2. Secret de serviciu. Dreptul la informare. Preeminența interesului public în raporturile de drept administrativ. Excepție de nelegalitate a prevederilor pct. 20 din Anexa 3 a Ordinului președintelui ANSVSA nr. 37/22.02.2005. Excepție admisă.
Constituția României, art. 30, art. 31, art. 34
Legea nr. 182/2002, art. 15, art. 33
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: alimente
ANSVSA
Buletin de analiză
Dreptul la ocrotirea sănătății
Dreptul la informare
Excepție de nelegalitate
Interes public. preeminență
Interes privat
Informații secret de serviciu
Sănătate publică
Sunt nelegale prevederile pct. 20 din Anexa 3 a Ordinului președintelui ANSVSA nr. 37/22.02.2005 prin care, conținutul buletinelor de analiză, acte de specialitate ce stau la baza autorizării produselor pentru consumul uman, au fost incluse, în categoria informațiilor secrete de serviciu.
Potrivit art. 15 lit. e) din Legea nr. 182/2002 informațiile secrete de serviciu sunt informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat. Totuși, potrivit art. 33 din aceeași lege, este interzisă clasificarea ca secrete de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.
Dat fiind principiul preeminenței interesului public în raporturile de drept administrativ, faptul că divulgarea conținutului buletinelor de analiză ar putea avea un impact negativ asupra circulației mărfurilor și asupra relațiilor concurențiale dintre agenții economici - interes cu caracter particular, subordonat celui privind sănătatea populației, ce are un caracter public - nu poate constitui o justificare suficientă pentru îngrădirea unor drepturi garantate constituțional precum dreptul la informare, dreptul la ocrotirea sănătății sau cel la liberă exprimare.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3606 din 27 septembrie 2007
Prin acțiunea înregistrată la data de 18 octombrie 2006 pe rolul Tribunalului Bihor, reclamantul AV a chemat în judecată pe pârâtele Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (A.N.S.V.S.A.) și Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor (D.S.V.S.A. Bihor), solicitând instanței să constate nulitatea absolută a deciziei nr.215 sin 15 noiembrie 2006 prin care, în calitate de funcționar în cadrul D.S.V.S.A. Bihor, a fost sancționat cu mustrare scrisă și să le oblige pe pârâte, în solidar, la plata sumei de 10.000 lei (RON) cu titlu de daune morale.
La termenul de judecată din 6 martie 2007, reclamantul a invocat excepția de nelegalitate a pct.20 – Buletinul de analiză din anexa nr.3 la Ordinul nr.37 din 22 februarie 2005 emis de președintele A.N.S.V.S.A..
Având în vedere prevederile art.4 din Legea nr.554/2004, prin încheierea din 17 aprilie 2007, Tribunalul Bihor Oradea – Secția comercială și contencios administrativ a suspendat judecata cauzei și a sesizat Curtea de Apel Oradea – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal cu soluționarea excepției de nelegalitate invocată de reclamantul AV.
Prin sentința civilă nr.103/CA/2007 – P.I. din 4 iunie 2007, Curtea de Apel Oradea – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal a admis excepția de nelegalitate invocată de reclamant și a constatat că sunt nelegale prevederile pct.20 din anexa nr.3 a Ordinului nr.37 din 22 februarie 2005 emis de președintele A.N.S.V.S.A..
Instanța de fond a reținut că prin prevederile ce fac obiectul excepției de nelegalitate, au fost incluse în categoria informațiilor secrete de serviciu buletinele de analiză cu excepția celor efectuate pe baza probelor prelevate de la păsări de pe platforma Codlea, din municipiul București, precum și a celor prelevate de Laboratorul Comunitar de referință pentru Gripa Aviară de la Wezbridge, care se comunică din oficiu.
Constatând nelegalitatea dispozițiilor respective, instanța de fond a reținut că buletinul de analiză este un act științific întocmit de autoritatea publică sau care rezultă din activitatea autorităților pârâte și care stă la baza măsurilor luate în domeniul sănătății publice, astfel că includerea buletinelor de analiză în categoria informațiilor clasificate contravine următoarelor dispoziții:
-art.31 alin.(2) și art.34 din Constituție;
-art.2 lit.b) – care definește informația publică – art.5 alin.(1) – care enumeră informațiile a căror comunicare este obligatorie – art.12, art.13 și art.15 alin.(1) – care garantează accesul mijloacelor de informare în masă la informații de interes public – din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informațiile de interes public;
-art.15 – care definește noțiunea de secret de serviciu – și art.33 – care interzice clasificarea ca secrete de serviciu a anumitor informații – din Legea nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate;
-art.2 alin.(2) – care prevede scopul asistenței de sănătate publică – și art.3 – care instituie obligația autorităților publice în privința protecției sănătății publice – din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății.
Împotriva sentinței civile nr.103/CA/2007 – P.I. din 4 iunie 2007 a Curții de Apel Oradea – Secția comercială și de contencios administrativ și fiscal au declarat recurs pârâta Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și de Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor.
Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor a arătat că funcțiile și atribuțiile sale sunt prevăzute în art.2 și 3 din HG nr.130/2006, iar pentru realizarea obiectivului ocrotirii sănătății publice nu este necesar ca buletinele de analiză să fie făcute publice, existând acte normative care stabilesc măsurile ce trebuie luate și sancțiunile care se aplică în cazul încălcării dispozițiilor legale.
Cu privire la nelegalitatea considerentului reținut de instanța de fond, legat de inexistența unor prejudicii pe care divulgarea conținutului buletinului de analiză le-ar putea provoca autorităților publice emitente ori peroanelor de drept privat care comercializează produse alimentare, recurenta-pârâtă a arătat că în realitate buletinul de analiză stă la baza certificării produsului, iar divulgarea conținutului acestuia ar putea influența circulația mărfurilor și relațiile concurențiale dintre agenții economici.
Recurenta pârâtă a precizat că buletinul de analiză exprimă rezultatul la un moment dat, dar este posibil ca în urma unor analize complexe să nu se confirme boala, astfel încât divulgarea conținutului buletinului de analiză ar putea produce prejudicii persoanelor juridice de drept privat, prin blocarea activității acestora.
Tocmai de aceea, în calitatea sa de autoritate de reglementare în domeniul sanitar-veterinar, a apreciat că până la conformarea suspiciunii de boală și declanșarea planului strategic de măsuri, a apreciat că buletinele de analiză nu trebuie făcute publice, pentru a se evita pierderile materiale și crearea unei stări de panică în rândul populației.
Recurenta-pârâtă Direcția Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor Bihor a criticat sentința pentru nelegalitate și netemeinicie, arătând că buletinele de analiză stau la baza certificării produsului și că până la momentul confirmării suspiciunii de boală și declanșarea planului strategic de măsuri, conținutul lor trebuie să rămână secret. În caz contrar, a arătat recurenta-pârâtă, dacă suspiciunea de boală este infirmată, imaginea și credibilitatea producătorului respectiv ar fi grav afectate și s-ar crea nejustificat o stare de panică în rândul populației.
Recursurile nu sunt fondate.
Curtea de apel a fost învestită cu soluționarea excepției de nelegalitate a prevederilor punctului 20 din anexa 3 a Ordinului nr.37/22.02.2005 emis de Președintele ANSVSA , prevederi care includ în categoria informațiilor secrete de serviciu buletinele de analiză, cu excepția buletinelor de analiză efectuate pe baza probelor prelevate de la păsări, de pe platforma Codlea din municipiul București, precum și a celor prelevate de Laboratorul Comunitar de Referință pentru Gripa Aviară de la Wezbridge, care se comunică din oficiu.
Lista informațiilor secrete de serviciu a fost aprobată prin art.3 al ordinului, în temeiul Legii nr.182/2002 privind protecția informațiilor clasificate.
Informațiile secrete de serviciu sunt definite de art.15 lit.e) din Legea nr.182/2002 ca fiind informațiile a căror divulgare este de natură să determine prejudicii unei persoane juridice de drept public sau privat.
Art.33 al aceleiași legi interzice însă în mod expres clasificarea ca secret de serviciu a informațiilor care, prin natura sau conținutul lor, sunt destinate să asigure informarea cetățenilor asupra unor probleme de interes public sau personal, pentru favorizarea ori acoperirea eludării legii sau obstrucționarea justiției.
Această interdicție constituie o garanție a respectării principiului prevăzut în art.3 al Legii nr.182/2002, potrivit căruia nicio dispoziție a acestei legi nu va putea fi interpretată în sensul limitării accesului la informațiile de interes public sau al ignorării Constituției, a Declarației Universale a Drepturilor Omului a pactelor și a celorlalte tratate la care România este parte, referitoare la dreptul de a primi și răspândi informații.
Din această perspectivă, Curtea constată că dreptul la informație este inclus în categoria drepturilor și libertăților fundamentale prevăzute de Capitolul II din Constituția României, fiind reglementat de art.31, care consacră dreptul persoanei de a avea acces neîngrădit la orice informație de interes public și obligația corelativă a autorităților publice de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra treburilor publice și asupra problemelor de interes personal.
Cum dreptul la ocrotirea sănătății este, de asemenea, garantat prin art.34 din Constituție, nu se poate spune că informațiile privind conținutul buletinelor de analiză, act de specialitate ce stă la baza autorizării produselor pentru consumul uman, nu ar constitui o informație de interes public în sensul art.3 și 33 din Legea nr.182/2002, așa cum încearcă să demonstreze recurentele.
Specificul raporturilor de drept administrativ, caracterizate prin preeminența interesului public, impune ca în conduita autorităților publice să se asigure un just echilibru între interesul public pe care autoritatea publică este obligată să-l ocrotească în limitele competenței conferite de lege, pe de o parte, și dreptul subiectelor sau interesul legitim privat căruia i s-ar putea aduce atingere, pe de altă parte.
Or, Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor și structura sa deconcentrată la nivelul județului Bihor au tocmai obligația de a apăra sănătatea animalelor, protecția animalelor, prevenirea transmiterea de boli de la animale la om, siguranța alimentelor de origine animală destinate consumului uman (art.61 din OG nr.42/2006, art.2,3 din HG nr.130/2006).
Date fiind consecințele grave pe care circulația și utilizarea unor produse alimentare necorespunzătoare le-ar putea avea asupra sănătății populației, nu se poate reține că potențialul impact pe care divulgarea buletinelor de analiză l-ar produce asupra circulației mărfurilor și asupra relațiilor concurențiale dintre agenții economici ar justifica o îngrădire a dreptului la informație și la liberă exprimare în condițiile art.53 alin. (2) din Constituție.
Admițând excepția de nelegalitate cu care a fost învestită, instanța de fond a interpretat și aplicat corect prevederile legale menționate, ținând seama de principiul ierarhiei forței juridice a actelor normative, consacrat de art.1 alin.5 din Constituția României și de art.4 alin.3 din Legea nr.24/2000, privind normele de tehnică legislație pentru elaborarea actelor normative.
În consecință, Înalta Curte a respins recursul ca nefondat, menținând ca legală și temeinică sentința atacată.