Audiovizual. Contravenţie. Decizie de sancţionare. Condiţii.
Legea nr.504/2002, art.5
O.G. nr.2/2001, art.16 și 17
În cazul deciziilor Consiliului Naţional al Audiovizualului prin care se aplică sancţiunea amenzii pentru săvârșirea contravenţiilor prevăzute de Legea nr.504/2002 nu sunt aplicabile dispoziţiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001 referitoare la nulitatea prcesului-verbal de contravenţie pentru lipsa menţiunilor referitoare la sediul, contul bancar și codul fiscal al contravenientului.
Potrivit Legii nr.504/2002, sancţiunile contravenţionale pentru încălcarea prevederilor acesteia, nu se aplică de agentul constatator prin proces-verbal de constatare așa cum prevede O.G. nr.2/2001, ci se aplică prin decizie a Consiliului, aprobată în prezenţa a cel puţin 8 membri, prin votul a cel puţin 6 dintre aceștia.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.2657 din 19 aprilie 2005
Prin acţiunea formulată și înregistrată la Curtea de Apel Oradea, reclamanta S.C. ”T.” S.R.L. a chemat în judecată pe pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului București pentru ca instanţa, prin sentinţa ce o va pronunţa, să constate în principal nulitatea absolută a deciziei nr.77 din 20 aprilie 2004 și, în subsidiar, anularea ca nelegală a aceleiași decizii.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că decizia nr.77/2004, prin care a fost amendată cu suma de 100.000.000 lei, este lovită de nulitate absolută întrucât nu respectă condiţiile de validitate cerute oricărui act ce emană de la o autoritate publică, respectiv identificarea acesteia prin sediu, denumire, cod fiscal și cont bancar. De asemenea, reclamanta a mai arătat că pârâtul trebuia mai întâi să emită o somaţie, procedură ce nu a fost respectată.
Curtea de Apel Oradea prin sentinţa civilă nr.396/2004 a admis acţiunea și a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.77 din 20 aprilie 2004, reţinând, în esenţă, faptul că procesul verbal de constatare încheiat la 14 aprilie 2004 de Inspectoratul Teritorial al C.N.A. și în baza căruia a fost emisă decizia contestată nu cuprinde menţiunile prevăzute obligatoriu de art.16 din O.G.nr.2/2001 cu privire la sediu, cod fiscal, cont bancar, ceea ce atrage nulitatea absolută conform art.17 din aceeași ordonanţă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâtul Consiliul Naţional al Audiovizualului.
În motivarea recursului, recurentul-pârât a susţinut că Legea nr.504/2002, cu modificările și completările ulterioare, nu prevede obligativitatea menţiunilor cu privire la sediu, cod fiscal și cont bancar, precum și faptul că O.G.nr.2/2001 nu se aplică contravenţiilor prevăzute de această lege.
Analizând recursul formulat prin prisma motivelor invocate și în raport de dispoziţiile legale aplicabile, Curtea îl va admite pentru considerentele arătate în continuare.
Decizia nr.77 din 20 aprilie 2004 a fost emisă în baza dispoziţiilor art.5 din Legea nr.504/2002, constatând încălcarea dispoziţiilor art.39 alin.(1) și (2) din aceeași lege, precum și ale art.24 alin.2 din Decizia Consiliului Naţional al Audiovizualului nr.57/2003 privind protecţia minorilor în cadrul serviciilor de programe.
Prin această decizie, intimata-reclamantă a fost obligată la 100.000.000 lei amendă, încălcarea dispoziţiilor art.39 alin.(1) din Legea nr.504/2002, cu modificările și completările ulterioare, constituind contravenţie conform art.90 alin.(1) din aceeași lege.
Așa cum rezultă din chiar cuprinsul Legii audiovizualului nr.504/2002, cu modificările și completările ulterioare, regimul sancţionator pe care îl instituie reprezintă legea specială în materie, fiind, astfel, altul decât cel stabilit prin O.G. nr.2/2001 privind regimul juridic al contravenţiilor, cu modificările și completările ulterioare, care reprezintă legea generală în materia contravenţiilor.
Astfel, potrivit Legii nr.504/2002, sancţiunile în materie contravenţională nu se aplică de către agentul constatator prin proces-verbal de constatare, așa cum prevede O.G.nr.2/2001, ci se aplică prin decizie a Consiliului Naţional al Audiovizualului, aprobată în prezenţa a cel puţin 8 membri, prin votul a cel puţin 6 dintre aceștia.
Altfel spus, acestea sunt condiţiile de validitate cerute în cazul deciziilor emise de Consiliul Naţional al Audiovizualului pentru constatarea și aplicarea sancţiunilor contravenţionale.
Fiind vorba de o lege specială, care, potrivit principiului de drept specialibus generalia derogant, derogă de la legea generală, în mod greșit instanţa de fond a reţinut că, în cauză, sunt aplicabile dispoziţiile art.16 și art.17 din O.G. nr.2/2001, cu modificările și completările ulterioare, în raport de care lipsa menţiunilor privind sediul, contul bancar și codul fiscal al contravenientului atrag nulitatea procesului-verbal de contravenţie.
După cum s-a arătat, în sistemul Legii nr.504/2002 nu se emit procese-verbale de contravenţie, ci decizii care trebuie să îndeplinească condiţiile de validitate prevăzute de art.5 din aceeași lege.
Așa fiind, în mod greșit instanţa de fond a constatat nulitatea absolută a deciziei nr.77 din 20 aprilie 2004 pentru neîndeplinirea condiţiilor de validitate.
Recursul a fost admis.