Vârstă de pensionare. Concurs pentru ocuparea unui post de conferenţiar universitar. Condiţii de participare.
Legea nr.128/1997
Dispoziţiile art. 129 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, prevederi cu caracter parţial derogatoriu în raport cu dispoziţiile Legii nr.19/2000 privind sistemul privind sistemul public de pensii, prevăd posibilitatea profesorilor universitari și a conferenţiarilor universitari de a rămâne în activitate până la vârsta de 65 de ani, iar în anumite condiţii până la vârsta de 70 de ani.
Aceste dispoziţii nu dau însă dreptul unei persoane care a împlinit vârsta de pensionare prevăzută de Legea nr.19/2000, fără a deţine titlul didactic de conferenţiar universitar, să participe la concursul pentru obţinerea acestui titlu, astfel că refuzul Ministerului Educaţiei și Cercetării de a aviza dosarul de concurs al reclamantului, a fost justificat.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 4121 din 23 noiembrie 2006
Prin sentinţa civilă nr. 717 din 22 martie 2006, Curtea de Apel București – Secţia a VIII-a Contencios Administrativ și Fiscal a admis, în parte, acţiunea formulată de reclamantul S.A., anulând Ordinul ministrului educaţiei și cercetării nr. 4758/2005, în partea acestuia referitoare la poziţia 3 din anexa 1, cuprinzând numele reclamantului din Lista și avizul negativ emise de Direcţia Juridic și Control din cadrul Ministerului Educaţiei și Cercetării, și l-a obligat pe pârât să emită, pentru reclamant, avizul favorabil cu privire la legalitatea desfășurării concursului pentru ocuparea postului de conferenţiar și să înainteze dosarul de concurs al reclamantului către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în vederea analizării acestuia.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut, că avizul nefavorabil emis de Direcţia Juridic și Control, din cadrul Ministerului Educaţiei și Cercetării este nelegal, întrucât reclamantul nu depășea vârsta de pensionare, prevăzută de art. 129 alin. (2) din Legea nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, pentru postul de conferenţiar universitar, pentru care acesta a susţinut concursul. Mai reţine instanţa de fond că este nelegală și discriminatorie interpretarea dată de pârâtul Ministerul Educaţiei și Cercetării dispoziţiilor art. 129 alin. (2) din Legea nr. 128/1997, în sensul că o persoană care a împlinit vârsta standard de pensionare, conform Legii nr. 19/2000, și care este menţinută în activitate cu aprobările legale, nu ar avea dreptul de a participa la un concurs organizat în vederea ocupării unui post de natura celui în discuţie, pe criteriul vârstei.
Cum avizul nelegal a stat la baza emiterii Ordinul ministrului educaţiei și cercetării nr. 4758/2005, instanţa de fond a reţinut că și acest din urmă act este, pe cale de consecinţă, afectat de nelegalitate, în partea referitoare la reclamant.
Împotriva acestei hotărâri pârâtul a declarat recurs, susţinând că instanţa de fond a interpretat în mod greșit actul juridic dedus judecăţii, atâta vreme cât intimatului-reclamant nu i s-a încălcat dreptul de muncă, cum eronat a reţinut prima instanţă, el putând desfășura în continuare activitatea didactică în funcţia pe care o deţinea, aceea de lector universitar.
S-a arătat de către recurent, de asemenea, că instanţa de fond a pronunţat hotărârea atacată prin aplicarea greșită a legii, respectiv a prevederilor art.53, art.58 alin. (1) și art.129 alin. (1) din Legea nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic. Reclamantul nu îndeplinește condiţiile legale pentru accederea într-o altă funcţie didactică, cea de conferenţiar universitar, deoarece a depășit cu mult vârsta de pensionare prevăzută atât de legea generală cât și de legea specială.
Recursul este fondat.
Este dovedit în cauză că în urma participării reclamantului la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar la catedra de Electrotehnică a Facultăţii de Electrotehnică din Universitatea PB, organizat în lunile mai-iunie 2005, dosarul împreună cu raportul comisiei de concurs și cu documentele însoţitoare a fost înaintat Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor și Certificatelor Universitare.
Acest organism a adoptat, în reuniunea din 28 iulie 2005, o rezoluţie prin care s-a refuzat acordarea titlului didactic de conferenţiar universitar urmare faptului că dosarul de concurs nu a primit avizul de legalitate al Direcţiei Juridice din cadrul Ministerului Educaţiei și Cercetării, pe motiv că la data înscrierii la concurs candidatul îndeplinea condiţiile de pensionare conform Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale. Pe baza acestei rezoluţii, s-a emis Ordinul nr.4758 din 5 august 2005 al ministrului educaţiei și cercetării, prin care s-a refuzat acordarea titlurilor didactice de profesor universitar și, respectiv, conferenţiar universitar, persoanelor nominalizate în anexa nr.1 a ordinului, printre care se află și reclamantul AS.
Potrivit prevederilor art.41 alin.(2) din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, vârsta standard de pensionare este de 60 de ani pentru femei și 65 de ani pentru bărbaţi, atingerea acestei vârste urmând a se realiza în termen de 13 ani de la data intrării în vigoare a legii, prin creșterea vârstelor de pensionare, pornind-se de la 57 de ani pentru femei și de la 62 de ani pentru bărbaţi, conform eșalonării prevăzute în anexa nr.3.
În ceea ce privește personalul didactic, sunt aplicabile dispoziţiile de drept comun din Legea nr.19/2000, dar și unele prevederi cu caracter derogatoriu, cuprinse în Titlul VII al Legii nr.128/1997 privind Statutul personalului didactic.
Astfel, conform prescripţiilor art.127 alin. (4) din Legea nr.128/1997, după împlinirea vârstei de pensionare cadrele didactice pensionate pot desfășura activităţi didactice, salarizate însă numai prin cumul sau prin plata cu ora, iar conform dispoziţiilor art.129 alin. (1) din același act normativ, numai profesorii universitari și conferenţiarii universitari cu titlul știinţific de doctor pot rămâne în activitatea didactică până la vârsta de 65 de ani. Mai mult potrivit prevederilor art.129 alin. (1) din legea menţionată, de asemenea numai profesorii universitari și conferenţiarii universitari cu titlul știinţific de doctor, cu excepţiile prevăzute în titlul VIII – Dispoziţii tranzitorii și finale, care dovedesc competenţă profesională deosebită, pot fi menţinuţi ca titulari în funcţia didactică, la împlinirea vârstei de pensionare, la cerere, cu acordarea consiliului facultăţii cu aprobarea anuală a senatului universitar, prin vot nominal deschis, până la împlinirea vârstei de 70 de ani.
În ceea ce îl privește pe reclamantul AS, născut la 08 decembrie 1941, se reţine că într-adevăr, la data înscrierii la concursul pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar aceasta îndeplinea condiţiile de pensionare prevăzute de art.41 din Legea nr.19/2000, inclusiv vârsta eșalonată trecută în anexa nr.3 a actului normativ în discuţie.
Reclamantului nu îi sunt aplicabile dispoziţiile art.129 alin. (1) și (2) din Legea nr.128/1997, întrucât acesta, la împlinirea vârstei de pensionare prevăzute de lege, nu avea dobândit titlul didactic de profesor universitar sau de conferenţiar universitar cu titlul știinţific de doctor, numai într-o atare ipoteză fiind recunoscut dreptul de a fi menţinut în activitate până la vârsta de 65 de ani și, respectiv, până la vârsta de 70 ani.
În aceste condiţii, în raport de prevederile art.127 alin. (4) și art.129 din Legea nr.128/1997 privind statutul personalului didactic, care au un caracter parţial derogatoriu în raport cu dispoziţiile Legii nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale, cum reclamantul, șef de lucrări, nu mai avea dreptul, datorită împlinirii vârste standard de pensionare, de a candida la concursul organizat de Universitatea PB în anul 2005 pentru ocuparea postului de conferenţiar universitar la catedra de Electrotehnică a Facultăţii de Electrotehnică, în mod corect s-a refuzat de către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare din cadrul Ministerului Educaţiei și Cercetării, în baza avizului Direcţiei Juridice din minister și apoi de către ministrul Educaţiei și Cercetării, confirmarea titlului didactic de conferenţiar universitar.
Așa fiind, apreciind că în mod greșit instanţa de fond a admis în parte acţiunea reclamantului și a dispus anularea în parte a Ordinului ministrului educaţiei și cercetării nr.4758/2005, respectiv anexa 1 poziţia 3 cuprinzând numele reclamantului și a obligat Ministerul Educaţiei și Cercetării la emiterea avizului favorabil reclamantului și la înaintarea dosarului de concurs al reclamantului către Consiliul Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor și Certificatelor Universitare, în vederea analizării acestuia, recursul declarat în cauză de Ministerul Educaţiei și Cercetării, a fost admis cu consecinţa modificării sentinţei civile nr.717 din 22 martie 2006 a Curţii de Apel București - Secţia a VIII-a contencios administrativ și fiscal în sensul respingerii acţiunii reclamantului AS ca neîntemeiată.