10. Cerere de retrocedare a unui imobil. Procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 247/2005 titlul VII. Tergiversarea soluționării. Necesitatea respectării unui termen rezonabil.
Convenția Europeană a Drepturilor Omului, art. 6
Legea nr. 247/2005, Titlul VII
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Dreptul la un proces echitabil
Imobil Cerere de retrocedare
Procedura administrativă prevăzută de titlul VII din Legea nr. 247/2007
Tergiversare
Termen rezonabil.
Soluționarea într-un termen rezonabil reprezintă o componentă esențială a dreptului la un proces echitabil, astfel cum a fost acesta consfințit prin art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, și trebuie să constituie o garanție a părții implicate într-un litigiu, indiferent de faza de desfășurare a acestuia: faza procedurii prealabile sau faza contencioasă .
Faptul că prin Legea specială nr. 247/2005, legiuitorul nu a înțeles să stabilească un termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlu de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea pârâtă, Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, să tergiverseze nepermis soluționarea cererii reclamantului, în condițiile în care de la ultima etapă realizată în procedura administrativă corespunzătoare dosarului acestuia, au trecut mai bine de doi ani.
I.C.C.J., Secția de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 4503 din 21 noiembrie 2007
Prin cererea formulată la 25.04.2007 reclamantul L.I. a chemat în judecată Statul Român prin Comisia Centrală pentru Stabilirea Despăgubirilor, solicitând obligarea acesteia să-i transmită dosarul evaluatorului sau societății de evaluare desemnată în vederea întocmirii raportului de evaluare, precum și obligarea la emiterea deciziei care să conțină titlul de despăgubiri pentru suma stabilită conform expertizei depuse în dosarul Judecătoriei Târgoviște 3686/1998.
În motivarea cererii sale, reclamantul a arătat că în baza hotărârilor judecătorești definitive și irevocabile pronunțate de Tribunalul Dâmbovița – Secția civilă nr.159/5.03.2004 – Prefectul județului Dâmbovița a emis Ordinul nr.590/11.10.2005 prin care a propus măsuri reparatorii în echivalent pentru imobilul ce fusese demolat. Deși acest ordin împreună cu dosarul anexă a fost transmis Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor, până la 17.04.2007 acesta nu a parcurs nici o etapă din procedura administrativă prevăzută de Legea nr.247/2005 titlul VII.
Prin sentința civilă nr.1362/23.05.2007, Curtea de Apel București - Secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea reclamantului constatând că în procedura instituită de Legea nr.247/2005 legiuitorul nu a impus Comisiei nici un fel de termene pentru soluționarea cererilor, permițând în același timp acesteia să stabilească prin decizie condițiile de înscriere pe listă, situație în raport de care s-a apreciat că solicitările reclamantului depășesc sfera atribuțiilor judecătorești.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs LI, care a susținut că față de data emiterii ordinului nr.590, respectiv 11.10.2005, a trecut o perioadă de aproape 2 ani, timp în care Comisia nu a luat nici o măsură, tergiversând soluționarea cererii sale.
Recursul este fondat.
Prin notificarea 72/2001, reclamantul a solicitat măsuri reparatorii pentru imobilul proprietatea sa din orașul T, demolat, notificare respinsă de Prefectura județului Dâmbovița.
Contestația împotriva acestei dispoziții a fost admisă de Tribunalul Dâmbovița care prin sentința civilă nr.159/5.03.2004 a obligat Prefectul județului Dâmbovița să propună măsuri reparatorii constând în contravaloarea imobilului notificat.
Conformându-se acestei hotărâri, Prefectul județului Dâmbovița a emis Ordinul nr.590/11.10.2005 pe care l-a transmis împreună cu dosarul notificării, Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor.
Cu adresa nr.699578/17.04.2007, răspuns la cererea reclamantului, Comisia i-a făcut cunoscut acestuia numărul de înregistrare a lucrării, precizând în același timp că dosarul nu a fost trimis spre evaluare întrucât selectarea se face aleatoriu conform Deciziei nr.2/28.06.2006.
Faptul că prin Legea specială 247/2005, legiuitorul nu a înțeles să stabilească în termen anume pentru finalizarea procedurii administrative de soluționare a cererilor de retrocedare și de emitere a deciziei reprezentând titlul de despăgubire nu poate constitui o justificare pentru autoritatea publică pentru tergiversare și pentru nesoluționarea într-un termen rezonabil. Aceasta cu atât mai mult cu cât pentru situații de excepție s-a hotărât soluționarea cu prioritate.
Dreptul la soluționarea în termen rezonabil reprezintă o garanție pentru soluționare echitabilă atât în procedura prealabilă cât și în contencios fiind statuat ca atare în Convenția Drepturilor Omului – art.6.
Or, din modul în care autoritatea pârâtă a înțeles să răspundă reclamantului, rezultă nu numai că nu are în vedere un asemenea termen, dimpotrivă rezultă intenția de tergiversare, de la momentul emiterii Ordinului nr.50/2005 și până în prezent trecând aproape doi ani, timp în care dosarul reclamantului a fost numai înregistrat fără a mai fi parcurs vreo etapă din procedura administrativă.
Nici invocarea criteriului aleatoriu în procesul de selectare al dosarului pentru soluționare, nu poate fi primită drept justificare, fiind evident că procedând astfel, nu numai că nu mai poate fi vorba de un termen rezonabil dar se pot produce grave inechități cereri înregistrate ulterior să fie soluționate în defavoarea celor înregistrate înaintea lor nemaifiind astfel respectate egalitatea de tratament pretinsă de Comisie.
În raport de aceste considerente și având în vedere ca din modul de manifestare a rezultat în fapt refuzul Comisie Centrale de a soluționa cererea reclamantului cu celeritate, recursul declarat de LI a fost apreciat ca întemeiat, sentința Curții de Apel București a fost castă – și pe fond admisă acțiunea în parte în sensul obligării pârâtei să desemneze evaluator pentru întocmirea raportului de evaluare.
În ce privește capătul de acțiune privind obligarea pârâtei la emiterea deciziei reprezentând titlul de despăgubire, s-a reținut că acesta este prematur formulat, potrivit procedurii stabilite prin Legea nr.242/2005 titlul VII decizia se emite ulterior și în baza raportului de evaluare.