11. Act administrativ asimilat. Contract administrativ. Cerere de suspendare a procedurii de atribuire. Admisibilitate. Instanță competentă.
Legea nr. 268/2001, art. 4
Legea nr. 554/2004, art. 2 alin. (1) lit. c) și art. 15
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Act administrativ asimilat
Contract administrativ
Contract de concesiune
Licitație
Suspendare
Potrivit art.4 din Legea nr.268/2001 Agenția Domeniilor Statului este o instituție de interes public ce are ca atribuție, printre altele, concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public sau privat al statului.
Contractul de concesiune încheiat de Agenția Națională a Domeniilor Statului în virtutea acestor atribuții legale are caracterul unui act administrativ asimilat, în înțelesul art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, potrivit cu care „sunt asimilate actelor administrative, (...) și contractele încheiate de autoritățile publice care au ca obiect punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice”.
Astfel fiind, este admisibilă cererea de suspendare a licitației de atribuire a unui astfel de contract, formulată în temeiul art. 15 din Legea contenciosului administrativ.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 4435 din 16 noiembrie 2007
Prin cererea adresată Curții de Apel Galați, SC M SRL Galați a solicitat, în contradictoriu cu Agenția Domeniilor Statului București, suspendarea provizorie a licitației organizate de Agenția Domeniilor Statului București la 1 iunie 2007 pentru concesionarea terenurilor aflate în raza S.C. H S.A. Galați până la soluționarea cererii de suspendare.
Ulterior reclamanta și-a precizat acțiunea, în sensul că cererea sa vizează suspendarea licitației organizată de Agenția Domeniilor Statului București la 1 iunie 2007 pentru concesionarea terenurilor până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei, în condițiile art.15 din Legea nr.554/2004, pe rolul Curții de Apel Galați aflându-se cererea înregistrată sub nr.858/44/2007 prin care s-a solicitat obligarea pârâtei la încheierea contractului de concesiune prin atribuirea directă.
Curtea de Apel Galați - Secția contencios administrativ și fiscal, a respins excepțiile privind necompetența materială și teritorială a Curții de Apel Galați, a suspendat procedura licitației organizată de Agenția Domeniilor Statului la 1 iunie 2007 privind concesionarea terenurilor aflate pe raza S.C. H S.A. Galați până la soluționarea definitivă și irevocabilă a dosarului nr.858/44/2007 aflat pe rolul Curții de Apel Galați.
În motivarea soluției s-a reținut că excepțiile necompetenței materiale și teritoriale a Curții de Apel Galați sunt nefondate pornind de la calificarea naturii juridice a cauzei, art.2 lit.b) din Legea nr.554/2004 dar și de la art.10 pct.3 din aceeași lege.
În privința cererii de suspendare s-a considerat că aceasta este fondată pentru că la dosar au fost depuse acte din care rezultă un drept propriu de proprietate al reclamantei asupra construcțiilor amplasate pe terenurile ce fac obiectul procedurii licitației.
Iminența producerii licitației s-a apreciat că justifică interesul acțiunii, existând pericolul real ca prin încheierea unor contracte de concesiune cu terțe persoane, posibilitatea desfășurării activității reclamantei
este real îngrădită sau stopată până la soluționarea unei soluții avantajoase pentru cel care preia în concesiune terenurile ce să permită accesul la construcțiile deținute de reclamantă.
Caracterul oportun s-a considerat dovedit și de demersul reclamantei pentru atribuirea concesiunii, dar ADS nu a dat niciun răspuns, dar a organizat licitația, ceea ce dovedește reaua - credință a pârâtei.
Împotriva acestei sentințe s-a declarat recurs de către Agenția Domeniilor Statului prin care s-a solicitat admiterea recursului, modificarea sentinței, respingerea cererii ca nefondată.
A fost criticată soluția instanței de fond pentru că ar fi fost dată cu încălcarea competenței altei instanțe, respectiv Tribunalul București, secția comercială.
S-a subliniat faptul că obiectul cererii principale este obligarea ADS la încheierea unui contract de concesiune prin atribuire directă pentru terenul de la S.C. H S.A. Galați, iar acesta este un litigiu comercial pentru că atât ADS cât și SC M SRL Galați sunt persoane juridice cu statut de societate comercială, iar potrivit art.56 din C. com. este suficient ca o singură parte a raportului juridic să fie comerciant pentru ca acel raport să fie unul comercial.
Pe fond, s-a considerat că hotărârea atacată este netemeinică pentru că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru a se dispune suspendarea în sensul că nu a fost dovedită condiția urgenței pentru că reclamanta nu și-a întemeiat cererea pe situația prevenirii cauzării unui prejudiciu imposibil de reparat, nu a oferit nici o justificare pentru solicitarea sa din care să reiasă necesitatea prevenirii unei pagube iminente.
Ba mai mult, prejudiciu s-ar produce recurentei pentru că suspendarea ar împiedica Agenția Domeniilor Statului să-și exercite atribuțiile stabilite de lege și să beneficieze de prețul exploatării terenului.
Recursul este nefondat.
Potrivit art.2 alin.(1) lit.c) din Legea nr.554/2004 sunt asimilate actelor administrative și contractele încheiate de autoritățile publice ce au ca obiect: punerea în valoare a bunurilor proprietate publică, executarea lucrărilor de interes public, prestarea serviciilor publice, achizițiile publice.
În speță suntem în prezența unui asemenea contract pentru că, potrivit art.4 din Legea nr.268/2001 Agenția Domeniilor Statului este o instituție de interes public și are printre altele, ca atribuție și concesionarea sau arendarea terenurilor cu destinație agricolă aparținând domeniului public sau privat al statului.
Față de aceste dispoziții competența de soluționare a cererii aparține instanței de contencios administrativ.
Și în raport de dispozițiile legale privind suspendarea licitației organizate de Agenția Domeniilor Statului, se constată că instanța de fond a pronunțat soluția în conformitate cu dispozițiile legale.
În cauză suspendarea s-a dispus în baza art.15 din Legea nr.554/2004, având în vedere că pe rolul Curții de Apel Galați se află dosarul nr.858/44/2007, privind fondul litigiului.
Potrivit art.15 din Legea nr.554/2004 suspendarea executării actului administrativ unilateral poate fi solicitată de reclamant, pentru motivele prevăzute de art.14, iar art.14 stabilește că suspendarea executării actului se poate dispune în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente.
La momentul pronunțării soluției de către instanța de fond, în lege era definită numai „paguba iminentă” – ca fiind prejudiciu material, dar previzibil cu evidență, în prezent, chiar Legea nr.554/2004 a definit și „cazul bine justificat” ca fiind împrejurările legate de starea de fapt și de drept, care sunt de natură să creeze o îndoială serioasă în privința legalității actului administrativ”.
Față de împrejurările cauzei, în mod corect, instanța de fond a apreciat că se impune suspendarea licitației pentru că ar fi fost afectată activitatea reclamantei, iar autoritatea organizatoare a licitației avea cunoștință de cererea acesteia de a i se atribui terenul în concesiune.
Nu se poate reține că prin suspendarea actului s-ar aduce prejudicii recurentei pentru că oricum terenul va fi concesionat cu plata unei redevențe, ceea ce s-a și întâmplat, așa cum rezultă din contractul de concesiune aflat la dosarul instanței de recurs.
Este criticată soluția instanței de fond și pentru că s-a dispus suspendarea până la soluționarea irevocabilă a cauzei de fond, dar aceste critici sunt nefondate pentru că, potrivit art.15, text în baza căruia a fost admisă cererea, suspendarea se dispune până la soluționarea definitivă și irevocabilă a cauzei.
Este adevărat că art. 14 din Legea nr.554/2004 prevede că suspendarea se dispune până la pronunțarea instanței de fond, numai că, instanța de fond nu a dispus suspendarea în baza art. 14 ci în baza art.15, iar situațiile sunt diferite, chiar dacă trebuie îndeplinite aceleași condiții, în sensul că, suspendarea în baza art.14 se poate cere după sesizarea autorității publice cu procedura prealabilă.
Prin faptul că a fost încheiat contractul de concesiune între recurentă și intimata-reclamantă, nu înseamnă că recursul a rămas fără obiect, așa cum susține recurenta.
De aceea, în baza art.312 Cod procedură civilă recursul a fost respins ca nefondat.