Excepţie de nelegalitate. Admisibilitate.
Legea nr.554/2004, art. 4 alin.1
Cuprins pe materii: Drept administrativ
Indice alfabetic: Contencios administrativ
Excepţie de nelegalitate
Admisibilitate.
Potrivit art. 4 alin.1 din Legea nr. 554/2004 legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepţie numai în situaţia în care de acest act administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond. Fără îndeplinirea acestei condiţii, excepţia de nelegalitate va fi respinsă ca inadmisibilă.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr.5132 din 25 octombrie 2005
Prin acţiunea înregistrată la data de 22 decembrie 2003 la Judecătoria Oradea, Judeţul Bihor prin Consiliul Judeţean Bihor, a chemat în judecată cotidianul „RB” și pe ziaristul DM solicitând publicarea hotărârii judecătorești prin care s-au stabilit atingerile aduse comportamentului și reputaţiei instituţiei, obligarea autorului articolului care a făcut afirmaţii neadevărate la adresa unităţii, de a le retracta public și obligarea la dezminţirea afirmaţiilor inexacte prin același mijloc de publicitate prin care au fost făcute.
Reclamantul a arătat că pârâtul cotidian a solicitat comunicarea unor date de interes public, iniţial la 21.10.2003 și apoi la 10.11.2003, răspunsul fiind expediat de Consiliul Judeţean Bihor la 26.11.2003.
Deși nu expirase termenul legal, la 26.11.2003 în cotidian a apărut un articol jignitor de natură a prejudicia autoritatea și reputaţia instituţiei.
Prin sentinţa civilă nr.4765 din 20.09.2004 Judecătoria Oradea a admis în parte acţiunea modificată, a constatat că nu au fost încălcate prevederile Legii nr.544/2001 și a dispus obligarea pârâtului MD să procedeze la retragerea declaraţiilor făcute în articolul publicat la 26.11.2003, prin publicarea unei dezminţiri în același ziar.
Împotriva sentinţei au declarat apel pârâţii, formând obiectul dosarului nr.5643/2004 al Curţii de Apel Oradea – Secţia civilă mixtă, în cadrul motivelor de apel invocându-se excepţia de nelegalitate a art.16 lit.c din H.G. nr.123/2002 pentru aprobarea normelor metodologice de aplicare a Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public.
Prin încheierea din 2.03.2005, instanţa de apel a dispus sesizarea Curţii de Apel Oradea – Secţia contencios administrativ pentru soluţionarea excepţiei de nelegalitate și suspendarea judecăţii căii de atac.
Instanţa a reţinut că de actul administrativ invocat depinde soluţionarea pe fond a cauzei în temeiul art.4 alin.1 și art.10 alin.1 din Legea nr.554/2004 a contenciosului administrativ.
Prin sentinţa nr.120/25.04.2005 Curtea de Apel Oradea – Secţia contencios administrativ și fiscal a admis sesizarea și a constatat nelegalitatea art.16 lit.c din H.G. nr.123/2002.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că textul susmenţionat, prin care se prevede că termenul de 30 zile reglementat de art.7 din Legea nr.544/2001, se calculează pe zile lucrătoare, adaugă la lege, în lipsa unei prevederi exprese aplicându-se norma generală din art.101 Cod procedură civilă, potrivit căreia termenele se înţeleg pe zile libere.
Împotriva sentinţei au declarat recurs Guvernul României și Judeţul Bihor prin Consiliul Judeţean Bihor.
Guvernul României a arătat că H.G. nr.123/2002 a fost adoptată cu respectarea prevederilor art.107 din Constituţie, ale art.23 alin.2 din Legea nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, precum și dispoziţiile Legii nr.24/2000 privind normele de tehnică legislativă pentru elaborarea actelor normative.
In recursul declarat de Judeţul Bihor prin Consiliul Judeţean Bihor s-a invocat nelegalitatea și netemeinicia sentinţei, în raport de faptul că instanţa a reţinut în mod greșit că termenele prevăzute de art.101 Cod procedură civilă ar constitui norma generală aplicabilă și modului de calcul al termenelor prevăzute de Legea nr.544/2001 întrucât dispoziţiile art.101 Cod procedură civilă se referă exclusiv la actele de procedură
cu instanţele judecătorești, neputând fi extinse și altor termene.
Analizând actele și lucrările dosarului în raport de motivele invocate și de prevederile art.304 și 3041 Cod procedură civilă, Înalta Curte de Casaţie și Justiţie a hotărât următoarele:
Sentinţa este greșită, întrucât instanţa de fond s-a pronunţat asupra sesizării privind excepţia de nelegalitate fără să verifice dacă erau întrunite toate condiţiile prevăzute de art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004.
Potrivit textului de lege susmenţionat, legalitatea unui act administrativ unilateral poate fi cercetată pe cale de excepţie numai în situaţia în care de acest act administrativ depinde soluţionarea litigiului pe fond.
Așadar, legea prevede ca o condiţie prealabilă, obligatorie, ca actul ce formează obiectul cauzei pe fond să fie emis în aplicarea actului administrativ a cărui nelegalitate este invocată pe cale de excepţie.
In cauză, în raport de obiectul litigiului, nu se poate susţine că este întrunită cerinţa prevăzută de art.4 alin.1 din Legea nr.554/2004, ca soluţionarea fondului să depindă de actul administrativ atacat pe excepţie, respectiv H.G. nr.123/2002.
Dosarul de fond are ca obiect acţiunea formulată de Judeţul Bihor prin Consiliul Judeţean Bihor (cauza fiind la momentul judecării recursului, în faza apelului) în răspundere civilă delictuală, întemeiată pe dispoziţiile art.998-999 Cod civil, și nu pe prevederile Legii nr.544/2001 privind liberul acces la informaţiile de interes public, ale cărei norme de aplicare au fost aprobate prin H.G. nr.123/2002.
In raport de cele expuse mai sus, Curtea a casat sentinţa atacată și a respins sesizarea privind excepţia de nelegalitate a dispoziţiilor art.16 lit.c din H.G.nr.123/2001, fără a mai analiza și celelalte critici invocate de recurenţi care se referă în concret la legalitatea modului de calcul al termenelor prevăzute de H.G.nr.123/2002.