Funcţionar public. Eliberare din funcţia publică de conducere. Numirea într-o funcţie publică de execuţie. Condiţii.

Legea nr. 188/1999

Cuprins pe materii: Dreptul funcţiei publice

Indice alfabetic: Funcţionar public.

                           Funcţie publică de conducere

                           Funcţie publică de execuţie               

   Instituţie publică.  Reorganizare.

Eliberarea dintr-o funcţie publică de conducere, care s-a desfiinţat ca urmare a reorganizării instituţiei publice, și numirea într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare, nu echivalează cu o modificare a raportului de serviciu, astfel că, în această situaţie, îndeplinirea condiţiei acordului scris al funcţionarului public nu mai este necesară.

Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,

                                                                   Decizia nr. 712 din 2 martie 2006

Prin acţiuni separate, dar ulterior conexate de către Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ și fiscal, reclamantul L.A a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, pe de o parte, anularea Ordinului nr. 298 din 29 aprilie 2005, emis de pârât, și pe de altă parte suspendarea menţionatului ordin până la soluţionarea cauzei.

            Reclamantul a arătat că prin ordinul contestat, pârâtul a dispus eliberarea sa din funcţia de director executiv al Direcţiei Teritoriale de Regim Silvic și de Vânătoare Focșani, și trecerea în funcţia de consilier superior, în temeiul H.G. nr. 333/2005, pentru reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic, că susmenţionatul ordin nu este motivat în fapt și în drept, fiind emis după ce într-o acţiune disciplinară pornită împotriva sa, s-a dispus suspendarea măsurii disciplinare a trecerii sale într-o funcţie inferioară.

            Curtea de Apel Galaţi – Secţia contencios administrativ și fiscal, a admis acţiunea, a dispus anularea Ordinului nr. 298 din 29 aprilie 2005 emis de pârât și a repus reclamantul în funcţia anterior deţinută, cu plata drepturilor salariale cuvenite la zi, instanţa reţinând că ordinul atacat este vădit șicanator, întrucât autoritatea emisese deja la data de 21.04.2005 un alt ordin de trecere disciplinară a acestuia în aceeași funcţie de execuţie și, pe de altă parte, au fost încălcate prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, privind statutul funcţionarilor publici, potrivit cărora la trecerea într-o funcţie inferioară este necesar acordul scris al funcţionarului public.

            Pârâtul a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond a adoptat o soluţie netemeinică și nelegală, în cauză nefiind vorba de mutarea reclamantului în cadrul altui compartiment pentru a fi necesar acordul scris al acestuia, ci de eliberarea lui din funcţia publică de conducere și numirea lui într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare, ca urmare a reorganizării instituţiei publice și a desfiinţării funcţiei publice de conducere.

            Recursul este întemeiat.

            Ordinul nr. 298/29 aprilie 2005, prin care reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere de director executiv al D.T.R.S.V. Vâlcea, a fost emis de Ministrul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale în baza prevederilor H.G. nr. 333/2005 pentru reorganizarea direcţiilor teritoriale de regim silvic și de vânătoare în inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare.

            H.G. nr. 333/2005 a fost adoptată în baza art. 12 din O.U.G. nr. 17/2005, pentru stabilirea unor măsuri organizatorice la nivelul administraţiei publice centrale, care la art. 5 dispune că direcţiile teritoriale de regim silvic și vânătoare, constituite în baza O.G. nr. 41/2004, se reorganizează ca inspectorate teritoriale de regim silvic și de vânătoare, instituţii publice cu personalitate juridică, în subordinea  Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Prin art. 3 din aceeași ordonanţă de urgenţă au fost desfiinţate inspectoratele teritoriale de regim silvic și cinegetic, instituţii cu personalitate juridică din subordinea Gărzii de Mediu, atribuţiile și posturile acestor inspectorate fiind preluate de Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale. Astfel, prin H.G. nr. 333/2005, art. 7 pct. B, Inspectoratele de regim silvic și de vânătoare au dobândit atribuţiile specifice controlului silvic și controlului activităţii de vânătoare.

            Este adevărat că, potrivit art. 4 din H.G. nr. 330/2005, funcţia de inspector șef este echivalentă cu cea de director executiv, însă atribuţiile celor două funcţii sunt diferite, fiind apreciat cu peste 50%, împrejurare confirmată și Agenţia Naţională a Funcţionarilor Publici, care a acordat aviz favorabil pentru organizarea concursului în vederea ocupării funcţiilor de inspector șef și inspector șef adjunct, din cadrul inspectoratelor respective.

            Astfel fiind, în mod greșit a reţinut instanţa de fond, chiar dacă în textul ordinului atacat se folosește expresia „și se mută” că în cauză, ar fi fost vorba de o modificare a raportului de serviciu prin mutarea în cadrul altui compartiment al instituţiei publice, în timp ce este evident că reclamantul a fost eliberat din funcţia publică de conducere, care s-a desfiinţat ca urmare a reorganizării instituţiei publice, el fiind numit într-o funcţie publică de execuţie corespunzătoare.

            În concluzie, instanţa de fond a aplicat în mod greșit prevederile art. 79 alin. (2) din Legea nr. 188/1999, republicată, care nu aveau incidenţă asupra raportului juridic dedus judecăţii, astfel că nu era necesar acordul scris al reclamantului, nefiind vorba de mutarea sa în cadrul altui compartiment, ci de numirea sa într-o funcţie publică de execuţie, ca urmare a eliberării din funcţia publică de conducere.

            Astfel fiind, recursul a fost admis, sentinţa casată, iar acţiunea respinsă ca neîntemeiată