Persecutat etnic. Mutarea în interesul serviciului pe teritoriul unui stat străin.
Mutarea tatălui reclamantei
și a familiei acestuia, pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate
decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relaţiile de serviciu ale
acestuia cu autorităţile de ocupaţie, constituie persecuţie etnică.
Dat fiind faptul că reclamanta s-a născut în Ungaria, unde întreaga sa familie
a fost strămutată, aceasta, începând cu data nașterii sale, a împărtășit
situaţia familiei, suportând consecinţele strămutării care, implicit, s-au
răsfrânt și asupra sa.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.82 din 15 ianuarie 2004
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Cluj, reclamanta M.I. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 189/2000, anularea hotărârii nr. 8392 din 13 martie 2003 prin care pârâta i-a respins cererea privind stabilirea calităţii de beneficiară a drepturilor prevăzute de legea menţionată, cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că:
- la data de 2 noiembrie 1941, când Ardealul de Nord se afla sub jurisdicţia statului ungar, tatăl său care lucra la Intreprinderea Drumuri și Poduri Cluj, a fost strămutat împreună cu soţia însărcinată și cu cei 6 copii minori din localitatea de domiciliu Cluj, în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, continuând să desfășoare aceeași activitate;
- reclamanta s-a născut la data de 24 iunie 1942 în localitatea Mezoors din Ungaria unde familia sa a fost strămutată;
- pe prioada strămutării, situaţia întregii familii a fost grea, locuind cu chirie, trăind dintr-un salariu mic și necunoscând limba maghiară;
- strămutarea unei familii numeroase într-o localitate din Ungaria cu populaţie mică, a avut drept scop integrarea și maghiarizarea întregii familii și constituie persecuţie din motive etnice;
- în luna iunie 1945, întreaga familie s-a înapoiat în localitatea de domiciliu;
- deși a făcut dovada situaţiei invocate în cerere, pârâta a procedat la respingerea acesteia, cu motivarea că din actele depuse nu rezultă că petenta se încadrează în situaţiile prevăzute de Legea nr.189/2000.
Prin întâmpinarea depusă la dosarul cauzei, pârâta, Casa Judeţeană de Pensii Cluj a solicitat respingerea acţiunii, arătând că reclamanta s-a născut în localitatea Mezoors din Ungaria, unde locuia întreaga familie ca urmare a mutării în interesul serviciului a tatălui său din localitatea Cluj în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, situaţie ce nu poate fi considerată persecuţie etnică, întrucât titularul a continuat aceeași activitate, nefiind obligat să se refugieze.
Curtea de Apel Cluj, secţia comercială și de contencios administrativ, prin sentinţa civilă nr.568 din 15 mai 2003, a admis acţiunea formulată de reclamantă, a anulat hotărârea nr. 8392 din 13 martie 2003 emisă de pârâtă și a obligat-o pe aceasta să-i acorde drepturile prevăzute de O.G. nr. 105/1999, aprobată prin Legea nr. 189/2000 cu modificările ulterioare pentru perioada 24 iunie 1942 – 6 martie 1945, începând cu data de 1 aprilie 2003.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut că:
- familia reclamantei, fiind numeroasă, cu mulţi copii, a fost determinată să părăsească locuinţa și localitatea de domiciliu, fiind strămutată într-o localitate din Ungaria cu populaţie mică, scopul urmărit de statul ungar fiind acela al integrării românilor și în final al maghiarizării acestora;
- tatăl reclamantei a fost mutat cu serviciul în localitatea Gyor-Mezoors din Ungaria, însă, din probele administrate rezultă că schimbarea domiciliului a fost suferită nu numai de capul familiei ci și de toţi membrii acesteia, respectiv, copiii minori și soţia însărcinată, fapt care duce la concluzia că întreaga familie a fost nevoită să părăsească domiciliul, fiind strămutată;
-reclamanta fiind născută în localitatea de strămutare, acesteia îi sunt aplicabile prevederile Legii nr. 189/2000
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Cluj.
Prin motivele de recurs, recurenta a susţinut că:
- Legea nr. 189/2000 acordă anumite drepturi numai persoanelor care au fost persecutate etnic și care și-au părăsit domiciliul, refugiindu-se de pe un teritoriu ocupat pe un teritoriu unde să nu mai fie persecutate din același motiv, ori, în cauza de faţă, reclamanta s-a născut la data de 24 iunie 1942 în localitatea Mezoors din Ungaria, localitate unde tatăl acesteia a fost mutat cu serviciul, continuând să desfășoare aceeași activitate, nefiind obligat să se refugieze;
- schimbarea domiciliului familiei reclamantei, nefiind determinată de o persecuţie etnică, nu se încadrează în situaţiile prevăzute de Legea nr. 189/2000.
Recursul nu este fondat.
Potrivit art. 1, lit. c) din Legea nr. 189/2000, astfel cum a fost modificată prin Legea nr. 586 din 29 octombrie 2002, de prevederile acestei legi beneficiază persoana, cetăţean român, care, în perioada regimurilor instaurate cu începere de la 6 septembrie 1940 la 6 martie 1945 a avut de suferit persecuţii etnice, în sensul că a fost refugiată, expulzată sau strămutată în altă localitate.
Din conţinutul textului de lege menţionat rezultă că, în ceea ce privește acordarea drepturilor compensatorii, nu se face nici o diferenţiere în legătură cu persoanele care, din motive etnice, au fost refugiate, expulzate sau strămutate în altă localitate. Prin urmare, legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi să beneficieze toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, în această categorie intrând în mod implicit și copiii născuţi în localitatea de strămutare, respectiv de refugiu, aceștia împărtășind aceeași situaţie cu cea a părinţilor strămutaţi, respectiv refugiaţi.
Reclamanta a făcut dovada cu actele și înscrisurile depuse la dosarul cauzei că, în perioada în care Ardealul de Nord s-a aflat sub jurisdicţia Statului ungar, tatăl său care lucra la Intreprinderea de Drumuri și Poduri Cluj, a fost determinat ca, împreună cu întrega familie, să părăsească locuinţa și localitatea de domiciliu, fiind strămutat într-o localitate din Ungaria, cu populaţie mică, unde a continuat activitatea.
Mutarea tatălui reclamantei și a familiei acestuia alcătuită din soţia însărcinată și șase copii minori, pe teritoriul unui stat străin, într-o altă localitate decât cea de domiciliu, chiar justificată fiind pe relaţiile de serviciu ale acestuia cu autorităţile de ocupaţie, constituie persecuţie etnică.
Cum în cauză s-a făcut dovada că reclamanta s-a născut în localitatea Mezoors din Ungaria unde întreaga sa familie a fost strămutată, aceasta, începând cu data nașterii sale, respectiv 24 iunie 1942, a împărtășit situaţia familiei, suportând consecinţele strămutării care implicit s-au răsfrânt și asupra sa, așa cum, în mod corect, a reţinut și instanţa de fond.
Recursul a fost respins ca nefondat.