Broker. Operațiuni de manipulare a pieței de capital. Sancționare. Suspendarea actului sancționator. Condiții.
Legea nr. 554/2004, art. 14
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic. Act administrativ. Suspendare
Broker
Caz bine justificat
Pagubă iminentă. Evitarea producerii.
Piață de capital. Operațiuni
Sancțiune
Posibila neconcordanță între normele dreptului comunitar și cele interne în ceea ce privește determinarea faptelor ce constituie operațiuni de manipulare ale pieței de capital, - aspect invocat de recurent în apărarea sa și asupra căruia autoritatea emitentă atunci când a soluționat plângerea prealabilă, a omis să se pronunțe - induce o îndoială în ceea ce privește certitudinea comiterii faptelor reținute, și o aparență de nelegalitate a actului sancționator, ce trebuie să-i profite recurentului până la pronunțarea instanței de fond.
Îndeplinirea alături de condiția cazului bine justificat și a cerinței privind evitarea producerii unei pagube iminente (suma stabilită fiind prin cuantumul ridicat – 190.000 Euro - de natură să conducă la prejudicierea atât a vieții profesionale cât și familiale ale reclamantului) face ca cerea de suspendare a actului sancționator să fie întemeiată.
Î.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 4015 din 23 octombrie 2007
Prin sentința civilă nr.1142 din 26 aprilie 2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a executării Ordonanței CNVM nr.206 din 7 martie 2007, prin care reclamantul VGC a fost amendat cu suma de 635,372,25 lei și interzicerea pe o perioadă de 1 an a desfășurării tuturor activităților și serviciilor ce cad sub incidența Legii nr.297/2004, privind piața de capital.
Pentru a pronunța această hotărâre, instanța de fond a reținut, în esență, că în cauză nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004, a contenciosului administrativ.
Ordonanța prin care s-a dispus amendarea reclamantului a fost emisă ca o consecință a exercitării de către pârâta Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a atribuțiilor de supraveghere și control, iar cuantumul ridicat al amenzii nu constituie un temei justificat pentru admiterea cererii.
Recurentul-reclamant a declarat recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs formulate recurentul-reclamant, făcând o scurtă prezentare a situației de fapt atestată și de actele aflate la dosar, a arătat că hotărârea judecătorească atacată este lipsită de temei legal întrucât nu s-a ținut seama de faptul că în cauză, condițiile cerute pentru suspendarea executării actului administrativ atacat, respectiv Ordonanța nr.206/07.03.2007 au fost îndeplinite, potrivit art.14 din Legea nr.554/2004.
Recurentul a susținut că este îndeplinită în cauză condiția cazului bine justificat, în sensul că există o aparență evidentă de nelegalitate a actului administrativ atacat.
Această aparență de nelegalitate, ce trebuia reținută de instanța de fond rezultă în principal din faptul că Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a aplicat sancțiunea contravențională în lipsa raportului de constatare întocmit de agenții constatatori anume desemnați în acest sens. În speță nu numai că nu există, în opinia recurentului, nicio probă din care să rezulte că a nesocotit dispozițiile legale, dar mai mult, lipsa raportului de constatare a contravenției atrage nulitatea actului administrativ de sancționare, care în plus, nu este motivat în fapt, conținând simple susțineri în sensul manipulării pieței de capital, nedovedite însă.
Recurentul a mai susținut ca rațiuni de ordin economic l-au determinat să creadă că față de activele aflate în patrimoniul SC A SA, participațiile deținute la alte societăți comerciale, realizarea unei investiții pe termen lung în această societate se poate dovedi profitabilă, aprecierea unei astfel de oportunități de afaceri constituind pentru el temeiul legitim al cumpărării de acțiuni AMO.
În fine, recurentul a mai precizat că în speță suspendarea executării Ordonanței nr.206/07.03.2007 trebuie dispusă tocmai pentru a preveni producerea în patrimoniul său a unui prejudiciu material viitor și previzibil, fiind evident că executarea sumei de 635.372,25 lei (aprox. 190.000 Euro) va determina prejudicierea sa irevocabilă, conducând și la paralizarea activității sale profesionale, de broker ca și la afectarea condițiilor de existență ale familiei sale.
Recursul este fondat.
Prin Ordonanța nr.206 din 7.03.2007 intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare l-a sancționat pe recurentul –reclamant VGC în calitate de agent de servicii de investiții financiare al SSIF M SA, cu o amendă în valoare de 635.372,25 lei ca și cu interzicerea pe o perioadă de 1 an a desfășurării tuturor activităților și serviciilor ce cad sub incidența Legii nr.297/2004, apreciind că acesta se face vinovat de comiterea faptelor prevăzute de art.244 alin. (5) lit.a) pct.1 și 2 art.244 alin. (7) lit.a) din Legea nr.297/2004, respectiv operațiuni de manipulare a pieței de capital, constând în acțiunea concertată a clienților SSIF M SA, care au tranzacționat acțiuni emise de SC A SA („AMO”) într-o perioadă determinată.
Cererea de suspendare a acestei ordonanțe, formulată de recurentul-reclamant s-a întemeiat pe prevederile art.14 din Legea contenciosului administrativ nr.554/2004, fiind făcută în cauză dovada depunerii plângerii prealabile la Comisia Națională a Valorilor Mobiliare, sub nr.9198/20.03.2007, astfel după cum a stabilit și instanța de fond.
Contrar celor sumar reținute însă de instanța de fond,în considerentele sentinței atacate Înalta Curte apreciază că în cauză sunt dovedite și îndeplinite și celelalte cerințe prevăzute de art.14 din Legea nr.554/2004 pentru a se putea dispune suspendarea executării actului administrativ, numai până la pronunțarea instanței de fond, respectiv cazul bine justificat și prevenirea unei pagube iminente.
Cazul bine justificat, în opinia Înaltei Curți este conturat în prezenta cauză de chiar conținutul faptei reținute a fi fost săvârșită de recurentul-reclamant, împreună cu alte persoane, prezumate a acționa concentrat, astfel cum se reține în chiar conținutul Ordonanței nr.206/2007 și conform prevederilor art.244 din Legea nr.297/2004 privind piața de capital.
Fără a antama în nici un mod fondul cauzei și fără a examina aspectele pe care în mod evident numai instanța competent investită cu acțiunea principală, în anularea actului administrativ atacat le va analiza, în această etapă procesuală, Înalta Curte reține că aspectele indicate de recurent și care în opinia acestuia demonstrează aparența de nelegalitate a actului, sunt cel puțin de natură a induce o îndoială în ceea ce privește certitudinea comiterii faptelor reținute. Or, o astfel de îndoială trebuie să îi profite recurentului-reclamant, cel puțin până când se va pronunța instanța de fond.
Înalta Curte are în vedere în acest sens, cu precădere, apărările și argumentele formulate de recurentul – reclamant rezultând din compararea legislației interne în materie cu normele comunitare, respectiv cu prevederile Directivei nr.6/2003/CE privind utilizările abuzive ale informațiilor confidențiale și manipularea pieței, apărări cărora nu li s-a răspuns și care nici nu se regăsesc în conținutul actului atacat, deși prin chiar art.244 alin. (6) din Legea nr.297/2004 sunt prevăzute anumite excepții de la situațiile care sunt considerate a fi operațiuni de manipulare a pieței de capital. În sensul textului de lege menționat, recurentul și-a prezentat motivele apreciate ca fiind legitime în executarea tranzacțiilor avute în vedere de Comisia Națională a Valorilor Mobiliare însă din cuprinsul actului sancționator nu rezultă care sunt temeiurile de fapt și de drept ce au condus la înlăturarea acestora. De altfel chiar intimata Comisia Națională a Valorilor Mobiliare a confirmat, prin întâmpinările depuse că între părți există un evident dezacord și în ceea ce privește compatibilitatea normei naționale cu dispozițiile Directivei comunitare nr.6/2003/CE, dezacord care însă, în opinia intimatei se reduce la o simplă controversă de traducere a termenilor și de versiuni.
Toate cele mai sus arătate, conturează în opinia Înaltei Curți existența în cauză, în raport desigur și de specificitatea și conținutul actului individual atacat, a unui caz bine justificat în sensul Legii nr.554/2004.
Este apreciată ca fiind îndeplinită și cerința cumulativă, a prevenirii unei pagube iminente, Înalta Curte reținând pe acest aspect atât iminența executării, demonstrată cu actele depuse în recurs, respectiv titlul executoriu din 30.05.2007 ca și somația de plată cât și împrejurarea că în adevăr, astfel cum susține și recurentul, executarea patrimoniului unei persoane fizice cu o sumă însemnată, cum este cea în cauză (635,372.25 lei) nu poate să nu producă serioase blocaje atât în activitatea profesională dar și în ceea ce privește viața sa de familie, în general, prejudiciul iminent a fi adus patrimoniului său fiind mai mult decât previzibil.
Apreciind așadar că în sensul art.14 din Legea nr.554/2004, și în acord de altfel și cu Recomandarea nr.R (89) 8 din 1998 a Comitetului de Miniștri, din cadrul Consiliului Europei, se poate dispune în cauză, cu titlu de protecție jurisdicțională, suspendarea executării Ordonanței nr.206/07.03.2007 până la pronunțarea instanței de fond, și drept urmare, recursul a fost admis sentința atacată, modificată, în sensul admiterii cererii recurentului-reclamant, astfel cum a fost formulată.