Audiovizual. Hotărâre de Guvern. Asociaţie. Calitate procesuală activă. Interes legitim.
O.G. nr.26/2000, art.2
H.G. nr.143/2003
O asociaţie constituită în baza prevederilor Ordonanţei Guvernului nr.26/2000, modificată și completată prin Ordonanţa Guvernului nr.37/2003, are capacitate procesuală activă de a introduce acţiune în contencios administrativ împotriva actelor normative care vatămă interesele membrilor săi, chiar dacă prin actul atacat nu se instituie drepturi și obligaţii în sarcina sa, ca persoană juridică, întrucât această situaţie nu exclude posibilitatea ca actul normativ atacat să aducă atingere drepturilor asociaţiei reglementate prin alte acte normative.
Interesul legitim al asociaţiei rezidă în faptul că, în limitele cadrului legal instituit de Ordonanţa Guvernului nr.26/2000, are dreptul să acţioneze pentru satisfacerea interesului de grup al membrilor săi, fiind împuternicită prin actul constitutiv, să negocieze pentru aceștia și să îi reprezinte.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.2034 din 29 martie 2005
Prin acţiunea înregistrată la 5 iunie 2003, reclamanta Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale a chemat în judecată Guvernul României, solicitând anularea H.G. nr.143/2003.
În motivarea cererii, se arată că hotărârea de Guvern contestată stabilește procentul ce urmează a fi aplicat pentru calculul remuneraţiei cuvenită artiștilor interpreţi sau executanţi și producătorilor de fonograme, pentru anul 2002, prin aceasta încălcându-se principiul neretroactivităţii legii. Se mai susţine că, în mod greșit au fost incluse în hotărâre organismele de televiziune între utilizatorii care intră în sfera sa de aplicare, deoarece aceștia nu folosesc în realizarea și emiterea programelor lor fonograme, ci fixări audiovizuale. Hotărârea respectivă presupune obligativitatea gestionării colective a drepturilor conexe, ceea ce contravine dispoziţiilor Legii nr.8/1996.
Curtea de Apel București – Secţia contencios administrativ prin sentinţa civilă nr.1898 din 12 noiembrie 2003 a admis excepţia lipsei calităţii procesuale active și a respins acţiunea formulată de reclamantă ca fiind introdusă de o persoană fără calitate.
Instanţa a apreciat că, prin hotărârea atacată, nu se produce vreun prejudiciu reclamantei, al cărei obiect de activitate nu se încadrează în categoria utilizatorilor, neavând drepturi și obligaţii rezultate din această hotărâre.
Împotriva acestei soluţii a declarat recurs reclamanta Asociaţia Română de Comunicaţii Audiovizuale, susţinând în esenţă că, potrivit statutului, are obligaţia de a acţiona în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acţiuni în justiţie. De asemenea, a mai arătat că vătămarea interesului său legitim rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de O.G. nr.26/2000.
Recursul este fondat.
Dispoziţiile art.2 din O.G. nr.26/2000 privind asociaţiile și fundaţiile, prevăd dreptul și obligaţia acestor organisme de a urmări „crearea cadrului necesar ... urmărirea realizării unui interes general, local sau, după caz, de grup”.
În aplicarea prevederilor Legii nr.8/1996 și ale O.G. nr.26/2000, a fost adoptat statutul Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale, în care se precizează interesul general și de grup urmărit de această asociaţie. Astfel, art.4 din statut menţionează printre scopurile Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale, promovarea aplicării unor îmbunătăţiri necesare legislaţiei curente în audiovizual.
De asemenea, art.17 din statut, care reglementează îndatoririle Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale, precizează și acţionarea în sensul apărării intereselor membrilor în relaţia cu iniţiative sau acte legislative și de reglementare incidenţă, directă sau indirectă, în domeniul audiovizual.
Prevederile citate din statutul asociaţiei demonstrează faptul că recurenta are obligaţia statutară de a acţiona în interesul membrilor săi, inclusiv de a promova acţiuni în justiţie.
Vătămarea interesului legitim al recurentei rezidă în împiedicarea sa de a beneficia de cadrul creat de O.G. 26/2000, în sensul urmăririi unui interes general sau de grup și anume interesul de grup al membrilor Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale și interesul general de a se adopta o legislaţie necesară dezvoltării domeniului audiovizual.
Este greșită interpretarea instanţei de fond în sensul că H.G. nr.143/2003 instituie drepturi și obligaţii numai pentru membrii Asociaţiei Române de Comunicaţii Audiovizuale, neafectând drepturi ale reclamantei recurente. Chiar dacă un act normativ nu instituie drepturi și obligaţii în sarcina unei persoane juridice, aceasta nu exclude posibilitatea ca același act să încalce drepturile acelei persoane juridice reglementate prin alte acte normative.
În ipoteza în care s-ar accepta teza lipsei calităţii procesuale active a reclamantei recurente în atacarea actului administrativ contestat, s-ar ajunge la soluţia profund inechitabilă a înlăturării din rândul celor îndreptăţiţi să atace în justiţie respectiva reglementare, a persoanei împuternicite să negocieze și să reprezinte utilizatorii.
Recursul a fost admis, a fost casată casa sentinţa civilă atacată și cauza a fost trimisă, spre rejudecare, aceleiași instanţe.