativ actele administrative pentru modificarea sau desființare a cărora se prevede, prin lege organică, o altă procedură judiciară”.

            Instanța de fond a precizat că Legea nr. 64/1991 ar prevedea o procedură specială, dar se constată că, în cauză, nu se solicită anularea unui brevet de invenție pentru a fi incidente dispozițiile din Legea nr. 64/1991 (art. 543 din Legea nr. 64/1991, așa cum a fost introdus prin Legea nr. 28/2007), ci a unei mențiuni prin care a fost anulat un brevet de invenție.

            Legea nr. 64/1991 nu conține nicio dispoziție prin care o persoană vătămată, respectiv, un inventator se poate apăra în cazul în care, fără cunoștința lui, i-a fost anulat brevetul de invenție, așa cum s-a întâmplat în speță.

            Condițiile stabilite de art. 5 alin. (2) din Legea nr. 554/2004 nu sunt îndeplinite pentru a considera inadmisibilă cererea pentru că, în primul rând nu suntem în prezența unei legi organice.

            Constituția României, revizuită, în art. 73, stabilește domeniile care sunt reglementate prin legi organice, iar Legea nr. 64/1991, nu reglementează nici unul dintre aceste domenii.

            Și chiar dacă s-ar aprecia că ar fi lege organică, deși este ordinară, nu prevede  nicio procedură specială pentru situația în care s-ar ajunge la anularea unui brevet de invenție fără a fi citat și inventatorul .

            În discuție fiind un drept cu caracter patrimonial, prin respingerea acțiunii ca inadmisibilă, dar fără ca prin lege să fie prevăzută o altă procedură juridică, se pune problema respectării prevederilor art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului.

            Fiecare persoană are dreptul de acces la un tribunal, iar legislația națională trebuie să asigure posibilități clare și concrete de a contesta un act ce constituie o ingerință în drepturile sale, de a acționa în justiție pentru a obține o reparație cât mai adecvată a prejudiciului suferit, așa cum constant a reținut Curtea Europeană a Drepturilor Omului.

            De aceea în baza art. 312 alin.5 Cod proc. civ. recursul declarat a fost admis, sentința atacată casată, iar  cauza a fost trimisă spre rejudecare aceleiași instanțe având în vedere greșita respingere a cererii ca inadmisibilă.