Numirea în funcţia de judecător fără concurs. Respingerea cererii de numire. Instanţă competentă să judece litigiul.
Legea nr. 303/2004, art. 33 alin. (7)
Legea nr. 317/2004, art. 29 alin. (5) și (7)
Codul de procedură civilă art.3 pct.1
Potrivit art.29 alin. (5) și (7) din Legea nr. 317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, normă specială, derogativă de la dispoziţiile Legii nr. 554/2004, hotărârile Plenului Consiliului Superior al Magistraturii privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Litigiul având ca obiect anularea hotărârii Consiliului Superior al Magistraturii, prin care s-a respins cererea de numire fără concurs în funcţia de judecător în condiţiile art. 33 alin. (7) din Legea nr. 303/2004, se judecă potrivit dreptului comun în materie, reglementat prin Legea nr. 554/2004 art. 10, în considerarea faptului că reclamantul nu deţine calitatea de judecător sau procuror.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3444 din 17 octombrie 2006
Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, prin Hotărârea nr.149 din 1 martie 2006, printre alte măsuri dispuse, a respins cererea de numire în funcţia de judecător, fără concurs, în condiţiile art.33 alin. (5)-(8) din Legea nr.303/2004, republicată, a doamnei OC.
În motivarea acestei decizii s-a reţinut că doamna OC, după ce s-a constatat în prealabil că îndeplinește condiţiile prevăzute de lege pentru numirea fără concurs în funcţia de judecător, a susţinut un interviu în faţa Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în urma căruia s-a decis respingerea cererii sale, ocazie cu care a fost analizat și conţinutul documentelor aflate în mapa sa profesională.
Împotriva Hotărârii nr.148/1 martie 2006 a Plenului Consiliului Superior al Magistraturii, în termen legal, în temeiul Legii nr.303/2004, republicată, OC a formulat recurs.
Recurenta, a precizat că hotărârea de respingere a cererii sale de numire în funcţia de judecător este lipsită de o motivare pertinentă și corespunzătoare prevederilor art.33 din Legea nr.304/2004.
Recurenta a mai arătat că în condiţiile în care hotărârea criticată nu conţine decât menţiuni sumare, și nu se întemeiază pe motive obiective, explicite, este profund nelegală mai cu seamă că anterior susţinerii interviului, în ședinţa secţiei pentru judecători din 7 februarie 2006 s-a constatat că îndeplinește condiţiile prevăzute de lege pentru numirea în funcţie fără concurs și nu s-au formulat alte obiecţiuni.
Prin întâmpinarea formulată în cauză, intimata Consiliul Superior al Magistraturii a invocat excepţia de necompetenţă materială a Înaltei Curţi, motivat de faptul că Hotărârea nr.149/2006 atacată, nu privește cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor, în sensul prevederilor art.29 alin.(5) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii întrucât doamna OC nu este la acest moment judecător în funcţie, ci avocat în Baroul Timiș.
S-a mai arătat că art.29 alin. (7) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, prevede o competenţă materială specială, neaplicabilă însă în cauza de faţă, care urmează a fi soluţionată conform art.3 pct.1 din Codul de procedură civilă pe baza normelor de drept comun.
Înalta Curte analizând excepţia invocată, conform prevederilor art.137 Cod procedură civilă, reţine că aceasta este întemeiată și admisibilă, conducând la trimiterea cauzei spre soluţionare în primă instanţă, la Curtea de Apel Timișoara, Secţia de contencios administrativ, pentru următoarele consideraţiuni.
Potrivit art.29 alin. (5) și (7) din Legea nr.317/2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii, republicată, hotărârile Plenului privind cariera și drepturile judecătorilor și procurorilor și care se comunică de îndată, pot fi atacate cu recurs de orice persoană interesată, în termen de 15 zile de la comunicare sau de la publicare, la secţia de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curţi de Casaţie și Justiţie.
Cum din actele dosarului rezultă neechivoc că recurenta OC nu deţine calitatea de judecător sau procuror, fiind avocat în Baroul Timiș, Înalta Curte reţine că în adevăr, aceasta nu poate uza de procedura de recurs reglementată în art.29 alin.(5) și (7) din Legea nr.317/2004, republicată, cu caracter special operantă numai în situaţiile expres și limitativ prevăzute, respectiv cele ce vizează cariera și drepturile judecătorilor și ale procurorilor.
Așa fiind, litigiul a fost trimis spre soluţionare, pe calea, contenciosului administrativ, potrivit Legii nr.554/2004 la instanţa competentă determinată potrivit normelor generale de competenţă prevăzute de art.3 din Codul de procedură civilă, respectiv Secţia de contencios administrativ a Curţii de Apel Timișoara.