Monument istoric. Imobil proprietate privată a statului. Refuzul emiterii avizului conform pentru vânzare.
Legea nr.550/2002, art.1 alin.(1), art.2 alin.(2)
Potrivit art.2 alin.(2) coroborat cu art.1 alin.(1) din Legea nr.550/2002, cadrul juridic stabilit pentru vânzarea spaţiilor comerciale și a celor de prestări de servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local, se aplică și spaţiilor comerciale sau de prestări de servicii situate în imobilele aflate în zona de protecţie a unui monument istoric, care pot fi vândute numai cu avizul conform al Ministerului Culturii și Cultelor.
Instanţa a reţinut că Ministerul Culturii și Cultelor, în mod întemeiat, a refuzat să acorde aviz pentru vânzarea spaţiilor situate în imobile istorice, apreciind că acestea sunt exceptate de la vânzarea în condiţiile Legii nr.550/2002.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.3648 din 9 iunie 2005
Prin acţiunea înregistrată la 24 martie 2004 reclamantele - asociaţii familiale, persoane fizice autorizate și societăţi comerciale - au chemat în judecată Ministerul Culturii și Cultelor și Consiliul Local al Municipiului Botoșani, solicitând obligarea primului pârât de a acorda avizul prevăzut de art.2 alin.(2) teza a doua din Legea nr.550/2002 privind vânzarea spaţiilor comerciale proprietate privată a statului și a celor de prestări de servicii, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale, precum și a celor aflate în patrimoniul regiilor autonome de interes local și obligarea celui de al doilea pârât să facă dovada demersurilor întreprinse pentru obţinerea avizului de la primul pârât.
În motivarea acţiunii, reclamantele arată că, după intrarea în vigoare a Legii nr.550/2002, s-au adresat Consiliului Local al Municipiului Botoșani cu cereri pentru cumpărarea spaţiilor comerciale și de prestări servicii pe care le aveau închiriate, iar acesta, prin hotărârea nr.288 din 28 noiembrie 2002, a aprobat lista cu spaţiile ce urmau a fi vândute în condiţiile Legii nr.550/2002, spaţii situate în ansamblul de arhitectură „Centrul istoric comercial al municipiului Botoșani”. De asemenea, se arată că s-au făcut demersurile necesare pentru obţinerea avizului Ministerului Culturii și Cultelor, aviz prevăzut de art.2 alin.(2) teza a doua din Legea nr.550/2002, depunând documentaţia necesară, dar s-a refuzat emiterea avizului, cu motivarea că nu se pot vinde decât spaţiile aflate în zona de protecţie a unui monument istoric, măsură care este discriminatorie și reprezintă un abuz de drept din partea acestuia.
Ministerul Culturii și Cultelor a formulat întâmpinare, prin care solicită ca acţiunea să fie respinsă ca rămasă fără obiect pentru că a emis avizul nr.121/SC/2004, prin care a avizat favorabil vânzarea spaţiilor comerciale și de prestări servicii din zona de protecţie a monumentelor istorice, menţionate în anexa la hotărârea nr.288/2002 a Consiliului Local al Municipiului Botoșani.
Curtea de Apel Suceava – Secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa nr.157 din 26 mai 2004, a admis acţiunea, în sensul că a obligat Ministerul Culturii și Cultelor să emită avizul prevăzut de art.2 alin.(2) teza a doua din Legea nr.550/2002, în condiţiile prezentării documentaţiei necesare de către Direcţia pentru Cultură, Culte și Patrimoniu Cultural Naţional a Judeţului Botoșani și Primăria Municipiului Botoșani.
Instanţa reţine, în motivarea sentinţei, că reclamantele au fost lezate în drepturile recunoscute de lege prin neemiterea avizului și că apărarea Ministerului Culturii și Cultelor că, prin emiterea avizului nr.121/SC/2004, pretenţiile reclamantelor au rămas fără obiect nu este reală pentru că acest aviz privește alte cereri de cumpărare din partea unor agenţi economici.
Mai reţine că pârâtul Consiliul Local al Municipiului Botoșani și-a îndeplinit obligaţia de a întreprinde demersurile necesare în vederea obţinerii avizului.
Împotriva sentinţei a declarat recurs pârâtul Ministerul Culturii și Cultelor, susţinând că, în conformitate cu prevederile art.2 alin.(2) din Legea nr.550/2002, pot fi vândute spaţiile comerciale și de prestări servicii, proprietate privată a statului, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau a consiliilor locale ori în patrimoniul regiilor autonome de interes local, situate în zona de protecţie a unui monument istoric, nu și cele care se află în imobilele istorice, cum este cazul majorităţii spaţiilor deţinute de reclamante, iar celelalte spaţii se află în imobile care nu se regăsesc în zona de protecţie a vreunui monument istoric.
Totodată, se menţionează că a fost emis avizul favorabil pentru 18 spaţii comerciale ce îndeplinesc condiţiile Legii nr.550/2002, spaţii ce se regăsesc în lista anexă la hotărârea Consiliului Local al Municipiului Botoșani nr.288/2002, dar că nu poate acorda aviz favorabil pentru spaţiile situate în imobilele monumente istorice sau în imobile care nu se află în zona de protecţie a unui monument istoric.
Recursul este fondat.
Legea nr.550/2002 stabilește cadrul juridic pentru vânzarea spaţiilor comerciale și a celor de prestări servicii, proprietate de stat, aflate în administrarea consiliilor judeţene sau locale ori în patrimoniul regiilor autonome de interes local.
Prin art.2 alin.(2) din lege s-a prevăzut posibilitatea vânzării unor astfel de spaţii situate în imobile aflate în zona de protecţie a monumentelor istorice, dar numai după ce în prealabil s-a obţinut avizul conform al Ministerului Culturii și Cultelor.
Recurentul a avizat vânzarea spaţiilor situate în imobilele aflate în zona de protecţie a ansamblului de arhitectură „Centrul istorice comercial al municipiului Botoșani”, la cererea Consiliul Local al Municipiului Botoșani, dar a refuzat întemeiat să acorde aviz pentru spaţii situate în imobilele monumente istorice, exceptate de la vânzare de Legea nr.550/2002.
Art.2 alin.(2) din lege privește posibilitatea vânzării numai a spaţiilor comerciale și de prestări servicii situate în zona de protecţie a unui monument istoric, nu și pentru cele aflate în chiar imobilele monumente istorice.
De altfel, o mare parte din spaţiile pretinse de reclamante se află tocmai în cadrul imobilelor monumente istorice, iar altele sunt în afara zonei de protecţie a monumentelor istorice și pentru care nu este necesar avizul Ministerului Culturii și Cultelor.
Pentru considerentele arătate, recursul va fi admis, va fi casată sentinţa recurată și, pe fond, se va respinge acţiunea ca neîntemeiată.