Bunuri importate în baza unui contract de leasing. Regim vamal suspensiv. Rezilierea contractului de leasing. Schimarea destinaţiei bunurilor. Consecinţe.
O.G. nr.51/1997, art.25 alin.(1)
Legea nr.141/1997, art.93
Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, art.155 alin.(1)
Potrivit art.25 alin.(1) din O.G. nr.51/1997 privind operaţiunile de leasing și societăţile de leasing, bunurile mobile, care sunt importate în scopul utilizării în sistem de leasing, se încadrează în regimul vamal de admitere temporară, pe toată perioada contractului de leasing, cu exonerarea totală de obligaţia de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale.
Potrivit art.93 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României, titularul aprobării este obligat să informeze de îndată autoritatea vamală asupra oricăror modificări care influenţează derularea operaţiunii sub regimul vamal aprobat.
Potrivit art.155 alin.(1) din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr.1114/2001, regimul vamal suspensiv încetează dacă mărfurile plasate sub acest regim sau, după caz, produsele compensatoare ori transformate obţinute primesc, în mod legal, o altă destinaţie vamală sau un alt regim vamal.
În cauză, s-a reţinut că în cazul bunurilor importate în baza contractului de leasing, ulterior rezilierii acestuia și schimbării destinaţiei iniţiale, încetează regimul vamal suspensiv acordat în baza prevederilor susmenţionate din O.G. nr.51/1997, urmând a se aplica regimul vamal corespunzător noilor condiţii de utilizare a acestora.
I.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
decizia nr.3975 din 1 iulie 2005
Notă: Instanţa a avut în vedere prevederile art.25 alin.(1) din O.G. nr.51/1997, în forma modificată și completată prin Legea nr.90/1998. În forma republicată a ordonanţei, publicată în publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr.9 din 12 ianuarie 2000, art.25 alin.(1) a devenit art.27 alin.(1).
Prin sentinţa civilă nr.787 din 22 decembrie 2004, Curtea de Apel Craiova – Secţia contencios administrativ a admis acţiunea formulată de reclamanta S.C. „S.E.A.L.M.” S.R.L. și a anulat decizia nr.347 din 29 octombrie 2003 emisă de direcţia de specialitate din cadrul Ministerului Finanţelor Publice.
Totodată, a admis contestaţia formulată de reclamantă împotriva procesului-verbal de control nr.19850 din 12 septembrie 2003, încheiat de organele de control din cadrul Direcţiei Regionale Vamale Craiova, pe care l-a anulat.
Pentru a pronunţa această soluţie, Curtea de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:
- În baza contractului de leasing încheiat la data de 7.06.1999 cu firma suedeză „S. 6163AB”, devenită ulterior S.C. „S.L.T.C. AB”, reclamanta a derulat prin Biroul Vamal Târgu Jiu, în perioada iulie – august 1999, un număr de 4 importatori având ca obiect utilaje și echipamente pentru prelucrarea lemnului, solicitând regim vamal de import temporar în regim de leasing.
Astfel, reclamanta a depus declaraţiile vamale de import temporar cu nr.I 1251 din 13.07.1999, cu termen limită de încheiere la 13.07.2002; nr.I 1255 din 14.07.1999 cu termen limită de încheiere la 14.07.2002; nr.I 1300 din 20.07.1999, cu termen limită de încheiere la 20.07.2002 și nr.I 1396 din 2.08.1999, cu termen limită de încheiere la data de 02.08.2002.
În urma controlului efectuat în perioada august-septembrie 2003, Direcţia Regională Vamală Craiova a încheiat procesul verbal nr.19850 din 12 septembrie 2003 prin care s-a constatat că bunurile care au făcut obiectul celor 4 importuri au fost transferate de către societatea comercială reclamantă fără anunţarea autorităţii vamale și fără acordul acesteia, astfel că s-a procedat la încheierea din oficiu a regimului vamal al bunurilor, cu calcularea obligaţiilor vamale în sumă totală de 7.802.587.471 lei reprezentând taxe vamale, comisioane vamale, T.V.A., cu dobânzile și penalităţile de întârziere aferente.
Contestaţia formulată împotriva procesului-verbal de control a fost respinsă prin decizia nr.347 din 29.10.2003, reclamanta adresându-se instanţei de contencios administrativ.
În motivarea soluţiei de admitere a acţiunii, instanţa de fond a reţinut, în esenţă, că regimul juridic al bunurilor importate a fost schimbat ca urmare a rezilierii contractului de leasing de către firma suedeză furnizoare până la împlinirea termenului fixat de autoritatea vamală, astfel că reclamanta nu se găsește în nici una dintre situaţiile prevăzute de Codul vamal și O.G. nr.51/1997.
A mai motivat instanţa de fond că neglijenţa reclamantei care, ca utilizator al bunurilor care formau obiectul contractului de leasing, a omis să informeze autoritatea vamală, conform art.93 din Codul vamal, asupra modificărilor care au influenţat derularea operaţiunii, nu poate fi sancţionată cu obligaţia de a achita drepturile vamale corespunzătoare, cu atât mai puţin cu cât aceasta nu a folosit bunurile respective.
Împotriva acestei soluţii au formulat recurs Direcţia Generală a Finanţelor Publice a Judeţului Dolj, în nume propriu și pentru Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, precum și Direcţia Regională Vamală Craiova, în nume propriu și în numele Autorităţii Naţionale a Vămilor, care au susţinut, în esenţă, că instanţa de fond a dat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a prevederilor legale incidente în cauză, omiţând să se pronunţe asupra mijloacelor de apărare și asupra dovezilor administrate de către autorităţile vamale și fiscale.
Recursurile sunt întemeiate.
Este necontestat că bunurile importate în baza contractului de leasing în perioada iulie-august 1999 au fost puse, la cererea intimatei-reclamante, sub regim vamal de admitere temporară pe toată durata contractului de leasing, cu exonerarea totală de la obligarea de plată a sumelor aferente drepturilor de import, inclusiv a garanţiilor vamale, potrivit prevederilor art.25 din O.G. nr.51/1997 privind operaţiunile la leasing și societăţile de leasing.
De asemenea, este necontestat că, în urma rezilierii contractului de leasing, bunurile importate au primit o altă destinaţie, ceea ce impunea ca intimata-reclamantă să procedeze în conformitate cu prevederile art.93 din Legea nr.141/1997 privind Codul vamal al României și să informeze de îndată autoritatea vamală asupra modificărilor survenite care au influenţat derularea operaţiunii sub regimul vamal acordat.
Astfel, potrivit art.156 din Regulamentul de aplicare a Codului vamal al României, aprobat prin H.G. nr.626/1997, în vigoare la data respectivă, în cazul modificării scopului avut în vedere la acordarea regimului vamal respectiv, titularul acestui regim este obligat să solicite biroului vamal în evidenţa căruia se află operaţiunea, dacă este cazul, acordarea unui alt regim vamal sau unei alte destinaţii vamale.
În conformitate cu art.155 alin.(1) din același act normativ, regimul vamal suspensiv încetează dacă bunurile plasate sub acest regim primesc, în mod legal, o altă destinaţie vamală sau un alt regim, iar la alin.(2) se prevede că, în caz contrar, taxele vamale și alte drepturi de import datorate se încasează din oficiu în baza unui act constatator.
Astfel fiind, concluzia instanţei de fond, cum că neglijenţa intimatei-reclamante de a informa autoritatea vamală conform art.93 din Codul vamal al României nu se sancţionează cu obligaţia de a achita drepturile vamale corespunzătoare, este lipsită de temei legal.
Recursul va fi admis, hotărârea instanţei de fond va fi casată, iar acţiunea reclamantei va fi respinsă ca nefondată.