Persecutat etnic. Copil născut în timpul refugiului părinţilor.
Având în vedere că
legiuitorul a urmărit ca de drepturile compensatorii prevăzute de O.G. nr.
105/1999 cu modificările și completările ulterioare, să se bucure toate
persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor
exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât
persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât și acelea
care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care
s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor. Acesta este cazul copiilor care s-au
născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi,
ca urmare a unor persecuţii din motive etnice și au suferit astfel toate
consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
Secţia
de contencios administrativ, decizia nr.149 din 20 ianuarie 2004
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel Oradea la data de 30 mai 2003, reclamantul G.I. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Satu-Mare, solicitând anularea hotărârii nr.1635 din 17 aprilie 2003 emisă de pârâtă și obligarea acesteia să-i recunoască calitatea de beneficiar al Ordonanţei de Guvern nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că s-a născut în perioada de refugiu a părinţilor, care au fost nevoiţi să se refugieze datorită persecuţiilor etnice în localitatea Surdești și ulterior în localitatea Negrești, judeţul Maramureș.
Curtea de Apel Oradea, secţia comercială și de contencios administrativ a admis acţiunea introdusă de reclamantul G.I., a anulat hotărârea nr.1635 din 17 aprilie 2003 emisă de pârâta Casa Judeţeană de Pensii Satu Mare, pe care a obligat-o să-i recunoască reclamantului calitatea de beneficiar al O.G. nr.105/1999 aprobată prin Legea nr.189/2000 cu modificările și completările ulterioare.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de fond a reţinut că reclamantul s-a născut în perioada refugiului părinţilor săi și, în consecinţă, se încadrează în prevederile art.1 lit.c din Legea nr.189/2000.
Impotriva sentinţei civile sus-menţionate a declarat recurs Casa Judeţeană de Pensii Satu-Mare care a motivat, în esenţă, că, nici în O.G. nr.105/1999 și nici în modificările ulterioare ale acesteia, prin Legea nr.189/2000 și respectiv, prin Legea nr.367/2001 nu se face vorbire de persoanele care s-au născut în timpul în care părinţii au fost strămutaţi sau refugiaţi.
Recursul este neîntemeiat.
În conformitate cu dispoziţiile art.14 din Decretul nr.31 din 30 ianuarie 1954 privitor la persoanele fizice și persoanele juridice, domiciliul minorului este la părinţii săi, iar potrivit art.100 C. fam. copilul minor locuiește la părinţii săi.
Exercitarea drepturilor și îndatoririlor părinţilor faţă de minori impune, pe lângă existenţa, de regulă, a unui domiciliu comun, în cadrul căruia să poată fi realizată paza fizică și juridică a minorului, și asigurarea nemijlocită de către părinţi a unor alte cerinţe cu privire la obligaţia de întreţinere, de îngrijire, de dezvoltare, de educaţie, inclusiv îndatorirea de a administra bunurile minorului.
Drepturile și obligaţiile părintești sunt enumerate generic în conţinutul art.101, 105, 107 ș.a. din C. fam., texte aflate sub Titlul III privind “Ocrotirea celor lipsiţi de capacitate, a celor cu capacitate restrânsă și a altor persoane”din Codul familiei.
În raport cu dispoziţiile legale mai sus citate ca și, în general, cu economia reglementărilor aduse prin Codul familiei, care impun în mod imperativ o conduită juridică de protecţie, ajutor și pază a părinţilor faţă de minor, se impune cu rigoare concluzia că minorul trebuie să trăiască, de regulă, alături de părinţii săi, precum și că orice separare de aceștia nu este validă decât în cazuri de excepţie, anume prevăzute de lege și reglementate prin lege. Despărţirea copilului de părinţi, afară de asemenea cazuri de excepţie, este un act imoral și antisocial, după cum și instituirea sau confirmarea prin măsuri de fapt a statutului juridic al minorului din cadrul familiei, în despărţire de statutul juridic al părinţilor care-l au în îngrijire, constituie în aceeași măsură o încălcare a principiilor legii.
Din această perspectivă, concluzia la care se ajunge prin asumarea raţionamentului propus de recurentă în sensul că un minor, mai ales, de o vârstă foarte fragedă nu împărtășește condiţia grav restrictivă impusă părinţilor săi este eronată și nu poate fi acceptată, fiind contrară ordinei publice și bunelor moravuri ( art.5 din C. civ.).
Soluţia ca și motivarea adusă de prima instanţă hotărârii pronunţate sunt în afară de orice critică și exprimă un mod corect și uman de înţelegere a legii în resorturile și finalitatea sa.
De asemenea, potrivit prevederilor art.1 din O.G. nr.105/1999, aprobată prin Legea nr.189/2000, beneficiază de prevederile acestui act normativ persoana, cetăţean român, care în perioada 6 septembrie 1940 – 6 martie 1945 a suferit persecuţii etnice, aflându-se în una din cele 6 situaţii enumerate, în dispoziţiile normative menţionate.
Din interpretarea teleologică a prevederilor ordonanţei, rezultă că atât obiectul cât și scopul reglementării îl constituie acordarea unor drepturi compensatorii pentru prejudiciile suferite de persoanele persecutate de regimurile respective, din motive etnice, în perioada arătată.
Având în vedere că legiuitorul a urmărit ca de aceste drepturi compensatorii să se bucure toate persoanele, cetăţeni români, care au avut de suferit consecinţele persecuţiilor exercitate din motive etnice, prin persoane persecutate trebuie înţeles atât persoanele care au suferit acele persecuţii în mod nemijlocit, cât și acelea care au suferit persecuţiile respective în mod indirect, prin consecinţele care s-au răsfrânt nemijlocit asupra lor.
Acesta este cazul copiilor care s-au născut în perioada în care părinţii lor s-au refugiat sau au fost strămutaţi, ca urmare a unor persecuţii din motive etnice și au suferit astfel toate consecinţele nefavorabile care au decurs din această situaţie.
În cauză este necontestat că reclamantul, care s-a născut ulterior datei la care părinţii săi au fost nevoiţi să se refugieze din localitatea de domiciliu, a suferit aceleași consecinţe nefavorabile și prejudicii pe care le-a suferit familia sa ca urmare a persecuţiilor etnice exercitate.
Faţă de considerentele mai sus expuse, recursul a fost respins ca nefondat.