Taxe vamale. Mijloc de transport aflat în regim de admitere temporară. Donaţie. Regim vamal aplicabil.
Legea nr.141/1997
H.G. nr.626/1997
Schimbarea, prin efectuarea unui act de donaţie, a destinaţiei mijloacelor de transport aflate în regim de admitere temporară - fără plata drepturilor de import și fără formalităţi de vămuire - atrage schimbarea regimului vamal aplicabil, astfel încât se datorează taxe vamale, comision și accize, în conformitate cu prevederile art.141 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.1554 din 10 martie 2005
Notă: H.G. nr.626/1997 a fost abrogată prin art.2 din H.G. nr.1114/2001.
Prin acţiunea înregistrată la data de 15 martie 2001, reclamanta F.S. a solicitat anularea actului constatator nr. 189 din 6 aprilie 2000 întocmit de Biroul Vamal Reșiţa, a deciziei nr. 64 din 19 iunie 2000 emisă de Direcţia Regională Vamală Timișoara și a deciziei nr. 2496 din 10 octombrie 2000 emisă de Direcţia Generală a Vămilor și constatarea că nu are calitatea de debitoare a obligaţiilor stabilite prin actul constatator contestat.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că i-a fost donat un autoturism marca VW Jeta de către un cetăţean austriac și că nelegal a fost obligată să plătească suma de 16.343.506 lei cu titlu de taxe vamale, comisioane și accize și suma de 21.182.848 lei cu titlu de majorări de întârziere, cu toate că acest bun nu a fost introdus în circuitul civil, fiind destinat unei persoane juridice nonprofit.
Mai arată că, în cazul în care se datorează taxe vamale și celelalte sume pretinse, obligaţia plăţii acestora revenea persoanei care a introdus autoturismul în ţară.
Curtea de Apel Timișoara – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.392 din 16 octombrie 2001, a admis acţiunea, anulând actele contestate.
Recursul declarat de Direcţia Regională Vamală Interjudeţeană Timișoara, în numele și pentru Direcţia Generală a Vămilor, a fost admis prin decizia nr.3161 din 14 octombrie 2002 pronunţată de Curtea Supremă de Justiţie – Secţia de contencios administrativ, prin care s-a casat sentinţa recurată și s-a trimis cauza aceleiași instanţe spre rejudecare, reţinându-se că litigiul nu a fost soluţionat și în contradictoriu cu Biroul Vamal Reșiţa, emitentul actului constatator atacat.
Rejudecând cauza, Curtea de Apel Timișoara – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.3/P.I. din 13 ianuarie 2004 a admis acţiunea precizată, în sensul că a anulat actul constatator și cele două decizii contestate cu privire la obligarea reclamantei la plata sumei de 37.526.354 lei reprezentând taxe vamale și majorări de întârziere.
Instanţa reţine că actul constatator și actele administrative jurisdicţionale au fost emise ca urmare a unei interpretări greșite a dispoziţiilor legale în materie, autoturismul fiind importat în regim de scutire de la plata taxelor vamale, conform art. 5 din O.G. nr.26/1993, el fiind deja proprietatea reclamantei la momentul introducerii în ţară și nici nu a fost înstrăinat ulterior.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs Direcţia Regională Vamală Timișoara, în numele și pentru Autoritatea Naţională a Vămilor, în temeiul art.304 pct. 9 C.proc.civ..
Un prim motiv de recurs privește tardivitatea introducerii acţiunii, recurenta susţinând că reclamanta a introdus acţiunea peste termenul legal de 30 de zile de la data comunicării deciziei emise de Direcţia Generală a Vămilor.
În ce privește fondul cauzei, arată că autoturismul a fost introdus în ţară la o dată anterioară depunerii declaraţiei vamale, când nu s-a solicitat nici un fel de regim vamal și că, ulterior stabilirii regimului de admitere temporară autoturismul a fost donat reclamantei, cu documente întocmite în România.
Susţine că prin schimbarea destinaţiei autoturismului introdus în ţară în regim de admitere temporară ia naștere datoria vamală conform art. 141 din Legea nr. 141/1997 și cum titularul declaraţiei vamale care a solicitat regimul vamal de import este reclamanta, aceasta este considerată ca debitor al datoriei vamale, eventual în solidar cu donatorul.
Analizând motivele de recurs invocate, prin prisma probelor administrate în cauză și a dispoziţiilor legale aplicabile, instanţa reţine următoarele:
În ce privește tardivitatea introducerii acţiunii, excepţie invocată de recurentă, se reţine că instanţa de fond a apreciat corect că este neîntemeiată, deoarece acţiunea s-a depus la instanţă în interiorul termenului legal de 30 de zile de la data înregistrării deciziei Direcţiei Generale a Vămilor la intimată, termen prevăzut de art. 5 din Legea nr. 28/1990.
Pe fondul cauzei, recursul este întemeiat.
Astfel, se reţine că cetăţeanul austriac G.M. a intrat în România cu autoturismul marca Volkswagen 19 E, an fabricaţie 1986, fără să solicite acordarea vreunui regim vamal pentru autoturism, fiind considerat ca turist și din acest motiv nu a fost impus la plata taxelor vamale pentru autoturismul respectiv.
După introducerea autoturismului în ţară, acesta l-a donat intimatei la 14 aprilie 1998, așa cum rezultă din actul de donaţie autentificat sub nr. 1350 de către Biroul Notarului public S.A..
Ulterior reprezentantul intimatei s-a prezentat la Biroul Vamal Reșiţa, unde a dat declaraţia vamală de import din 15 aprilie 1998 și în care a menţionat că autoturismul l-a primit prin donaţie de la G.M..
Conform prevederilor art.19 din anexa nr.6 la H.G. nr.626/1997, „Mijloacele de transport și remorcile acestora, înmatriculate în străinătate, pot fi introduse temporar în România, fără garantarea drepturilor de import și fără formalităţile vamale, dacă aparţin persoanelor cu domiciliul în străinătate sosite în ţară ca turiști”.
Dar, pentru astfel de autoturisme nu se pot întocmi ulterior acte prin care să se schimbe destinaţia, art. 284 alin.(2) Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr.626/1997, prevăzând că mijloacele de transport aflate în regim de admitere temporară, cum este cazul în speţă, nu pot fi date în comodat, gajate sau cedate unei persoane fizice sau juridice domiciliate sau cu reședinţa în România.
Art. 286 lit.c) din același Regulament prevede că, pentru scutirea de la plata taxelor vamale, autoturismul să fie înmatriculat în afara teritoriului României, pe numele unei persoane din afara acestui teritoriu sau dacă nu este înmatriculat în străinătate să aparţină unei persoane stabilită în străinătate.
Cum autoturismul a fost introdus în ţară de cetăţeanul străin, care avea calitatea de turist, el a fost admis în regim de admitere temporară, fără plata drepturilor de import și fără formalităţi de vămuire.
Însă, ulterior, s-a schimbat destinaţia autoturismului, el fiind donat intimatei, astfel că din acest motiv apare datoria vamală, conform prevederilor art.141 din Legea nr. 141/1997, urmare a schimbării regimului vamal.
Ca atare, corect a stabilit organul vamal, prin actul constatator nr.189 din 6 aprilie 2000, taxe vamale, comision și accize pentru autoturism în sumă de 16.643.222 lei, din care s-a achitat suma de 299.716 lei, rămânând de plată suma de 16.343.506 lei.
De asemenea, pentru neplata la timp a acestei datorii s-au calculat majorări de întârziere în sumă de 21.182.848 lei.
Contestaţiile formulate de intimată împotriva acestei impuneri au fost respinse justificat prin decizia nr. 64 din 19 iunie 2000 emisă de Direcţia Regională Vamală Timișoara și prin decizia nr. 2496 din 10 octombrie 2000 emisă de Direcţia Generală a Vămilor.
Recursul a fost admis.