Excepţie de nelegalitate. Părţile participante la judecată. Obligativitatea citării autorităţii emitente a actului. Respectarea principiului contradictorialităţii.
Legea nr. 554/2004, art.4, art.28 (1)
C.Proc. civ. art.85
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, art.6.
Cuprins pe materii: Drept procesual civil.
Indice alfabetic: Act administrativ
Excepţie de nelegalitate.
Participarea autorităţii emitente a actului administrativ dedus judecăţii în litigiile având ca obiect soluţionarea excepţiei de nelegalitate, este obligatorie. Instituirea unei proceduri speciale, impuse de nevoia judecării cu celeritate a litigiului, nu poate justifica îngrădirea unor drepturi procesuale fundamentale ca dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiţii de contradictorialitate, sau dreptul de a exercita o cale de atac, ele reprezentând elemente constitutive ale dreptului la un proces echitabil, astfel cum este acesta definit și proteguit prin art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr.5557 din 18 noiembrie 2005
Prin încheierea din 3 iunie 2005, pronunţată de Tribunalul Cluj – Secţia civilă, Curtea de Apel Cluj a fost sesizată cu soluţionarea excepţiei de nelegalitate a art.1 pct.1.4 lit.B din H.G. nr.498/2003 pentru aprobarea Normelor metodologice de aplicare a Legii nr.10/2001 privind regimul juridic al unor imobile preluate în mod abuziv în perioada 6 martie 1945 – 22 decembrie 1989, excepţie invocată de reclamanţii S.V și S.I.
Prin sentinţa civilă nr.530 din 15 septembrie 2005, Curtea de Apel Cluj – Secţia Comercială, de Contencios Administrativ și Fiscal a admis în parte excepţia de nelegalitate, constatând că prevederile art.1 pct.1.4 lit.B pct.2 din Normele metodologice de aplicare unitară a Legii nr.10/2001, aprobate prin H.G. nr.498/ 2003 sunt nelegale.
Împotriva acestei sentinţe, considerând-o netemeinică și nelegală, au declarat recurs pârâţii Municipiul Cluj Napoca și Primarul Municipiului Cluj Napoca, precum și Guvernul României. Invocând în drept dispoziţiile art.304 pct.9 C.proc.civ, recurenţii-pârâţi au punctat că soluţia constatării nelegalităţii parţiale a H.G. nr.498/2003 este consecinţa interpretării greșite a Legii nr.10/2001 și a aprecierii necorespunzătoare a probatoriului administrat.
Prin recursul întemeiat în drept pe dispoziţiile art.304 pct.9 și art.3041 C. proc.civ, Guvernul României a considerat nelegală măsura respingerii cererii sale privind comunicarea acţiunii și a actelor însoţitoare, pe motivul că art. 4 din Legea nr.554/2004 nu conţine nici o normă obligatorie în acest sens. În acest fel, emitentul actului a cărui nelegalitate a fost constatată a fost pus în imposibilitatea de a-și formula apărările corespunzătoare.
Recursurile declarate de pârâţii Municipiul Cluj-Napoca și Primarul acestui municipiu, sunt fondate.
Nu poate fi acceptată concluzia Curţii de Apel Cluj, în sensul că în litigiile ce au ca obiect excepţia de nelegalitate a unui act administrativ nu este obligatorie participarea autorităţii care a emis actul.
Într-adevăr, în art.4 din noua lege a contenciosului administrativ nu sunt cuprinse norme exprese sub aspectul citării emitentului actului, iar în interpretările doctrinare apărute imediat după intrarea în vigoare a acestui act normativ este conturată aceeași idee, justificată prin procedura specială (de urgenţă) instituită de legiuitor.
Stabilirea unei proceduri speciale prin Legea nr.554/2004 a fost determinată de necesitatea judecării cu celeritate a litigiului, declanșată în această materie; în acest sens trebuie amintite spre exemplu, dispoziţiile referitoare la procedura de citare, în condiţiile prevăzute de art.21 alin.(5).
Așa cum rezultă din economia întregului text al legii în discuţie, este exclus însă ca procedura specială să presupună încălcarea unor drepturi procesuale fundamentale ca dreptul la apărare, dreptul de a participa la dezbateri în condiţii de contradictorialitate și dreptul de a exercita căile de atac.
Potrivit art.28 alin.(1) din Legea nr.554/2004 „dispoziţiile prezentei legi se completează cu prevederile Codului de procedură civilă, în măsura în care nu sunt incompatibile cu specificul raporturilor de autoritate dintre autorităţile publice, pe de o parte, și persoanele vătămate [....] pe de altă parte, precum și cu procedura reglementată de prezenta lege. Compatibilitatea aplicării unor norme ale C.proc.civ. se stabilește de instanţă, cu prilejul soluţionării excepţiilor”.
În speţă, judecătorul fondului n-a stabilit sau motivat existenţa unei incompatibilităţi între cele două categorii de norme.
Sub aspectul citării, un asemenea argument oricum nu ar putea fi primit căci, potrivit art.4 alin.(2) din lege, judecarea excepţiei de nelegalitate se face „cu citarea părţilor”.
Abordarea instanţei de fond cu privire la cadrul procesual, care este stabilit de părţi și care nu poate fi modificat din oficiu de instanţă, este corectă din punct de vedere legal, însă greșit folosită ca motivaţie a respingerii cererii formulate de Guvernul României pentru comunicarea acţiunii.
Trimiterea la mecanismul prevăzut de art.51 C.proc.civ. pentru intervenţia în proces a Guvernului este, de asemenea, pertinentă din punct de vedere teoretic, însă dificil de primit în condiţiile concrete ale cazului – respectiv în lipsa unei comunicări a cererii ce formează obiectul judecăţii.
Necesitatea citării în proces este consacrată în termeni imperativi de C.proc. civ. conform art.85 „judecătorul nu poate hotărî asupra unei cereri decât după citarea sau înfăţișarea părţilor, afară numai dacă legea nu dispune altfel”. Or, Legea nr.554/2004 – lege specială – nu dispune altfel, ci dimpotrivă, prin alin.(2) al art.4, legiuitorul recunoaște încă o dacă importanţa citării, evident pentru respectarea a două dintre principiile fundamentale ale procesului civil: contradictorialitatea și dreptul la apărare.
Una din dimensiunile dreptului la apărare o constituie dreptul de a exercita căile de atac împotriva unei hotărâri judecătorești, drept ce aparţine doar părţilor din proces.
În speţă, stabilind că Guvernul României nu este parte în proces (și aceasta cu încălcarea principiilor amintite mai înainte), instanţa a privat astfel pe emitentul actului administrativ, de dreptul de a exercita calea de atac a recursului, mai exact de dreptul la apărare.
În acest context, recursul declarat de Guvernul României, apare ca inadmisibil.
Înalta Curte de Casaţie și Justiţie apreciază ca absolut necesară trimiterea la noţiunea de „proces echitabil”, consacrată prin art.6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului și explicată de Jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului ca fiind dreptul ca fiecare parte să-și pledeze cauza „în aceleași condiţii”.
Așadar, pentru cele expuse, recursurile declarate de pârâţii Municipiul Cluj-Napoca și Primarul acestui municipiu au fost admise, sentinţa atacată casată, și cauza trimisă spre rejudecare aceleiași instanţe.