Suspendarea autorizaţiei de funcţionare a unei case de schimb valutar. Legalitatea sancţiunii aplicate
Sancţiunea aplicată
reclamantei se justifică în raport de faptele consemnate în actul
de control, cu atât mai mult cu cât reclamanta însăși a recunoscut că
toate deficienţele semnalate au fost remediate pe parcursul controlului.
Secţia
de contencios administrativ, decizia nr.235 din 23 ianuarie 2004
Prin acţiunea formulată la 13 august 2003, reclamanta SC Casa de schimb valutar „N.E.” SRL a solicitat în contradictoriu cu B.N.R. anularea hotărârii nr.14 din 14 iulie 2003, prin care s-a menţinut sancţiunea cu suspendarea pentru 30 de zile a autorizaţiei de funcţionare ce i-a fost aplicată prin Ordinul viceguvernatorului B.N.R. emis cu nr. 18 din 10 aprilie 2003.
In motivarea cererii sale, reclamanta a susţinut că sancţiunea este mult prea gravă, faţă de împrejurarea că nu a mai fost sancţionată niciodată și o împovărează din punct de vedere financiar cu cheltuielile pentru plata obligaţiilor salariale, a acţiunilor și a dărilor către bugetul de stat. Totodată, reclamanta a mai susţinut că toate problemele reţinute de echipele de control în luna noiembrie 2002 au fost remediate, personalul, reinstruit și atenţionat în legătură cu aplicarea strictă a prevederilor din NMR.V.2 la Regulamentul nr.3/1977.
Din analiza actelor depuse la dosar se reţine că prin procesul-verbal din 20 noiembrie2002 încheiat de inspectori ai B.N.R., sucursala Bacău s-au consemnat o serie de nereguli în activitatea reclamantei – inclusiv a punctelor de schimb valutar din judeţul Neamţ.
S-a reţinut astfel că prin nerespectarea prevederilor autorizaţiei B.N.R. II/3/II/5312/1 din 7 septembrie 2000, de la data autorizării și până în octombrie 2002, reclamanta nu a informat Sucursala Bacău a B.N.R. cu privire la modificarea sediului social, astfel încât la 1 octombrie 2000 se regăsesc două certificate de inmatriculare pentru aceeași societate cu adrese diferite.
Tot astfel s-a reţinut că nu s-au respectat prevederile Regulamentului Valutar nr.3/1977 în sensul raportării eronate a listei lunare cuprinzând amplasamentele unde se efectuează operaţiuni de schimb valutar pentru persoanele fizice.
Din verificarea prin sondaj a raporturilor bancare privind operaţiunile de schimb valutar, organele de control au reţinut raportări eronate, în sensul că la situaţia raportată pentru operaţiuni efectuate în luna septembrie 2002, rubrica „Total disponibilităţi bănești în echivalent lei la data raportării” nu cuprindea sumele existente în contul deschis la B.C.R.,sucursala Piatra Neamţ precum și pe cele din soldul final corect al casieriei.
Prin nerespectarea prevederilor Regulamentului valutar nr.3/1977 cu modificările ulterioare, Casa de schimb valutar „N.E.” SRL în perioada 25 octombrie 2002 – 7 noiembrie 2002, nu a întocmit bonuri fiscale cu ajutorul aparatelor electronice fiscale și a emis buletine de schimb valutar ; după 7 noiembrie 2002, bonurile fiscale emise nu purtau seria, semnătura casierului și ștampila punctului de schimb valutar, iar la rubrica „denumirea emitentului” era menţionat numele societăţii pentru că la rubrica „adresa emitentului” să figureze adresa punctul punctului de schimb valutar.
Același act de control a mai reţinut nerespectarea Regulamentului nr.3/1977 și în situaţiile încetării definitive a unor puncte de schimb valutar când reclamanta a omis să notifice B.N.R. acest aspect în termen de 5 zile de la data încetării activităţii deficienţa remediată până la finalizarea controlului.
Pentru neregulile constatate prin ordinul nr.58 din 10 aprilie 2003 al viceguvernatorului B.N.R. s-a dispus sancţionarea reclamantei cu suspendarea pentru 30 de zile a autorizării de funcţionare.
Măsura a fost menţinută de Consiliul de Administraţiei al B.N.R. prin hotărârea nr.14 din 14 iulie 2003.
Contestând această hotărâre, SC Casa de schimb valutar „N.E.” SRL a reiterat în fapt motivele invocate în contestaţia depusă la Consiliul de Administraţie al B.N.R.
Astfel, reclamanta nu a contestat împrejurarea că după aproape doi ani de la înscrierea menţiunii referitoare la schimbarea sediului său social a încunoștiinţat B.N.R., dar a considerat că vinovat se face Registrul Comerţului Neamţ care a înscris o dată greșită pe certificatul de înmatriculare. Susţinerea reclamantei este nefondată și de altfel, corect înlăturată prin Hotărârea nr.14 din 14 iulie 2003, întrucât ei îi revenea obligaţia de a solicita îndreptarea erorii materiale în timp util pentru a putea fi comunicată B.N.R., obligaţie de care însă nu s-a achitat.
Tot astfel, reclamanta se face vinovată și de nerespectarea dispoziţiilor Cap. III pct. (8) din NRV 2 la Regulamentul B.N.R. nr.3/1997, în sensul că nu a urmărit cum și dacă s-au notificat B.N.R. încetarea activităţii unor puncte de schimb valutar.
Referitor la perioada 15 octombrie 2002- 7 noiembrie 2002 pentru care s-a reţinut că nu s-au emis bonuri fiscale cu ajutorul aparatelor electronice, reclamanta a invocat lipsa funcţionarilor autorizaţi pentru instalarea acestor aparate și care în perioada respectivă s-ar fi aflat într-un program de instruire la B.N.R. Or, obligaţia emiterii unor astfel de bonuri a fost introdusă prin Circulara B.N.R. 37/2002, publicată în M. Of.700 din 25 septembrie 2002 și care a intrat în vigoare la 30 de zile de la publicare, timp suficient pentru a da posibilitatea dotării corespunzătoare.
In ce privește constatările organelor de control cu privire la faptul că bonurile fiscale nu conţin toate elementele prevăzute de pct. (30) NRV 2 la Regulamentul privind efectuarea operaţiunilor valutare, reclamanta a susţinut că aceasta se datorează faptului că programul ce emite bonul fiscal nu cuprinde aceste elemente, precum și că ele nu sunt necesare, Ministerul Finanţelor însușindu-și acest program.
Or, pentru asemenea situaţii, direcţia de specialitate a indicat modalitatea prin care să se asigure respectarea prevederilor legale și anume aplicarea pe fiecare bon fiscal emis a semnăturii casierului, a ștampilei cu codul statistic aferent punctului de schimb.
Referitor la calculul disponibilităţilor casei se schimb, în conformitate cu dispoziţiile pct. (3.2) și anexa 2 la NRV 2, disponibilităţile existente în conturi deschise la bănci se includ în disponibilităţile totale ale casei. Astfel fiind, calculul realizat de reclamantă prin excluderea acestor conturi, în mod justificat a fost apreciat ca nelegal.
In raport de aceste considerente, urmează a se reţine că sancţiunea aplicată reclamantei se justifică în raport de faptele consemnate în actul de control, cu atât mai mult cu cât, reclamanta însăși a recunoscut că toate deficienţele semnalate au fost remediate pe parcursul controlului.
În consecinţă, recursul a fost respins.