Destituire din funcţie. Tardivitatea acţiunii.
Reclamanta - recurentă este
funcţionar public, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile Legii nr.188/1999,
care prevăd contestarea direct la instanţa de contencios, în termenul de 30 de
zile de la comunicarea actelor contestate.
Secţia de contencios
administrativ, decizia nr.447 din 4 februarie 2004
Prin acţiunea înregistrată la Curtea de Apel București, secţia contencios la 7 februarie 2002, S.D.I. în contradictoriu cu Ministerul Lucrărior Publice, Transporturilor și Locuinţei a solicitat anularea Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001 prin care a fost destituită din funcţia de conducere, rămânând în funcţia de execuţie deţinută și a Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001, prin care a fost încadrată la Oficiul Relaţii cu Sindicatele și Patronatele în aceeași funcţie și cu aceleași drepturi salariale.
S-a mai cerut repunerea în situaţia anterioară, obligarea pârâtului la plata daunelor materiale și la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta a arătat că la 15 noiembrie 2001 i s-a comunicat de directorul general faptul că prin Ordinul nr.1720 din 15 noiembrie 2001 a fost destituită din funcţia de conducere și a fost încadrată la alt oficiu, în aceeași funcţie și cu aceleași drepturi salariale. A făcut demersuri în scris prin formularea contestaţiei la autoritatea administrativă la 28 noiembrie 2001, dar nu a primit răspuns.
La 12 decembrie 2001 a fost anunţată că prin Ordinul nr.1828 din 3 decembrie 2001 a fost încadrată în alt loc de muncă, fără a fi consultată cu privire la acest aspect.
Curtea de Apel București, secţia contencios administrativ, a admis excepţia tardivităţii formulării acţiunii și a respins ca tardiv formulată acţiunea, reţinând că s-a depășit termenul de 30 de zile de la comunicare prevăzut de art.95 din Legea nr.188/1999 pentru contestarea la instanţă a ordinelor.
Considerând hotărârea netemeinică și nelegală, reclamanta a declarat recurs.
Se arată că, instanţa a apreciat eronat că ordinele contestate i-au fost comunicate la datele reţinute și faţă de acestea introducerea acţiunii la instanţă la 7 februarie 2002 este tardivă, întrucât ordinele nu i-au fost niciodată comunicate . Instanţa nu s-a pronunţat asupra adreselor nr.4566 din 14 noiembrie 2001 și nr.5190 din 7 decembrie 2001.
Recursul este nefondat.
Reclamanta - recurentă este funcţionar public, astfel că îi sunt aplicabile dispoziţiile art.74 din Legea nr.188/1999 care prevăd contestarea direct la instanţa de contencios, în termenul de 30 de zile de la comunicarea actelor contestate (art.95 din aceeași lege).
Din acţiunea formulată și din adresa nr.4566 din 15 noiembrie 2001, adresă ce reia în totalitate conţinutul Ordinului nr.1720 din 15 noiembrie 2001, inclusiv calea de atac și termenul de contestare, conform prevederilor Legii nr.188/1990, rezultă că ordinul și măsura de destituire i-au fost comunicate la 15 noiembrie 2001, astfel că acţiunea formulată la 7 februarie 2002 este tardivă.
În aceeași situaţie se află și contestarea Ordinului nr.1828 din 3 decembrie 2001, întrucât potrivit adresei nr.5190 din 7 decembrie 2001, acesta a fost primit la 7 decembrie 2001. Probaţiunea certă a comunicării rezultă din semnătura de primire a recurentei.
Cum la pronunţarea soluţiei s-au avut în vedere adresele menţionate, nu se poate reţine nici critica privind nepronunţarea instanţei asupra lor.
În consecinţă, soluţia instanţei fiind temeinică și legală, recursul a fost respins ca nefondat.