Comunicarea actelor fiscale. Neîndeplinirea cerinţelor procedurale. Incidenţa prevederilor art. 103 din Codul de procedură civilă.
Codul de procedură fiscală, art. 44 alin. (2) lit. c)
Codul de procedură civilă, Cap.II, art. 85-100, art. 103.
Potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire. Lipsa din confirmarea de primire, a arătării în clar a numelui și prenumelui celui care a primit corespondenţa, precum și a ștampilei societăţii comerciale la sediul căreia se menţionează că s-a făcut comunicarea, atrag o îndoială puternică asupra împrejurării că actele administrative fiscale au fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei, așa cum menţionează expres dispoziţiile art. 91 din Codul de procedură civilă. În acest caz, partea este îndreptăţită să solicite repunerea în termenul de depunere a contestaţiei, fiind împiedicată să acţioneze în termenul legal dintr-un motiv obiectiv, mai presus de voinţa ei.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3401 din 13 octombrie 2006
Prin acţiunea înregistrată la data de 11 iulie 2005, S.C. RI S.R.L. Arad, a solicitat în contradictoriu cu pârâţii Ministerul Finanţelor Publice, Autoritatea Naţională a Vămilor, Direcţia Regională Vamală Timișoara și Biroul Vamal Arad, anularea Deciziei nr. 61din 31 martie 2005 a Direcţiei Generale de Soluţionare a Contestaţiilor din cadrul Ministerului Finanţelor Publice și a actelor constatatoare nr. 8001-8016 din 24 noiembrie 2004 și a titlurilor de creanţă emise de Biroul Vamal Arad, precum și suspendarea executării acestor acte administrative, conform art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.
Reclamanta a arătat că în mod eronat, prin Decizia nr. 61/2005 i s-a respins, ca nedepusă în termen, contestaţia formulată împotriva actelor constatatoare nr. 8001-8016/2004 pentru suma de 5.519.457.612 ROL taxe vamale și ca nemotivată, contestaţia pentru suma de 421.686.560 ROL reprezentând dobânzi aferente taxelor vamale, dobânzi aferente TVA, întrucât actele constatatoare nu i-au fost comunicate, confirmarea de primire nepurtând ștampila societăţii, ci doar o semnătură ilizibilă, care nu aprţine administratoarei firmei.
A mai menţionat că a luat cunoștinţă de actele constatatoare atacate abia la 12 ianuarie 2005, când i-a fost comunicat titlul de creanţă nr. 3185 din 12 ianuarie 2005, la care erau anexate și procesele verbale nr. 109/4 ianuarie 2005 și nr. 22884/ 24 noiembrie 2004, în conţinutul cărora erau specificate și numerele actelor constatatoare nr. 8001-8016/2004. Prin urmare, depunerea contestaţiei la data de 26 ianuarie 2005, s-a făcut cu respectarea termenului prevăzut de dispoziţiile art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, republicat.
Curtea de Apel Timișoara – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr. 82 din 8 martie 2006, a respins acţiunea, reţinând că soluţia se impune, în raport cu data comunicării actelor constatatoare, rezultată din confirmarea de primire a recomandatei nr. 527 din 3 decembrie 2004, cu cea a depunerii contestaţiei și cu prevederile art. 176 alin. (1) din O.G. nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală.
Reclamanta a declarat recurs.
Recursul este întemeiat.
Într-adevăr, prin Decizia nr. 61 din 31 martie 2005, organul fiscal competent a respins contestaţia formulată de recurenta reclamantă ca fiind depusă cu nerespectarea termenului legal de 30 de zile de la data comunicării actului administrativ fiscal contestat.
În faza administrativă, cât și în faza judecătorească a soluţionării contestaţiei, recurenta reclamantă a susţinut în mod constant că semnătura de pe confirmarea de primire a actelor administrativ fiscale nu aparţine administratorului societăţii și că a luat cunoștinţă de actele respective ulterior, când a și depus contestaţia la organul fiscal competent.
Potrivit prevederilor art. 44 alin. (2) lit. c) din Codul de procedură fiscală, actul administrativ fiscal se comunică prin poștă, la domiciliul fiscal al contribuabilului, cu scrisoare recomandată cu confirmare de primire.
Cum acest text nu cuprinde alte menţiuni, rezultă că devin incidente prevederile generale ale Codului de procedură civilă privind comunicarea actelor procedurale, din care rezultă că, în toate cazurile, persoana care primește actul comunicat va trebui să-și arate în clar numele și prenumele, precum și calitatea, după care să semneze dovada de primire a corespondenţei respective.
Or, în cauză confirmarea de primire nu conţine în clar numele și prenumele celui ce a primit corespondenţa și nici ștampila societăţii comerciale, la sediul căreia se menţionează că s-a făcut comunicarea, ceea ce pune sub o puternică îndoială împrejurarea că actele administrative fiscale au fost comunicate persoanei însărcinate cu primirea corespondenţei.
Astfel fiind, instanţa de fond trebuia să constate că sunt incidente prevederile art. 103 din Codul de procedură civilă, societatea comercială fiind împiedicată să acţioneze în termenul legal dintr-un motiv obiectiv.
În concluzie, soluţia instanţei de fond precum și Decizia nr. 61/31 martie 2005, sunt nelegale și netemeinice, recursul fiind astfel admis, pentru ca organul competent să procedeze la soluţionarea pe fond a contestaţiei împotriva actelor administrativ fiscale vizate.