Numirea în funcţia de notar public. Îndeplinirea condiţiei privind buna reputaţie.
Legea nr. 36/1995, art. 16 lit. d).
Faptul că mass-media a relatat despre cercetarea penală și disciplinară începute împotriva unei persoane, nu poate constitui un motiv întemeiat de respingere a cererii acesteia de numire în funcţia de notar public, pentru neîndeplinirea condiţiei prevăzute de art.16 lit. d) din Legea nr. 36/1995. Atâta timp cât relatările din presă nu au la bază constatări definitive ale organelor competente, nu se poate reţine că acestea, doar prin posibila percepţie negativă formată în conștiinţa colectivă, ar fi în măsură să afecteze buna reputaţie a unei persoane. Mai mult, cum în cauză cercetările au fost ulterior finalizate fără a se reţine săvârșirea vreunei fapte penale sau abateri disciplinare, chiar eventualele îndoieli asupra bunei reputaţii a reclamantei fiind astfel înlăturate, condiţia bunei reputaţii nu poate fi privită altfel decât, pe deplin realizată.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3052 din 21 septembrie 2006
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal, A.B. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Justiţiei, anularea rezoluţiei din 26 ianuarie 2006 a conducătorului acestei autorităţi publice, prin care reclamantei i-a fost respinsă cererea de numire, fără examen, în funcţia de notar public și obligarea acestuia să emită un ordin de numire a reclamantei în funcţia de notar public, în temeiul art. 102 alin. (2) din Legea nr. 303/2004, republicată.
Reclamanta a depus la dosar adresa nr. 9806 din 31 ianuarie 2006, emisă de Direcţia Publicitate Mobiliară, Notari Publici, Executori, Traducători și Interpreţi, prin care i se comunică respingerea cererii de numire în funcţia de notar, decizia nr. 220795 din 23 ianuarie 2006 privind acordarea pensiei de serviciu și cererea adresată Consiliului Superior al Magistraturii, prin care reclamanta solicita să se propună Președintelui României eliberarea sa din funcţia de judecător, ca urmare a pensionării.
Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis acţiunea formulată de reclamantă, reţinând că, reclamanta îndeplinește condiţiile legale pentru a fi numită în funcţia de notar public, fără examen, și anume: a deţinut funcţia de judecător la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, fiind eliberată din această funcţie din motive neimputabile, prin pensionare (art. 102 alin. (2) din Legea nr.303/2004) și, respectiv, are o „bună reputaţie” (art. 16 lit. d) din Legea nr.36/1995).
Împotriva acestei soluţii, a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei, susţinând că instanţa de fond a apreciat în mod greșit că reclamanta îndeplinește condiţia prevăzută la art.16 lit.d) din Legea nr.36/1995 din moment ce reputaţia acesteia, constând în modul în care conduita sa a fost percepută de opinia publică, în urma cercetărilor penale și disciplinare efectuate împotriva sa, așa cum au fost relatate în mass-media, a fost afectată.
A mai susţinut că, în acest fel, conduita reclamantei a fost receptată negativ de opinia publică, scopul condiţiei prevăzute la art.16 lit.d) din lege fiind tocmai acela ca în funcţia de notar să nu poată fi numită o persoană cu o conduită receptată negativ de către colectivitate.
Recursul este nefondat.
Este necontestat că reclamanta, fost judecător la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, invocând faptul pensionării și prevederile art.102 alin.(2) din Legea nr.303/2004 privind statul magistraţilor, a cerut ministrului justiţiei numirea în funcţia de notar public, cererea fiind respinsă pentru motivul neîndeplinirii condiţiei prevăzute la art.16 lit.d) din Legea nr.36/1995 a notarilor publici și a activităţii notariale.
Instanţa de fond, a constatat că refuzul ministrului justiţiei este nejustificat și a reţinut, în esenţă, că reclamanta se bucură de dreptul prevăzut la art.102 alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată și că îndeplinește condiţiile cerute de Legea nr.36/1995, inclusiv condiţia bunei reputaţii, prevăzută la art.16 lit.d).
A mai reţinut instanţa de fond că reputaţia reclamantei nu a fost afectată prin cercetările penale efectuate împotriva sa, prin Rezoluţia nr.50/P/2006 din 28 februarie 2006 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie și Justiţie dispunându-se neînceperea urmării penale, iar prin Hotărârea nr.3J din 28 martie 2006 a Consiliului Superior al Magistraturii, cercetarea disciplinară a fost respinsă ca rămasă fără obiect.
Curtea a mai constat că faptele reţinute de instanţa de fond, nu au fost contestate în recurs, susţinându-se doar că percepţia opiniei publice asupra reputaţiei reclamantei a fost afectată în mod negativ ca urmare a relatărilor făcute în mass-media cu privire la cercetările penale și disciplinare care o vizau pe aceasta, la dosar fiind depuse extrase din unele ziare, susţinere care este netemeinică.
Ca judecător la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, reclamanta s-a bucurat de o bună reputaţie, corespunzătoare unei înalte demnităţi, iar eliberarea sa din funcţie s-a făcut ca urmare a aprobării cererii de pensionare de către Consiliul Superior al Magistraturii.
Pe de altă parte, așa cum s-a reţinut, organul de urmărire penală a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de reclamantă pentru lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii prevăzute la art.246 din Codul penal, iar Consiliul Superior al Magistraturii a respins cercetarea disciplinară care o viza pe reclamantă.
Astfel fiind, din moment ce în sarcina reclamantei nu au fost dovedite fapte penale sau abateri disciplinare, nu se poate reţine cu temei legal că cercetările penale și administrative ar fi avut drept consecinţă afectarea reputaţiei reclamantei.
Este adevărat că, așa cum rezultă din extrasele din presa scrisă, mass-media a relatat despre cercetările începute împotriva reclamantei, dar aceste relatări nu au fost în măsură să formeze în conștiinţa colectivă o percepţie negativă cu privire la reputaţia reclamantei deoarece acestea nu aveau la bază constatări definitive ale organelor competente.
Mai mult, având în vedere rolul mass- media de informare a opiniei publice, după soluţionarea cercetărilor respective cu siguranţă că presa a informat cititorii cu privire la soluţiile adoptate de organele competente, astfel că au fost înlăturate chiar și îndoielile care au existat cu privire la reputaţia reclamantei.
În ceea ce privește susţinerea, cum că prevederile art.102 alin.(2) din Legea nr.303/2004, republicată, sunt dispoziţii cu caracter tranzitoriu aplicabile în cazul judecătorilor care au avut un mandat limitat la Înalta Curte de Casaţie și Justiţie, nu și în cazul judecătorilor inamovibili, Curtea a reţinut că această susţinere constituie un motiv separat de recurs, care nu este de ordine publică pentru a putea fi invocat în condiţiile art.306 alin.(2) din Codul de procedură civilă, fiind lovit astfel de nulitate.
În concluzie, recursul a fost respins.