Cetăţean român returnat în ţară. Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului. Legalitatea suspendării. Cerere de eliberare a unui pașaport simplu. Nelegalitatea cererii
O.G. nr. 65/1997, art. 13, art. 14 alin. (1) lit. c), art. 25
Conform art. 14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr. 65/1997, măsura de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului este legală, având în vedere returnările repetate ale reclamantului din statele Europei Occidentale.
Pe de altă parte, suspendarea dreptului de folosire a pașaportului implică, în mod automat și suspendarea dreptului titularului de a călători în străinătate, indiferent dacă este sau nu vorba de state ce compun spaţiul Schengen, pentru o perioadă egală cu cea de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului.
În plus, nu există în legislaţia actuală o reglementare legală care să permită eliberarea de pașapoarte valabile numai pentru anumite state.
Prin urmare, este nejustificată cererea de eliberare a unui pașaport simplu pentru stabilirea domiciliului în alt stat.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 1664 din 15 martie 2005
C.V. a chemat în judecată Ministerul Administraţiei și Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată și Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei a Judeţului Iași, solicitând:
- anularea actului administrativ nr.112/1/197239 din 19 ianuarie 2004, emis de primul pârât, prin care i s-a comunicat menţinerea măsurii restrictive de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului, dispusă de pârâtul secund, pe o perioadă de 5 ani;
- recunoașterea dreptului său de folosire a pașaportului pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova;
În motivarea acţiunii, reclamantul a arătat că în luna martie 2003 se afla în Germania și în urma unui control de rutină al poliţiei a fost returnat în România.
După revenirea în România și suspendarea dreptului de folosire a pașaportului a cunoscut-o pe C.T., din Republica Moldova, iar la 13 august 2003 s-au căsătorit.
A precizat că intenţionează să-și stabilească domiciliul în Republica Moldova, dar neavând un pașaport eliberat pe noul său nume, nu a reușit până în prezent să-și urmeze soţia.
În drept, reclamantul a invocat prevederile art.2 alin. (1) și art.2, art.15 alin. (3) din O.G. nr.65/1997 privind regimul pașapoartelor, art.1 și art.5 din Legea nr.29/1990.
Curtea de Apel Iași a admis în parte acţiunea, obligând pârâtul Ministerul Administraţiei și Internelor, Serviciul de evidenţă informatizată a persoanei a judeţului Iași să elibereze reclamantului un pașaport simplu, în vederea stabilirii domiciliului în Republica Moldova.
De asemenea, au fost invocate dispoziţiile art.25 alin. (1) ale Constituţiei României și art.13 alin. (1) din O.G. nr.65/1997, cu modificările ulterioare, apreciindu-se că situaţia de fapt a reclamantului poate fi încadrată în noţiunea de caz „temeinic justificat”, în vederea eliberării unui nou pașaport simplu, pentru stabilirea domiciliului pe teritoriul Republicii Moldova.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Administraţiei și Internelor - Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată și Serviciul de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
Recurentul a susţinut că prima instanţă a considerat în mod eronat că reclamantul C.V. îndeplinește cerinţele art.25 alin. (1) din Constituţie și art.13 din O.G. nr.65/1997. Astfel, prin probele administrate s-a dovedit că pentru nerespectarea condiţiilor legale de călătorie în statele ce alcătuiesc spaţiul Schengen a fost returnat din Germania și s-a luat faţă de el măsura de suspendare temporară a dreptului de folosire a pașaportului. Dispoziţiile din ordonanţă referitoare la posibilitatea eliberării celui de al doilea pașaport nu-i sunt aplicabile reclamantului, căruia i-a fost suspendat dreptul de folosire al pașaportului și nu există nici o reglementare legală care să prevadă emiterea de pașapoarte valabile doar pentru anumite ţări.
Critica este întemeiată.
Așa cum rezultă din expunerea rezumativă a lucrărilor din dosar, capătul de cerere privind anularea actului administrativ prin care s-a menţinut măsura restrictivă de suspendare a dreptului reclamantului de folosire a pașaportului, a fost respins de curtea de apel, care a reţinut că măsura respectivă a fost corect aplicată. Ea se justifică având în vedere repetatele returnări ale reclamantului din state ale Europei occidentale (Franţa, Germania), precum și dispoziţiile art.14 alin. (1) lit. c) din O.G. nr.65/1997 privind regimul pașapoartelor.
C.V. nu a declarat recurs împotriva acestei hotărâri.
Pe de altă parte, nu există în legislaţia actuală o reglementare legală care să permită eliberarea de pașapoarte valabile numai pentru anumite state.
Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului implică, în mod automat și suspendarea dreptului titularului de a călători în străinătate, indiferent dacă este sau nu vorba de state ce compun spaţiul Schengen, pentru o perioadă egală cu cea de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului.
În condiţiile în care prima instanţă a confirmat legalitatea actului administrativ de suspendare a acestui drept, nu se justifică rezolvarea dată capătului de cerere subsecvent, având ca obiect pretenţia reclamantului la eliberarea unui pașaport simplu pentru stabilirea domiciliului în Republica Moldova.
Recursul a fost admis.