Suspendarea executării actului administrativ. Condiţii.
Lega nr. 554/2004, art.14 alin. (1)
Cuprins pe materii: Drept administrativ.
Indice alfabetic: Act administrativ
Suspendarea executării.
Din conţinutul art. 14 alin.(1) al Legii nr.554/2004 rezultă că pentru soluţionarea favorabilă a cererii de suspendare, trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: cazul să fie bine justificat și paguba să fie iminentă. Simpla susţinere a reclamatei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată, precum și împrejurarea că prin cuantumul ridicat al sumei, executarea silită ar perturba grav activitatea economică a societăţii, nu sunt de natură a satisface cerinţele legii în ceea ce privește admisibilitatea cererii de suspendare a executării actului administrativ.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 5191 din 27 octombrie 2005.
Împotriva sentinţei civile nr.188 din 31 mai 2005, prin care Curtea de Apel Timișoara – secţia comercială și de contencios administrativ a admis cererea reclamantei SC „N” SRL de suspendare a executării procesului verbal de control nr. 4170/1114.02.2005, a declarat recurs Autoritatea Naţională a Vămilor prin Direcţia Regională Vamală Timișoara, susţinând pe fond că, în cauză, nu erau îndeplinite cerinţele art.14 din Legea nr.554/2004.
Recursul este întemeiat.
Prezumţia de legalitate și de veridicitate de care se bucură actul administrativ determină principiul executării acestuia din oficiu, actul administrativ unilateral fiind el însuși titlu executoriu. A nu executa actele administrative, care sunt emise în baza legii, echivalează cu a nu executa legea ceea ce într-un stat de drept este de neconceput.
Suspendarea executării actelor administrative constituie, prin urmare, o situaţie de excepţie care intervine când legea o prevede, în limitele și condiţiile anume reglementate.
Art.14 din Legea nr.554/2004 în baza căruia a fost introdusă cererea de faţă stabilește că „în cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu sesizarea, în condiţiile art.7 a autorităţii publice care a emis actul, persoana vătămată poate să ceară instanţei competente să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunţarea instanţei de fond”.
Așadar, din textul precizat rezultă că cererea de suspendare poate fi introdusă și în perioada recursului prealabil, deci anterior sesizării instanţei cu fondul acţiunii, și că pentru soluţionarea favorabilă trebuie îndeplinite în mod cumulativ două condiţii: cazul să fie bine justificat și paguba iminentă.
Or, în cauză nu s-a făcut dovada existenţei acestor condiţii.
Prin procesul verbal de control încheiat de organele vamale la 11 februarie 2005 a cărei executare s-a solicitat a fi suspendată s-a stabilit în sarcina intimatei reclamante o datorie bugetară de 24.025.429.871 ROL reprezentând diferenţe de taxe vamale și de TVA, dobânzi și penalităţi pentru operaţiuni de import efectuate în perioada ianuarie 2001 – decembrie 2004.
Simpla susţinere a reclamantei în sensul că nu datorează suma la care a fost obligată prin actul administrativ în discuţie și la care prima instanţă face referire în fundamentarea soluţiei adoptate, nu satisface cerinţele art.14 alin.(1) din Legea nr.554/2004.
Faptul că suma stabilită prin actul de control depășește 24 miliarde ROL și că prin executarea silită s-ar perturba în mod grav activitatea economică a reclamantei nu înseamnă că, implicit există și o pagubă iminentă.
Așa fiind, cum din actele dosarului nu rezultă pericolul care ar duce la producerea unei pagube iminente de natură să justifice suspendarea executării actului administrativ, soluţia adoptată de instanţa de fond este nelegală și netemeinică.
In consecinţă, recursul a fost admis, hotărârea atacată casată, iar cererea reclamantei respinsă.