Persecutat etnic. Persoană născută în timpul refugiului părinţilor. Drepturile soţului supravieţuitor.
Instanţa de fond a
reţinut în mod întemeiat faptul că și soţul reclamantei, născut în localitatea
unde au fost obligaţi să se refugieze din motive etnice părinţii săi, a
dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr.189/2000 este tocmai acordarea de
reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se
poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ,
persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinţi consecinţele
strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei și a bunurilor din
localitatea de domiciliu.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.221 din 23 ianuarie 2004
Prin acţiunea formulată la data de 22 mai 2003, reclamanta L.A. a chemat în judecată Casa Judeţeană de Pensii Timiș, solicitând anularea hotărârii nr.6949 din 8 mai 2003 și obligarea pârâtei să-i recunoască beneficiul prevederilor art. 1 lit.c) din Legea nr.189/2000, în calitate de soţie supravieţuitoare, de pe urma lui L.M.
In motivarea cererii, reclamanta a învederat că părinţii soţului său s-au refugiat din Ardealul de Nord în luna septembrie 1940, stabilindu-se în localitatea Ulnic, judeţul Timiș, astfel încât soţul său, născut în refugiu la 3 septembrie 1941 este îndreptăţit să beneficieze de drepturile recunoscute prin Legea nr.189/2000.
Prin sentinţa civilă nr.241 din 17 iunie 2003 Curtea de Apel Timișoara, secţia comercială și de contencios administrativ a admis acţiunea, a anulat actul administrativ atacat și a dispus obligarea pârâtei să recunoască reclamantei drepturile prevăzute de Legea nr.189/2000.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut că și copiii născuţi în timpul refugiului părinţilor în a căror îngrijire s-au aflat, au avut aceleași condiţii de viaţă și același statut, fiind nevoiţi să trăiască într-o altă localitate decât cea de domiciliu.
In aceste împrejurări, reclamanta al cărei soţ, în prezent decedat, s-a născut în refugiu, se încadrează în categoria persoanelor cărora Legea nr.189/2000, cu modificările și completările ulterioare, le recunoaște o serie de drepturi.
Impotriva sentinţei a declarat recurs pârâta Casa Judeţeană de Pensii Timiș, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Astfel, pârâta a învederat că, întrucât soţul reclamantei nu era născut la data strămutării părinţilor săi și deci, nu avea un domiciliu de unde să se fi refugiat din motive etnice, nu sunt aplicabile prevederile Legii nr.189/2000.
Examinând cauza în raport de motivul invocat și având în vedere prevederile art. 304/1 C. proc. civ., Curtea va constata că recursul este nefondat, urmând a fi respins ca atare.
Astfel, instanţa de fond a reţinut în mod întemeiat faptul că și soţul reclamantei, născut în localitatea unde au fost obligaţi să se refugieze din motive etnice părinţii săi, a dobândit statutul de refugiat al acestora.
Având în vedere că finalitatea Legii nr.189/2000 este tocmai acordarea de reparaţii persoanelor care au suferit persecuţii din motive etnice, nu se poate susţine că ar fi exceptate de la beneficiul acestui act normativ, persoanele născute în refugiu, care au suportat alături de părinţi consecinţele strămutării, fiind private de folosinţa locuinţei și a bunurilor din localitatea de domiciliu.
In raport de cele expuse, Curtea a respins recursul ca nefondat.