Funcţionari publici. Reprezentarea în comisiile de disciplină și paritare, constituite în baza H.G. nr. 1210/2003. Membri desemnaţi de către organizaţia sindicală. Cerinţa reprezentativităţii organizaţiei sindicale.
H.G. nr.1210/2003, art.5, art. 40
Legea nr. 130/1996
Cuprins pe materii: Dreptul funcţiei publice.
Indice alfabetic: Comisie de disciplină.
Comisie paritară
Funcţionar public.
Organizaţie sindicală. Reprezentativitate.
În acord cu prevederile art. 5 și art.40 din Hotărârea de Guvern nr. 1210/2003 privind organizarea și funcţionarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor și instituţiilor publice, desemnarea de către organizaţia sindicală a funcţionarilor publici în cadrul celor două comisii, se face sub condiţia îndeplinirii de către respectiva organizaţie a cerinţei reprezentativităţii.
Faptul că printr-o hotărâre judecătorească anterioară, sindicatul reclamant, care are ca membri atât funcţionari publici cât și personal contractual, a făcut dovada îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea contractului de muncă, nu-i servește acestuia în dovedirea faptului că îndeplinește și condiţiile de reprezentativitate limitate la funcţionarii publici, necesare pentru desemnarea din cadrul său a celor doi membri în comisia de disciplină și în comisia paritară, în condiţiile H.G. 1210/2003. O atare constatare a îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate, limitat la funcţionarii publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, necesară pentru organizarea comisiilor de disciplină și paritară în condiţiile H.G.nr.1210/2003, nu este în competenţa instanţei de contencios administrativ ci în competenţa instanţei prevăzute de Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit normei de trimitere cuprinse în art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, republicată.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr.1615 din 4 mai 2006
Sindicatul „U” București a solicitat în contradictoriu cu Autoritatea Naţională a Vămilor, anularea Anexei nr. 1 la Ordinele nr. 40 și 41 din 12 ianuarie 2005, emise de aceasta. Reclamantul a arătat că prin Ordinul nr. 22/2005 pârâta a abrogat deciziile prin care au fost constituite comisia de disciplină și comisia paritară, pârâta considerând că, Sindicatul „U” nu este reprezentativ „pe linie sindicală” în cadrul instituţiei vamale. Reclamantul a mai arătat că funcţionarii publici pot cere instanţei de judecată constatarea reprezentativităţii lor, conform Legii nr. 130/1996 privind contractul colectiv de muncă, coroborat cu dispoziţiile art. 93 din Legea nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici, reprezentativitatea Sindicatului „U” București, fiind constatată de Judecătoria Sectorului 1 București, prin sentinţă irevocabilă.
Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca neîntemeiată acţiunea, reţinând că reclamantul nu a dovedit că este un sindicat reprezentativ și pentru funcţionarii publici din Autoritatea Naţională a Vămilor, situaţie în care reprezentarea funcţionarilor publici se face conform art. 5 alin. (3) din H.G. nr. 1210/2003. S-a reţinut de asemenea, că acţiunea introductivă de instanţă soluţionată de Judecătoria Sectorului 1 București, a vizat doar negocierea contractului colectiv de muncă, iar funcţionarii publici nu încheie un astfel de contract.
Reclamantul a declarat recurs, susţinând că întrucât nu există o reglementare specială în ceea ce privește obţinerea de către funcţionarii publici a reprezentativităţii sindacale, sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr. 13/1996, privind contractul colectiv de muncă și că prin sentinţa pronunţată de Judecătoria Sectorului 1 București a făcut dovada că este un sindicat reprezentativ la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor.
În ceea ce privește motivarea instanţei de fond conforma căreia reprezentativitatea trebuie probată în faţa instanţei de contencios iar nu dedusă, recurentul a arătat că aceasta este nelegală, fiind evident că reprezentativitatea este constatată de către instanţa competentă și de către instanţa de contencios și că acceptarea reanalizării în cadrul unui litigiu de contencios administrativ a unei hotărâri pronunţate de o hotărâri pronunţate de judecătorie, ar echivala cu crearea posibilităţii desfiinţării unei hotărâri irevocabile printr-o cerere de chemare în judecată pe calea contenciosului administrativ, ceea ce nu este admisibil.
Recursul este nefondat.
Potrivit prevederilor art.3 alin.(1), art. 4 alin.(1) și art. 5 alin.(1) din H.G. nr.1210/2003 privind organizarea și funcţionarea comisiilor de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor și instituţiilor publice, în cadrul fiecărei autorităţi și instituţii publice se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, comisia de disciplină, care cercetează faptele sesizate ca abateri disciplinare și propune sancţiunile disciplinare aplicabile funcţionarilor publici care le-au săvârșit, compusă dintr-un președinte și 4 membri titulari din care 2 membri sunt desemnaţi de către conducătorul autorităţi sau instituţiei publice. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat, desemnarea celor 2 membri prevăzuţi de art.5 alin.(1) lit.b) din H.G.nr.1210/2003 se face potrivit prevederilor art.5 alin.3 din actul normativ menţionat, prin votul secret al majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
De asemenea, conform prevederilor art.39 alin.(1) și 40 alin.(1) și (3) din același act normativ, în cadrul fiecărei autorităţi sau instituţii publice, cu excepţia celor cu atribuţii în domeniul siguranţei naţionale, se constituie, prin act administrativ al conducătorului autorităţii sau instituţiei publice, comisia paritară, compusă dintr-un număr de 4 membri titulari din care 2 membri sunt desemnaţi de către conducătorul autorităţii sau instituţiei publice și 2 membri de către organizaţia sindicală reprezentativă a funcţionarilor publici din cadrul autorităţii sau instituţiei publice. În cazul în care sindicatul nu este reprezentativ sau funcţionarii publici nu sunt organizaţi în sindicat desemnarea celor 2 membri prevăzuţi de 40 alin. (3) lit.b) din H.G.nr.1210/2003 se face, potrivit prevederilor art.40 alin.(5), prin votul secret al majorităţii funcţionarilor publici din respectiva autoritate sau instituţie publică.
Actele administrative atacate, respectiv Ordinul nr.22 din 5 ianuarie 2005 și Ordinele nr.40 și 41 din 12 ianuarie 2005, toate emise de Secretarul de Stat al Autorităţii Naţionale a Vămilor, au fost emise în temeiul prevederilor art.5 alin. (3) și art.40 alin.(5) din H.G.nr.1210/2003, în mod legal, întrucât reclamantul nu a făcut dovada că este reprezentativ, la nivelul Autorităţii Naţionale a Vămilor, sub aspectul avut în vedere de dispoziţiile referitoare la comisiile de disciplină și a comisiilor paritare din cadrul autorităţilor și instituţiilor publice.
Într-adevăr, cu sentinţa civilă nr.5400 din 22 iulie 2004 a Judecătoriei sectorului 1 București s-a făcut dovada că reclamantul – care are ca membri atât funcţionari publici cât și personal contractual – îndeplinește condiţiile de reprezentativitate cerute de lege pentru negocierea contractului colectiv de muncă, în condiţiile Legii nr.130/1996, nu și dovada faptului că acesta îndeplinește și condiţiile de reprezentativitate limitate la funcţionarii publici, necesare pentru desemnarea din cadrul acestui sindicat a celor 2 membri în comisia de disciplină și în comisia paritară, în condiţiile Hotărârii Guvernului nr.1210/2003.
O atare constatare a îndeplinirii condiţiilor de reprezentativitate, limitat la funcţionarii publici din cadrul Autorităţii Naţionale a Vămilor, necesară pentru organizarea comisiilor de disciplină și paritară în condiţiile H.G.nr.1210/2003, nu este în competenţa instanţei de contencios administrativ ci în competenţa instanţei prevăzute de Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, potrivit normei de trimitere cuprinse în art.93 din Legea nr.188/1999 privind Statutul funcţionarilor publici, conform cu care dispoziţiile acestei legi speciale se completează cu prevederile legislaţiei muncii, precum și cu reglementările de drept comun civile, administrative și penale, după caz, în măsura în care nu contravin legislaţiei specifice funcţiei publice.
În aceste condiţii, reţinând și că, în ceea ce privește Ordinul nr.40 din 12 ianuarie 2005 al Autorităţii Naţionale a Vămilor, atacat de reclamant prin acţiune, acesta a fost revocat implicit prin Ordinul nr.1684 din 15 iunie 2005 prin care s-a numit o nouă comisie de disciplină, recursul declarat de Sindicatul „U” împotriva sentinţei civile nr.980 din 25 mai 2005 a Curţii de Apel București – Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respins.