Pașaport. Suspendarea dreptului de folosire a pașaportului. Competenţa de a solicita dispunerea măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului.
O.G. nr.65/1997, art.14 alin.(1) lit.b) și c)
Potrivit art.14 alin.(1) lit.b) din Ordonanţa Guvernului nr.65/1997, cu modificările și completările ulterioare, dispunerea instituirii măsurii interdicţiei părăsirii ţării se poate lua numai de către instanţa de judecată.
Instanţa a reţinut că Parchetul de pe lângă Curtea de apel nu are competenţa de a solicita serviciului de evidenţă informatizată a persoanei dispunerea măsurii restrictive de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului după sesizarea instanţei judecătorești cu privire la săvârșirea unei infracţiuni de către posesorul pașaportului.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.2434 din 12 aprilie 2005
Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.14 alin.(1) lit.b) și c) din O.G. nr.65/1997, astfel cum acestea au fost modificate prin O.G. nr.84/2003, aprobată prin Legea nr.225/2004.
Prin acţiunea înregistrată la data de 19.06.2003 la Tribunalul Olt, trimisă prin declinare de competenţă la Curtea de Apel Craiova, reclamantul E.E. a solicitat anularea măsurii suspendării dreptului de folosire a pașaportului, măsură ce i s-a comunicat prin adresa nr.19952836 din 28.03.2003 a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei al Judeţului Olt, menţinută de către Direcţia Generală de Evidenţă Informatizată a Persoanei.
În motivarea acţiunii, se arată că măsura luată împotriva sa nu se justifică legal, deoarece faptele ce se reţin în sarcina sa nu aduc atingere drepturilor și libertăţilor fundamentele ale altei persoane și nici nu se face referire pentru ce cauză penală s-a luat această măsură și pentru ce interval de timp s-a aplicat.
Curtea de Apel Craiova – Secţia de contencios administrativ, prin sentinţa nr.117 din 11 martie 2004 a respins acţiunea ca neîntemeiată, reţinând că suspendarea dreptului de folosire a pașaportului s-a dispus în urma solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, care l-a trimis în judecată pe reclamant în mai multe cauze aflate în prezent pe rolul unor instanţe judecătorești, astfel că legal s-a luat măsura suspendării dreptului de folosire a pașaportului în temeiul art.14 lit.b) din O.G. nr.65/1997.
Reclamantul a declarat recurs împotriva sentinţei, considerând că măsura contestată nu se justifica în temeiul art.14 lit.e) din O.G. nr.65/1997, susţinând și faptul că nu se menţionează despre ce cauză penală este vorba și nici la ce organ se află și nici pentru ce perioadă s-a luat măsura.
Totodată, reclamantul a aratătat că măsura nu se mai putea lua la cererea parchetului pentru că toate dosarele la care face trimitere adresa Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov erau deja înaintate instanţelor judecătorești și numai acestea aveau competenţa de a cere suspendarea dreptului de folosire a pașaportului.
Recursul va fi admis.
Prin adresa nr.19952836 din 28.03.2003 a Serviciului de Evidenţă Informatizată a Persoanei al Judeţului Olt – Biroul Pașapoarte i s-a adus la cunoștinţă recurentului că, în temeiul art.14 lit.c) din O.G. nr.65/1997, i-a fost suspendat dreptul de folosire a pașaportului până la soluţionarea cauzei penale în care este implicat.
Această măsură a fost luată în urma solicitării Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov, formulate prin adresele nr.202/P/2001 din 18.03.2003 și nr.202/P/2001 din 02.04.2003, din care rezultă că recurentul a fost trimis în judecată.
Art.14 alin.(1) lit.c) din O.G. nr.65/1997, menţionat ca temei al luării măsurii, se referă la săvârșirea unor fapte penale în străinătate, ceea ce nu s-a dovedit că este cazul în situaţia recurentului.
Litera b) a aceluiași text privește învinuirea sau inculparea într-o cauză penală, când măsura interdicţiei de a părăsi localitatea sau ţara se poate dispune de magistrat în scopul asigurării bunei desfășurări a procesului penal, indiferent de faza în care acesta se află.
Dar, în cauza de faţă, măsura interdicţiei se putea lua numai de către instanţele de judecată la care se aflau pe rol procesele penale pornite împotriva recurentului, ţinându-se cont că solicitarea procurorului de luare a acestei măsuri s-a făcut după sesizarea instanţelor judecătorești și el nu mai avea competenţa să solicite o astfel de măsură după data înregistrării la instanţa judecătorească a rechizitoriului de trimitere în judecată.
Din adresa nr.101/VIII/1/2005 din 15.02.2005 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Brașov către recurent rezultă că dosarele penale privindu-l pe acesta s-au înaintat la Judecătoria Târgu Secuiesc și la Tribunalul Covasna la 17.11.2001, la 24.05.2002, la 27.05.2002 și la 14.04.2003, deci anterior datei la care Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Brașov a solicitat suspendarea dreptului de folosire a pașaportului de către recurent.
Cum măsura s-a luat la cererea unui organ necompetent, în temeiul art.15 alin.(3) din O.G. nr.65/1997 și art.299, art.312 și art.314 C.proc.civ., Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a admis recursul și a modificat sentinţa recurată în sensul admiterii acţiunii și anulării măsurii de suspendare a dreptului de folosire a pașaportului de către reclamant.