Măsură asigurătorie prevăzută în art. 125 alin. (2) din Codul de procedură fiscală. Poprire asigurătorie. Contestaţie la executare. Instanţa competentă material.
C. proc. fisc. art. 125, art.168.
C. proc. civ. art.373 alin. (2)
Cuprins pe materii: Drept procesual civil
Indice alfabetic: Poprire asigurătorie
Contestaţie la executare
Competenţă materială.
Calea de atac împotriva actelor prin care se dispun și se aduc la îndeplinire măsurile asigurătorii enumerate în alin. (2) al art. 125 din Codul de procedură fiscală, este potrivit alin.(1) al aceluiași articol, contestaţia la executare silită. Competenţa de soluţionare a acestei contestaţii, în aplicarea art. 373 alin. (2) din Codul de procedură civilă și art. 168 din Codul de procedură fiscală, aparţine judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea, iar nu instanţei de contencios administrativ, care este instanţă de executare doar pentru hotărârile prin care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.
Î.C.C.J., Secţia de contencios administrativ și fiscal,
Decizia nr. 5570 din 22 noiembrie 2005
Notă: Instanţa a avut în vedere art. 125 și art. 168 din C. proc. fisc. în prima formă republicată în M.Of. nr. 560 din 24 iunie 2004.
Prin cererea înregistrată sub nr.12789/2004 la Judecătoria Râmnicu Vâlcea, S.C.”P”SRL Râmnicu Vâlcea a formulat în contradictoriu cu Direcţia Generală a Finanţelor Publice contestaţie la executare prin care a solicitat anularea formelor de executare silită dispuse prin decizia nr.41747 din 6 decembrie 2001, precum și a tuturor formelor de executare ce ţin de aceasta, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Prin sentinţa civilă nr.1439 din 17 martie 2005 pronunţată în dosarul nr.12179/2004, Judecătoria Râmnicu Vâlcea a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Vâlcea.
În argumentarea sentinţei s-a făcut trimitere la dispoziţiile art.41 din O.G. nr.92/2003, care definește actul administrativ și fiscal precum și la prevederile art.1 din Legea nr.554/2004.
La rândul său, Tribunalul Vâlcea prin sentinţa nr.302 din 10 mai 2005, a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii formulată de S.C.”P”SRL în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea și ivindu-se conflict negativ de competenţă, a trimis dosarul Curţii de Apel Pitești să se pronunţe prin regulator de competenţă.
Curtea de Apel Pitești – Secţia comercială și de contencios administrativ și fiscal, soluţionând conflictul negativ de competenţă, prin sentinţa nr.33/F-C din 6 iunie 2005 a stabilit competenţa de soluţionare a litigiului dintre S.C.”P”SRL Râmnicu Vâlcea și Direcţia Generală a Finanţelor Publice a judeţului Vâlcea în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.
Pentru a hotărî astfel, această instanţă a reţinut că în speţă este vorba de o contestaţie la executarea unor acte prin care organele de executare fiscală au dispus și adus la îndeplinire o măsură asiguratorie (poprire asiguratorie) și pentru care potrivit art.373 alin.(2) C.proc.civ. competenţa aparţine Judecătoriei în circumscripţia căreia se face executarea.
Este drept, a mai reţinut curtea de apel, că în sensul Legii nr.554/2004 a contenciosului administrativ (art.2 alin.(1) lit.ș) și instanţa de contencios administrativ este instanţă de executare.
Dar, așa cum prevede în mod expres textul, aceasta numai pentru hotărârile prin care a soluţionat fondul litigiului de contencios administrativ.
Împotriva sentinţei Curţii de Apel, a formulat recurs intimata-creditoare Direcţia Generală a Finanţelor Publice Vâlcea.
În motivarea recursului, recurenta a susţinut că în mod greșit s-a stabilit competenţa în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, deoarece actul contestat este un act administrativ fiscal, fiind aplicabile prevederile art.1 și 10 din Legea nr.554/2004 și nu prevederile art.372 – 373 C.proc.civ. și că în raport de dispoziţiile legale invocate, competent a soluţiona contestaţia la executare formulată, este Tribunalul Râmnicu Vâlcea.
Recursul este nefondat.
Obiectul acţiunii introductive de instanţă îl constituie contestaţia la executare formulată de S.C.”P” SRL Râmnicu Vâlcea (ca debitor bugetar) împotriva măsurilor asiguratorii (poprire asiguratorie) dispuse asupra conturilor societăţii prin decizia nr.41747 din 6 decembrie 2004, în contul unei datorii reprezentând TVA și impozit pe profit.
Prin contestaţia astfel formulată, s-a solicitat anularea formelor de executare silită.
Este evident așadar, că obiectul litigiului cu care a fost investită instanţa de fond îl constituie o contestaţie la executare, și nu o acţiune în contencios administrativ în condiţiile art.1 din Legea nr.554/2004.
Sub acest aspect, Curtea reţine că poprirea asiguratorie, a cărei anulare se solicită, face parte din categoria măsurilor asiguratorii prevăzute de art.125 (2) din C. proc. fisc. astfel cum a fost modificat și ulterior republicat.
Or, potrivit alin.(6) din textul de lege mai sus invocat, măsurile asiguratorii dispuse de organele competente se duc la îndeplinire, în conformitate cu dispoziţiile referitoare la executarea silită, care se aplică în mod corespunzător, iar potrivit alin.(1) din același text de lege – art.125 C. proc. fisc. – împotriva actelor prin care se dispun și se duc la îndeplinire măsurile asiguratorii, cei interesaţi pot face contestaţie în conformitate cu prevederile art.168 din C. proc. fisc.
Art.168 din C. proc. fisc reglementează contestaţia la executare silită, iar alin.(3) al acestui text de lege prevede în mod expres: ”contestaţia se introduce la instanţa judecătorească competentă și se judecă în procedură de urgenţă”.
Cum în cauză nu este vorba despre o contestaţie la executarea unei hotărâri pronunţate în condiţiile art.1 din Legea nr.554/2004, situaţie în care potrivit art.2 lit.”ș” din aceeași lege instanţa de executare este instanţa care a soluţionat fondul litigiului, în mod corect instanţa care a pronunţat regulatorul de competenţă a reţinut incidenţa dispoziţiilor art.373 alin.2 C. proc. civ. în raport cu care instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea.
În consecinţă, constatând că s-a stabilit în mod corect competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare formulată împotriva popririi asiguratorii, în favoarea judecătoriei ca instanţă de fond, Curtea a respins recursul ca nefondat.