Despăgubiri pentru producătorii agricoli afectaţi de calamităţi naturale. Constatarea stării de calamitate în agricultură prin hotărâre de guvern. Îndeplinirea procedurii administrative prevăzută de legea specială – condiţie pentru recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri.
Legea nr. 381/2002
Legea nr. 554/2004, art. 7
În vederea acordării despăgubirilor pentru producătorii agricoli afectaţi de calamităţi naturale, Legea nr. 381/2002 instituie o procedură prealabilă, de a cărei îndeplinire este condiţionată emiterea hotărârii de guvern de constatare a stării de calamitate în agricultură. Această procedură nu poate fi confundată cu procedura prealabilă prevăzută de legea contenciosului administrativ, ea fiind instituită prin lege specială ca o condiţie obligatorie pentru recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri, iar nu ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune în justiţie.
Constatarea îndeplinirii procedurii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 554/2004, nu este suficientă pentru admiterea acţiunii în contencios administrativ având ca obiect obligarea Guvernului la emiterea actului administrativ de constatare a stării de calamitate naturală în agricultură.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 3860 din 8 noiembrie 2006
Prin acţiunea înregistrată la 15 iunie 2005, reclamanta S.C. AS S.A. Suliţa, comuna Suliţa, judeţul Botoșani a chemat în judecată pe pârâţii Guvernul României și Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale, solicitând să fie recunoscut dreptul său de a beneficia, în conformitate cu Legea nr.381/2002, de despăgubiri pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004 la culturile de floarea soarelui și soia.
Reclamanta a solicitat ca pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să fie obligat să sesizeze Guvernul României, în temeiul art.14 din Legea nr. 381/2002, cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004 în judeţul Botoșani și de a îndeplini toate celelalte formalităţi administrative prevăzute de această lege și de Normele metodologice de aplicare a legii, în vederea acordării efective a despăgubirilor.
De asemenea, reclamanta a solicitat obligarea pârâtului Guvernul României să adopte hotărârea de declarare a stării de calamitate naturală (secetă excesivă și persistentă în timp), care a afectat în anul 2004 culturile de floarea soarelui și soia de pe terenurile neirigate din judeţul Botoșani, precum și stabilirea condiţiilor și limitelor despăgubirilor la care este îndreptăţită.
Prin cererea depusă la data de 8 martie 2006, reclamanta a renunţat la judecata acestui ultim capăt de acţiune privind emiterea hotărârii de guvern pentru declararea stării de calamitate naturală din anul 2004.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că în perioada aprilie – iulie 2004, s-a manifestat în judeţele Botoșani și Iași un fenomen excesiv și persistent în timp de secetă, care a afectat culturile de păioase și prășitoare, inclusiv culturile sale de floarea soarelui și soia.
Reclamanta a susţinut că părinţii au refuzat nejustificat să-i recunoască dreptul prevăzut de Legea nr.381/2002 de a fi despăgubită pentru pierderile înregistrate, deși a dovedit respectarea tehnologiei de cultivare și asigurarea culturilor afectate de calamitatea naturală.
Pârâţii au depus întâmpinare și au invocat excepţia privind neîndeplinirea procedurii prealabile, cu motivarea că reclamanta nu a exercitat recursul administrativ prevăzut de art.7 alin. (1) din Legea nr.554/2004 și nu a parcurs procedura prevăzută în Legea nr.381/2002 și în normele metodologice de aplicare a legii pentru constatarea pagubelor și acordarea despăgubirilor.
Pe fondul cauzei, pârâţii au solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată, arătând că nu erau întrunite condiţiile prevăzute în Legea nr.381/2002 pentru acordarea despăgubirilor solicitate, pentru că fenomenul de secetă nu s-a manifestat în primăvara anului 2004 pe areale extinse, conform informaţiilor transmise de Administraţia Naţională de Meteorologie.
Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială, de contencios administrativ și fiscal a pronunţat sentinţa nr.64 din 22 martie 2006, prin care a respins excepţia invocată de pârâţi, a admis acţiunea astfel cum a fost formulată și restrânsă de reclamantă, a recunoscut dreptul reclamantei de a beneficia, în conformitate cu Legea nr.381/2002, de acordarea despăgubirilor pentru prejudiciile materiale înregistrate în urma secetei excesive din anul 2004 la culturile de porumb, floarea soarelui și soia și a obligat pârâtul Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale să sesizeze Guvernul României în temeiul art.14 din Legea nr.381/2002 cu privire la starea de calamitate a culturilor prășitoare din anul 2004 în judeţul Botoșani și să îndeplinească formalităţile administrative legale în vederea acordării despăgubirilor.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a considerat ca fiind îndeplinită procedura prealabilă prevăzută în art.7 din Legea nr.554/2004 și în Normele metodologice de aplicare a Legii nr.381/2002 prin întreaga corespondenţă purtată între părţile în litigiu.
Pe fondul pricinii, instanţa de fond a constatat dreptul reclamantei de a primi despăgubiri în condiţiile prevăzute de Legea nr.381/2002 pentru pierderile cantitative și calitative de recolte înregistrate la culturile de primăvară din cauza fenomenului de secetă excesivă manifestat în perioada aprilie-iulie 2004 în judeţul Botoșani. Concluzia instanţei de fond s-a întemeiat pe înscrisurile depuse de părţi și pe raportul întocmit de expertul de specialitate cu privire la starea de calamitate naturală din primăvara anului 2004 și la consecinţele acesteia asupra culturilor de păioase și de prășitoare, dovedite de reclamantă.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs Ministerul Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale.
În primul motiv de recurs, s-a invocat inadmisibilitatea acţiunii pentru nerespectarea termenelor și metodologiei prevăzute în art.10 din Normele metodologice de aplicare a Legii nr.381/2002 pentru acordarea de despăgubiri în caz de calamităţi naturale în agricultură. Recurentul a arătat că intimata-reclamantă nu a îndeplinit procedura prevăzută în legea specială, în sensul că nu a depus înștiinţare la primăria pe raza teritorială unde s-au produs fenomenele naturale în 48 de ore de la data producerii evenimentului și nu a formulat plângerea prealabilă în termen de 30 de zile de la încetarea stării de calamitate naturală în agricultură.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs, s-a susţinut că instanţa de fond a aplicat greșit dispoziţiile Legii nr.381/2002 și a recunoscut intimatei-reclamante dreptul la despăgubiri, fără a avea în vedere că fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie – iulie 2004 nu s-a manifestat pe un areal extins pentru a se adopta hotărârea de guvern solicitată prin acţiune pentru declararea stării de calamitate naturală. În acest sens, recurentul a indicat nota transmisă de Administraţia Naţională de Meteorologice referitoare la datele meteorologice din perioada mai – iunie 2004 și din care rezultă că, nu a fost concludentă manifestarea fenomenului de secetă la nivelul culturilor însămânţate în primăvara anului 2004.
Recursul este fondat.
Intimata – reclamantă S.C. A S.A. Suliţa a solicitat recunoașterea calităţii sale de beneficiară a Legii nr.381/2002 privind acordarea despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură, prin despăgubirea sa pentru pagubele produse la culturile agricole afectate în perioada aprilie – iulie 2004 de fenomenul de secetă excesivă manifestat în judeţul Botoșani.
Atât pentru constatarea și evaluarea pagubelor produse de calamităţile naturale, cât și pentru stabilirea nivelului despăgubirilor cuvenite producătorilor agricoli afectaţi, Legea nr.381/2002 și Normele metodologice de aplicare a legii, aprobate prin Ordinul nr.419/2002 al Ministrului Agriculturii, Alimentaţiei și Pădurilor, au prevăzut o procedură prealabilă sesizării Guvernului pentru declararea stării de calamitate naturală prin hotărâre.
În cadrul acestei proceduri, constatarea pagubelor se face în prezenţa producătorului agricol afectat, de către o comisie numită de prefectul judeţului, la propunerea directorului general al direcţiei judeţene pentru agricultură, formată din primarul localităţii pe raza căreia s-a produs calamitatea, unul sau doi specialiști de la centrul agricol, un delegat din partea organelor judeţene ale Ministerului Finanţelor Publice și reprezentantul societăţii de asigurare – reasigurare la care producătorul agricol a încheiat asigurare potrivit Legii nr.381/2002.
Rezultatul constatărilor comisiei se consemnează într-un proces-verbal care, împreună cu documentele întocmite, se centralizează la direcţia judeţeană pentru agricultură, urmând ca în termen de 3 zile să fie trimisă Ministerului Agriculturii o informare detaliată.
Pentru culturile agricole și plantaţii, comisia este convocată în cel mult 3 zile de la producerea fenomenului de către primarul comunei sau al orașului, în baza înștiinţării depuse în scris la secretarul consiliului local de către producătorul agricol cel mai târziu în 48 de ore de la producerea evenimentului.
În cauză, se constată că nu a fost îndeplinită această procedură prevăzută expres în legea specială pentru recunoașterea dreptului pretins prin cererea de acordare a despăgubirilor în caz de calamităţi naturale în agricultură.
Pentru dovedirea dreptului său, intimata-reclamantă nu a depus la dosar înștiinţarea cu privire la pierderile înregistrate și procesul-verbal de constatare și evaluare a pagubelor, întocmite în termen legal și în conformitate cu modelele prezentate în anexele nr.1 și 5 ale Normelor metodologice pentru culturile proprii de floarea-soarelui și soia, cu nominalizarea separată a fiecărei suprafeţe afectate.
Deși despăgubirile au fost solicitate pentru pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă din perioada aprilie-iulie 2004, nu a fost depusă la dosar documentaţia întocmită conform legii în perioada respectivă pentru suprafeţele cultivate de societatea intimată.
De altfel, intimata-reclamantă a precizat în acţiune că prima sesizare adresată Ministerului Agriculturii, Pădurilor și Dezvoltării Rurale a fost la data de 10 septembrie 2004, prin petiţia formulată și în numele său de Asociaţia Cultivatorilor de cereale și plante tehnice Botoșani.
Din această primă sesizare, din petiţiile ulterioare, precum și din adresa nr.4 din 4 martie 2005 întocmită de asociaţia susmenţionată, rezultă că pagubele produse de fenomenul de secetă excesivă au fost cunoscute de intimata-reclamantă cel mai târziu la data de 17 iulie 2004, când erau afectate culturile de floarea - soarelui și soia, dar nu a fost iniţiată procedura legală pentru constatarea și evaluarea pagubelor.
Sesizată cu excepţia privind neîndeplinirea acestei condiţii, instanţa de fond a aplicat greșit legea invocată de recurentul - pârât, considerând că s-a dovedit respectarea procedurii prevăzute în Legea nr.381/2002 prin sesizările adresate și în numele intimatei-reclamante, de Asociaţia Cultivatorilor de cereale și plante tehnice Botoșani.
Instanţa de fond a confundat excepţia procesuală privind neîndeplinirea procedurii prealabile prevăzută de dreptul comun în materia contenciosului administrativ – art.7 din Legea nr.554/2004 cu excepţia de fond privind neîndeplinirea procedurii administrative, care a fost reglementată în legea specială – Legea nr.381/2002, ca o condiţie obligatorie pentru recunoașterea dreptului subiectiv la despăgubiri în caz de calamităţi naturale în agricultură și nu ca o condiţie pentru exercitarea dreptului la acţiune în justiţie.
În consecinţă, această excepţie, reiterată în primul motiv de recurs, a fost greșit respinsă de instanţa de fond, în condiţiile în care intimata-reclamantă nu a dovedit respectarea termenelor și metodologiei prevăzute în Legea nr.381/2002 pentru întocmirea actului administrativ de declarare a stării de calamitate naturală și pentru acordarea despăgubirilor aferente.
Faţă de considerentele expuse și constatând că nu se mai impune examinarea celui de al doilea motiv de recurs invocat, Înalta Curte a admis recursul, a casat hotărârea și în fond a respins acţiunea formulată de S.C. A SA.