Personal diplomatic și consular. Pensie de serviciu. Condiţii. Vechime în diplomaţie
O.U.G. nr. 36/2003, art. 1 alin. (2), art. 3 lit. a), art. 4 alin. (1)
Legea nr. 545/2003
Prin art.1(2) din O.U.G. nr.36/2003 se definește vechimea în diplomaţie, iar în alin. (3) lit. a) se precizează că, de asemenea, în sensul actului normativ citat, aprobat prin Legea nr.545/2003, constituie vechime în diplomaţie sau după caz în activitatea de comerţ exterior și cooperare economică internaţională și perioadele lucrate de membrii personalului diplomatic și consular, precum și de persoanele menţionate în art.4(1) la Administraţia Prezidenţială, Parlament și Guvern ca angajaţi de specialitate.
Astfel, potrivit art.4 (1) „membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerţ exterior și cooperare economică internaţională încadraţi în administraţiile centrale... și din unităţi cu specific de comerţ exterior, precum și ca trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte reprezentanţe, beneficiază de pensie de serviciu....”
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr. 2152 din 31 martie 2005
Reclamantul A.I. și alţii, a formulat la data de 6 septembrie 2004 acţiunea înregistrată sub nr.3177/2004 la Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ și au solicitat ca în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Economiei și Comerţului să se pronunţe o hotărâre prin care pârâtul să fi obligat să le elibereze adeverinţa tip prevăzută de pct.14 din Normele de aplicare ale O.U.G. nr.36/2003 privind sistemul de pensionare a membrilor personalului diplomatic și consular, aprobată prin Legea nr.595/2003, și să se constate că îndeplinesc condiţiile cerute de O.U.G.nr.36/2003 pentru a beneficia de pensie de serviciu.
Reclamanţii au susţinut că sunt pensionari pentru limită de vârstă, că au desfășurat activitate profesională în comerţul exterior, peste 20 de ani bărbaţii și peste 15 ani femeile, din care cel puţin 4 ani în misiune permanentă în exterior ca reprezentanţi economici și comerciali în cadrul Ambasadelor României. Pârâtul a refuzat, la solicitările făcute de reclamanţi, să elibereze adeverinţele tip necesare stabilirii pensiei de serviciu, deși are această obligaţie rezultată din actele normative amintite, motivând lipsa unor documente sau o interpretare eronată a legii, iar prin acest refuz sunt vătămaţi în dreptul legal de a primi pensiile de serviciu.
Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ a admis acţiunea reclamanţilor, a constatat că reclamanţii îndeplinesc condiţiile legale pentru a beneficia de pensie de serviciu conform O.U.G. nr.36/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 și a obligat pârâtul să elibereze pentru fiecare reclamant adeverinţa-tip necesară stabilirii pensiei de serviciu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că activitatea reclamanţilor a intrat sub incidenţa Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile consulare din anul 1963, Convenţie ratificată de România în 1971, cât și a Legii nr.1/1971 care reglementa activitatea de comerţ exterior și cooperare economică internaţională. De asemenea, s-a mai reţinut că nu se poate interpreta art.14 alin. (2) din Normele de aplicare, în sensul că cei 4 ani de misiune în străinătate trebuie să fie recunoscuţi numai pentru persoanele cu grade diplomatice și consulare cu grad de ministru, consilier, consilier economic sau secretar economic, această dispoziţie fiind o adăugare la lege, ceea ce nu e posibil de aplicat în sistemul respectării principiului ierarhiei actelor normative.
Împotriva acestei sentinţe cu nr.2218/2004 a declarat recurs Ministerul Economiei și Comerţului, susţinând că această hotărâre pronunţată de Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ este nelegală, fiind pronunţată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii, că are în considerente motivări contradictorii sau străine cauzei.
A susţinut recurenta, că instanţa a nesocotit prevederile art.4 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr.36/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 în ceea ce privește asimilarea vechimii celor 4 ani prevăzuţi de acest text cu funcţii care nu au statut diplomatic, că a fost analizat numai dreptul de a se elibera adeverinţele tip, fără a analiza și dacă sunt îndeplinite condiţiile, depășind atribuţiile puterii judecătorești prin cenzurarea O.U.G. nr. 36/2003, neavând această competenţă prin care să adauge, să completeze legea.
De asemenea, a mai invocat recurenta prevederile art.46 C. proc. civ., în sensul că se impunea introducerea în cauză a celorlalţi iniţiatori ai actului normativ, iar ca temei pentru casarea sentinţei fiind precizate prevederile art.304 pct.4, 7 și 9 din același cod.
Recursul este nefondat.
Este necontestat în cauză că reclamanţii-intimaţi au desfășurat activitate profesională în comerţul exterior peste 20 de ani, având misiune permanentă pentru desfășurarea acestei activităţi în străinătate peste 4 ani, fiind trimiși ca reprezentanţi economici și comerciali de către Întreprinderi de Comerţ Exterior.
Prin art.1(2) din O.U.G. nr.36/2003 se definește vechimea în diplomaţie, iar în alin. (3) lit. a) se precizează că, de asemenea, în sensul actului normativ citat, aprobat prin Legea nr.545/2003, constituie vechime în diplomaţie sau după caz în activitatea de comerţ exterior și cooperare economică internaţională și perioadele lucrate de membri personalului diplomatic și consular, precum și de persoanele menţionate în art.4(1) la Administraţia Prezidenţială, Parlament și Guvern ca angajaţi de specialitate.
În art.4.1 se reglementează categoriile de persoane care intră sub incidenţa actelor normative (O.U.G.nr.36/2003 aprobată prin Legea nr.545/2003 ce stabilește sistemul de pensionare în discuţic).
Astfel, potrivit art.4 (1) „membrii personalului diplomatic și consular și celelalte persoane care au desfășurat activitate de comerţ exterior și cooperare economică internaţională încadraţi în administraţiile centrale... și din unităţi cu specific de comerţ exterior, precum și ca trimiși în misiuni permanente, cu grade diplomatice sau consulare la ambasadele, consulatele și alte reprezentanţe, beneficiază de pensie de serviciu, dacă îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii.....”
În conformitate cu aceste prevederi se constată că instanţa de fond, cu aplicarea corectă a prevederilor legale a stabilit că reclamanţii-intimaţi fac parte din categoria de persoane ce beneficiază de pensie de serviciu, îndeplinind cumulativ condiţiile legale cerute de actele normative incidente cauzei, în sensul că reclamanţii au desfășurat activitate de comerţ exterior ca persoane încadrate în unităţi cu specific de comerţ exterior, trimiși în misiune permanentă peste 4 ani la ambasade, consulate sau alte reprezentanţe, au vârsta și stagiul complet de cotizare și peste 20 de ani în comerţ exterior.
Instanţa de fond nu a depășit competenţa materială și nu a cenzurat O.U.G. nr. 36/2003, ci a constatat în conformitate cu prevederile acestui act normativ, că nejustificat, pârâtul refuză eliberarea adeverinţei tip, motivând refuzul nu pe dispoziţiile legii, ci în baza unor norme care nu au puterea O.U.G.nr.36/2004 și a Legii nr.545/2003.
De asemenea, nu este fondată nici critica referitoare la neintroducerea în cauză, conform art.46 C. proc. civ. a Ministerului Afacerilor Externe – temeiul invocat de recurentă fiind eronat, art.46 C. proc. civ., a fost abrogat prin Decretul nr.38 din anul 1959, iar pe de altă parte obligaţia legală a eliberării adeverinţelor tip revine pârâtului, nu altor instituţii.
În consecinţă, recursul a fost respins ca nefondat.