Contestaţie în anulare. Obiect.
Hotărârile instanţelor de recurs mai
pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei
greșeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai
în parte, a omis din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare
sau de casare. Intimata contestatoare nu a invocat existenţa unei erori
materiale sau necercetarea vreunui motiv de casare decât la modul general, ceea
ce este insuficient pentru temeinicia contestaţiei.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.159 din 20 ianuarie 2004
Contestatoarea S.E. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei nr. 1564 din15 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia de contencios administrativ.
În motivarea cererii S.E. a arătat că prin decizia nr. 6/22 februarie 2000 emisă de Liceul M.E. Buzău, în prezent Colegiul Naţional M.E. Buzău, i-a fost imputată suma de 129.807.642 lei, reprezentând majorări de întârziere pentru nevirarea în termen la bugetul asigurărilor sociale de stat și al asigurărilor sociale de sănătate aferente lunii august 1999.
Prin sentinţa nr. 58/18 decembrie 2000, dosar 4/2000 a Colegiului Jurisdicţional al Camerei de Conturi Buzău, contestaţia formulată de S.E. a fost admisă, iar decizia de imputare a fost anulată.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs jurisdicţional Colegiul M.E. Buzău și procurorul financiar.
Prin decizia nr. 108/2001 a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi a României, suma imputată prin decizia nr. 6 a Colegiului M.E. a fost redusă de la 129.807.642 lei la 22.877.346 lei.
Decizia 108/2001 a fost recurată de Colegiul Naţional M.E. și de S.E.
Recursul declarat de Colegiul Naţional M.E. a fost respins ca nefondat, prin decizia nr. 1729/14 mai 2001 dosar 1869/2001.
Procurorul general financiar de pe lângă Curtea de Conturi a României a declarat recurs în anulare la 23 martie 2001.
Ca urmare a apariţiei Legii 77/2002, Curtea de Conturi a României a respins recursul jurisdicţional în anulare, ca nefondat, menţinându-se recursul în termen de 15 zile de la comunicare la Curtea Supremă de Justiţie.
Intimata S.E. a susţinut că virarea la buget a celor două sume datorate, 19.858.831 lei neplată în termen a CAS și 1760.789 lei sănătate cu titlu de penalităţi, nu a fost posibilă, întrucât deși scadenţa era la 11 septembrie 1999, fondul de disponibil al unităţii a fost alimentat abia în 29 septembrie 1999, iar calitatea de contabil-șef al unităţii încetase pentru intimată de la 10 septembrie 1999.
Prin decizia nr. 1564/15 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie, a fost respins recursul declarat de S.E. ca inadmisibil, cu motivarea că, în mod corect, Secţia Jurisdicţională a Curţii de Conturi, prin decizia 38/25 august 2002, a reţinut că recursul în anulare jurisdicţional (cale extraordinară de atac) nu poate fi exercitat decât împotriva acelor hotărâri ale instanţelor de judecată ale Curţii de Conturi, care au rămas definitive în sistemul acestora, fără exercitarea căilor de atac la instanţele judecătorești de drept comun.
În cauză, Secţia de Contencios administrativ a Curţii Supreme de Justiţie s-a pronunţat prin decizia nr. 1729/14 mai 2002 asupra legalităţii și temeiniciei deciziei 108 din 22 februarie 2001 a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi, recursul declarat în cauză de S.E. împotriva deciziei nr. 38/25 septembrie 2002, a Secţiei Jurisdicţionale a Curţii de Conturi a fost respins ca inadmisibil.
Decizia 1564/15 aprilie 2003 a Curţii Supreme de Justiţie este nelegală și netemeinică astfel că solicită admiterea contestaţiei în anulare, anularea deciziei nr. 108 a Curţii de Conturi a României și menţinerea hotărârii nr. 58/18 decembrie 2000 a Colegiului Jurisdicţional al Camerei de Conturi Buzău.
Contestaţia în anulare este nefondată.
Potrivit art. 317 C. proc. civ. hotărârile pot fi atacate cu contestaţie în anulare pentru motivele enumerate mai jos dacă aceste motive nu au putut fi invocate pe cale apelului sau recursului:
1) -când procedura de chemare a părţii pentru ziua când s-a judecat pricina, nu a fost îndeplinită potrivit cu cerinţele legii;
2) -când hotărârea a fost dată de judecător cu încălcarea dispoziţiilor de ordine publică privitoare la competenţă.
Cu toate acestea, contestaţia poate fi primită pentru motivele mai sus arătate, în cazul când aceste motive au fost invocate prin cererea de recurs, iar instanţa le-a respins pentru că aveau nevoie de verificări de fapt sau dacă recursul a fost respins fără să fi fost judecat în fond.
Conform art. 318 (1) hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie, când dezlegarea dată este rezultatul unei greșeli materiale sau când instanţa respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greșeală, să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
Intimata contestatoare nu a invocat existenţa unei erori materiale sau necercetarea vreunui motiv de casare decât la modul general.
În speţă, așa cum în mod judicios s-a menţionat prin decizia nr. 1564/2003 contestată, Curtea Supremă de Justiţie, secţia de contencios administrativ s-a pronunţat prin decizia nr. 1729 din 14 mai 2002 asupra legalităţii și temeiniciei deciziei nr. 108 din 22 februarie 2001 a Secţiei Jursidicţionale a Curţii de Conturi în recursul declarat de S.E. împoriva decizie nr. 38 din 25 septembrie 2002.
Prin decizia contestată nr. 1564/2002 a Curţii Supreme de Justiţie, secţia contencios administrativ,s-a respins recursul declarat de S.E. împotriva deciziei nr.38 din 25 septembrie 2002 a Curţii de Conturi în compunerea prevăzută de art. 56 din Legea nr. 94/1992, ca inadmisibil, în mod legal și temeinic, întrucât recursul în anulare jurisdicţional (cale extraordinară de atac), nu poate fi exercitat decât împotriva acelor hotărâri ale instanţelor de judecată ale Curţii de Conturi care au rămas definitive în sistemul acestora, fără exercitarea căilor de atac la instanţele judecătorești de drept comun.
Astfel, contestaţia în anulare a fost respinsă ca nefondată.